Ironii de lună plină
Gol simt:
în mine și-n afară!
E locul tău,
Blestem inevitabil!
Luna-mi ironizează distantă:
gândurile, orele,
visele, nopțile,
iubirea, viața,
dorințele, singurătatea,
depresia și gândul morții.
Astept să-mi întoarcă spatele...
Vreau ploaie și vreau vânt!
Nimeni să mă știe,
S-adorm și să uit!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cătălina Bontoi. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.