Hei, voi gări...
Hei, voi gări, voi, măre' gări
Am ars sute de țigări
Așteptând pe cineva
Ce venea dar nu venea
Căci iubea pe-altcineva...
Hei, voi zări, voi măre' zări
Mi-am ars ochi-n depărtări
Dup-un dor care pleca
Dup-un suflet ce șoptea:
"Te iubesc" nu mă iubea
Da'- i plăcea să spun-așa
Că doar gura n-o durea!
Hei, voi gări, voi măre' gări
Pline de fum și ocări
Cine-i oare, cine-i cea
Cine e iubita mea
Care să nu mă mai vrea
Doar haină de vreme rea?
Hei, voi gări și măre' zări
Gura arsă de țigări
Și spurcată de ocări
Mai rostește când și când
Ca un geamăt din pământ:
"O s-aștept mereu așa,
Pe-o fată ce nu venea
Pentru că nu exista
Decât numa-n mintea mea
Într-un tren care pleca"...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
| mara voinas [din public] a spus pe 21 septembrie 2011: |
| Asa e, uneori, plictisiti de realitatea monotona, ne refugiem intr-o realitate care exista doar in minte noastra; ne refugiem in visare!...Stiu!... |
| C.Erber [din public] a spus pe 22 septembrie 2011: |
Frumos și original.
Felicitări.
De data aceasta limbajul
este natural și modern.
Acest poet are încă multe de spus.
L-am criticat uneori,
poate tocmai
pentru că eu cred
în steaua lui. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 23 septembrie 2011: |
| In opinia mea ideea poemului e buna, dar nu functioneaza. Iubitele nu mai circula cu trenul (decat pe rute internatinale). Gara nu mai e un loc bun de pânda erotica in jungla urbana. Apoi e o chestie de camuflaj. Daca poetul er protapit pe peron plouat (de secretii lacrimale) si poluat (de efluviile de "tigare") si daca basca tranteste niscaiva sudalmi sonore (de impiegat trezit din somn etilic), sansele ca duduia gratioasa sa sara din tren direct in bratele lui vanjoase se micsoreaza substantial. Poetul ar trebui sa se camufleze indaratul unui ziar (sportiv sau cultural, dupa fitele duduii) si sa para absorbit in lectura. Un barbat indiferent (sau care pozeaza astfel) e mai vizibil si chiar mai atragator, pentru femei decat unul disperat sau pofticios nevoie mare. Apoi gara nu trebuie schimbata. E o greseala strategica uriasa. Femeia (chiar si una inexistenta, cum e cea a lui BI) trebuie asteptata in aceeasi gara. E o dovada de fidelitate (o chestie imposibila pe care femeile pun mare pret). Daca schimba gara, vrea sa-si schimbe norocul sentimental (adica femeia). N-o mai asteapta pe ea, ci pe alta. Bineinteles ca ultima e la fel de inexistenta ca si prima etc. Ultimele versuri (alea intre ghilimele)sunt la nivel de mesaj de o inocentza feroce. Chiar si sub aspectul formal, al rimei par scrise cu lumina stinsa. Nu degeaba spune despre ele ca nu sunt vorbulite, ci icnete, si ca vin din pamant
. |
| Madame [din public] a spus pe 23 septembrie 2011: |
| În opinia mea, ideea comentariului nr. 3 nu e bună, dar funcționează. Nu gara, ci internetul este un loc bun de pândă erotică, numai că domnul Stanciu a omis faptul că poetul nu domiciliază în jungla urbană. Abia acum înțeleg de ce Daniel Stanciu s-a camuflat îndărătul unui site cultural și pare absorbit în lectură, deoarece consideră că ar fi mai atrăgător în ochii de lupoaică ai duduii grațioase și fițoase. Iar dacă ar schimba site-ul, ar fi o uriașă greșeală de strategie, întrucât femeia trebuie așteptată pe același site cultural. Așa procedează un bărbat fidel (deci, ceea ce pentru unii este o chestie imposibilă, pentru dumnealui devine posibilă). Așadar, domnia sa opineză că nu e bine să-ți schimbi femeia care ți-a fost hărăzită de Dumnezeu! |
| mara voinas [din public] a spus pe 16 noiembrie 2011: |
| Nu ma pot abtine: femeia din mintea poetului, n-avea cum sa existe, fara un fond real, adica fara sa fi existat o femeie R-E-A-L-A, care l-a lasat cu inima franta si l-a facut sa stea mereu in asteptare, -obsesie, poate pt tot restul vietii... |