Alb

Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfăşura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câţi muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai ştiut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.
*************************
Ulyses mai era şi Grant,
Avea garaj, n-avea garant,
Avea talent, scuipa doar Kent,
Venea, venea din Florida
Cu-o bidinea, cu-o bidinea.
Nu poţi pleda, îmi spune Grant,
Înalt, subţire, elegant,
Nici soarele n-a răsăsit,
Nici nicu nu ne-a părăsit,
Iubita cui era? Şocat
l-am întrebat pe Iosafat,
simţeam că nu pot părăsi
esenţele din Marcapi.
Atunci, pe loc am înţeles,
Că moartea este un eres,
Mormântul meu, oricât de mic,
Nu va cuprinde-n el nimic.
Eu voi fi iară peste tot,
Tu erai albă, eu - netot.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admirăm

Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea, din el ceva se va alege,
Are urechi şi mâini şi ochi, citeşte, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluţii noi, bea vinul doar cu zeii,
Când nu găseşte un leu mort, se joacă şi cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,
s-a sinucis pe drum, de ce? Din drag de doamna Liciu.
I-au scris o biografie, ah, nu amintea de Shakespeare,
Pentru că domnul Lear era un fel de arhitector.
*****************************************
Ziua-i masivă, albă şi rece,
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zăreşte
Într-o oglindă ca ochiul de peşte.
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece şi albă,
Numai iubita, subţire, înaltă
Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.
**************************************
Un om fost sac, fost rac, avataruri,
se ruga la altcineva, nimic nemuritor,
dar sâmburul luminii? Pe când eram fiinţă,
am îndrăgit poeme, am dat pe la ştiinţe,
ceva demoniac se strecura uneori, palori, spaime,
deh, ca la orice dihanie, dar natura mă sfătuia să fiu cuminte,
greu, şi azi este greu, râde criticul -balon, ca şi cel cocârjat,
iartă-mă, Doamne, semeni suntem, greşelile ne bântuie,
ne-vântul e, muşchi de argint, suflet aur, pământule,
când ne vei primi? Nici fericire, nici nenorocirea
nu sunt veşnice, doar sfeşnice, în viaţa mea,
ca într-un super-mall au fost mulţi oameni,
multe surprize şi brânzeturi, zaiafeturi,
dar tangoul morţii nu l-am dansat, nu-l ştiu,
cred că cineva drag mă aşteaptă dincolo,
ştiu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e frumoasă ca o păpădie

Viaţa e frumoasă ca o păpădie,
Sufli şi se duce-n fluturi pe câmpie,
Te răscoli degeaba, mai degrabă scrii,
Nimic nu se pierde sub factorul psi.
Clopotele sună, trece dricul lent,
Noaptea este albă şi fumează Kent,
Fata lăcrimează, urşii se ascund,
Mormăie-n tufişuri un defunct burgund.
Cândva muşchetarii viaţa şi-o dădeau
Pentru o batistă, diamant weiss-blau,
eu păstrez în vise casa şi în ea
tu erai mireasa albă, fulg de nea.

În Ţara Minunilor n-am fost niciodată,
Deşi cu Alisa sunt prieten la toartă,
La capătul lumii mă duc deseori,
Splendoarea din margini de patimi şi dor.
Ascuns în dantele arsenicul arde,
Viaţa şi moartea, surori de departe,
În noaptea-naintea Facerii, poate
A fost şi Iubirea. Noi nu avem parte.
Şi doar evadăm dintr-o lume în alta
Rostind De Profundis Iubirii-înalta.

poezie de Boris Marian Mehr (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scapi de...

Ca să scapi de...
Ca să scapi cum...
Unde se ascunde Ilie?
În camera albă a intrat un piţigoi,
urechile lui se fac aripi,
umbra mea s-a sinucis în curte,
dar eu nu am curte,
cineva spune la mulţi ani?
Unde? Când?
Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,
simt un nod de piţigoi,
plâng fără sunet, fără lacrimi,
când totul pare normal, nimic nu este,
muzica sferelor este aproape.
Poţi spune aşa ceva?
Citeşte de jos în sus.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altare albe

ce noapte albă ce noapte albă
abia acum a înţeles că e albă e albă
femeia cu albă carne şi piele prea albă
femeia
din visele mele albite sub crupele ei
sanguine (?!) atât
de albe atât de pornite pe nas ca şi sângele
femeia
ca ultim popas ca ultimă rugăciune în faţa
altarului alb cum e noaptea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram tânăr şi muream în tine

Iubita mea este acum o linie albă
O sferă întoarsă spre sine
Un sunet nereverberat în lumea mea
Un vas galben cu iluzii
Alteori, un vas gol
O mare care se zbate de ţărmul ei de dor
Am fost odată un adolescent frumos
Si nu am şovăit să te caut pe îndelete
Erai o femeie frumoasă,
Un sunet, un zbor desfăcut în comete
O barcă albă, albă
Eram tineri în barca albă
Uneori, o armată de suntete
Ce se învrăjbeau în idei
Şi capitulau în iubire
Eram tânăr şi muream în tine.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu

Prietenul meu a venit aseară la mine,
Abia mai respira. Ce ai? l-am întrebat,
Ce e cu starea asta îngrozitoare?
S-a aşezat încet pe podea, cu faţa lui dumnezeiască,
Nu se mai ţinea pe picioare.
Ce s-a întâmplat? îl întrebam eu, ce s-a întâmplat?
Nu părea să mă mai cunoască.
Privea dincolo de mine şi atât,
I-am atins cămaşa, era udă de sânge,
Avea o rană strălucitoare la gât.
Nu plânge! i-am spus dintr-odată, nu plânge!
Deşi nu plângea. Privea dincolo de fereastră,
Era înspăimântător de frumos,
Dar nu mai avea nimic sub cămaşă,
Nimic din penajul lui fabulos,
Doar două cioturi însângerate,
Doar două răni din care sângele şiroia.
Unde-ţi sunt aripile? l-am întrebat
Unde-ţi sunt aripile? am urlat.

poezie de Mircea Florin Şandru din Faţa ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu, ţărâna dragă, va trebui curând să mori

Şi tu, ţărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumuseţea-ţi nimic nu va rămâne;
Faţa perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oţel şi flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morţii, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză şi nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
– Uzată, străină sieşi – un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îţi va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Şi vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se ştie nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toţi ai fost, în luna mai.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă floare

Toată viaţa
Am crezut
Ca-s răţuşca
Cea urâtă
Azi
Uitându-mă-n album.
Retro
Vad pe foaia albă.
O fetiţă
Chiar frumoasă
Si o doamnă...
Chiar distinsă.
Albă floare,
Ce eroare

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură clipă între două gânduri, între două respiraţii. Nu e nevoie de meditaţie sau de practică. Nimic de învăţat, nimic de făcut. Nimic de atins, de obţinut sau înţeles. Doar tăcere. Nu avem de făcut nimic doar să fim - fără nici un gând, fără nici o dorinţă, fără nici un ataşament, fără nici o aşteptare.

citat din Shanti Devi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa mea

În rochie albă de mătasă ai apărut în calea mea.
Erai aşa de graţioasă, zeiţa mea cu ochi de stea.
Erai ca o gingaşă căprioară,
Care îşi potoleşte setea la un izvor
Şi am înţeles din clipa aceea că veşnic de tine mi-a fost dor.
M-am apropiat atunci de tine şi în braţe cu drag te-am ridicat.
Erai uşoară ca puful de păpădie şi miroseai a flori de fag.
În rochie albă de mătasă ai apărut în viaţa mea.
Şi vreau să-mi fii mireasă, zeiţă cu chip de stea.

poezie de Vladimir Potlog (16 august 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada e albă,
Lumina e albă.
Natura are salbă
Şi coroniţă albă.

catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio

Se află litere şi farduri
Şi nişte munţi sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Şi nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.

De ce să-ţi spun la revedere
N-aş mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de la mine până la tine
Cuvântul însuşi va-ngheţa
Nici să te strig nu ştiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Ştiai şi tu, plângeai şi tu
Şi-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ţi-aş mai spune amănunte
Destinul de-aş putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Şi eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pisică albă se urcă într-un copac. Cum se dă jos?

Se dă albă.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada albă

te-am aşteptat..
zăpadă albă
brăduţul
să-l împodobeşti!
ai apărut imaculată
ca si o zână
din poveşti!
când soarele
discret zâmbeşte
te zăpăceşti
şi te-ai pierdut...
topindu-te
după iubire
sub raza lui
într-un sărut!
-zăpadă albă...
dă-mi de ştire
să nu păţesc
ca tine azi
când soare cald
mă tot alintă
şi mă mângâie
pe obraz!!!!!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Au primit-o în pustiu. A luat-o Iosua,
A dat-o bătrânilor, înţelepţilor, profeţilor,
Că şcolerii nu aveau timp de aşa ceva.
Înlătură subordonarea, scria în carte.
A venit istoria şi a făcut isterie – cum fără subordonare?
Zidarii au spus – facem un zid în jurul ei.
Adevărul nu a fost încântat. Ne-a liniştit Şimon.
Păstraţi realitatea, meditaţia, rugăciunea, iubirea.
Ne-am liniştit. Dar nu pentru multă vreme.
Antigonos a spus – nu aştepta răsplată.
Dar noi am aşteptat, am primit ce am meritat.
Iose a spus şi el, nu te-nveli cu înţelepciunea altuia, gândeşte.
Am gândit, dar nimic n-a ieşit.
Au venit sute de înţelepţi, le-am sărutat picioarele.
Am înţeles – realitatea şi autoritatea nu se potrivesc mai deloc.
Vorbele nu sunt Adevărul. Realitatea e mult mai vicleană.
Învăţătura care nu sporeşte scade. Altfel unde s-ar duce proştii?
M-am uitat în jur, eram singur. O barbă lungă şi albă îmi acoperea pieptul.
Doamne, inima unde este? Aici, ciripi o pasăre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte albă parfumată

Din mână în mână
Din piept în piept
Răscolitoare puritate
Primită şi oferită cu drag,
Moarte albă parfumată
Ce-a născut zâmbetul
Pe milioane de buze
Şi-n pupile de călători prin timp.
Parfumată şi mută
Doinind în degete viaţa întreruptă,
Şi iertarea celui ce a stins dragostea ei
Pe pieptul celor trimişi la Ceruri
În mâna Semănătorului de legi şi flori.
Trista ce-şi priveşte umbra
Din milioane de buchete
Sub nenumărate stele şi priviri,
Cunoscută cu numele: Laleaua albă,
Una din minunile Dumnezeului
Lăsate din iubire pe acest Pământ,
S-aline sufletele noastre
Şi viaţa de aici,
Ce este doar vis şi umbră,
Frunză verde şi-apoi pierdută,
În pieptul altora născuţi să se bucure
De reînvierea naturii din moarte
Cu proaspete lalele albe
Ce vor îmbrăca în linişte
Piepturile următorilor muritori
Ce-au întrerupt cândva viaţa lor,
Dar nu şi legea naturii neînţeleasă
Ce se încăpăţânează să existe
Făr' de simţiri în suflet.

poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada albă

Te-am aşteptat,
Zapadă albă
Braduţul...
Să-l impodobeşti
Ai apărut imaculată
Ca si o zână
Din poveşti!
Când soarele
Discret zâmbeşte
Te zăpăceşti..
Si te-ai pierdut
Topindu-te
După iubire
Sub raza lui
Intr-un sărut!
Zapadă albă
Dă-mi de ştire
Să nu paţesc
Ca tine azi
Când soare cald
Mă tot alintă
Si mă mângâie
Pe obraz!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canonul iubirii

La început a fost alegerea.
Cum deosebeşti diavolul de înger?
Folosul şi iubirea – duşmani neîmpăcaţi.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relaţie? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama îşi are locul ei.
Înainte şi după iubire tot iubire este.
Iubirea şi eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea şi arta memoriei.
Faust a dispreţuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka – nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor şi viaţa ca o secundă.
Îndrăgostitul – un peşte cu aripi caraghioase.
Nu poţi înfrânge nebunia într-o singură zi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca Zăpada: Îmi pare rău, dar pentru mine asta nu funcţionează.
Frumoasa din Pădurea Adormită: Nici atitudinea ta nu e prea de folos, Zăpadă.
Albă ca Zăpada: Eşti doar invidioasă pentru că eu am fost votată cea mai frumoasă din ţinut.
Rapunzel: Te referi la alegerile alea "aranjate"?
Albă ca Zăpada: Tocmai tu vorbeşti. "Rapunzel, Rapunzel, despleteşte-ţi extensiile aurii."

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!