Silabe în ecou

Pe obraz îmi curg jurăminte
Şi mi-e dor de un gest nepătat,
Scrutează-mi aceleaşi cuvinte
Peste evul în care-am jucat.

Nu mai am chemările în ecou
Să-ţi mai flutur silabe eterne
Şi-aş mai vrea, iubite-erou
Să-mi îngădui suave poeme.

Mă apasă prea multe dureri
Şi o mare de spasme s-aude
Peste lumea ciunţită de ieri,
Felinarul iubirii surâde.

Ia-mi mâna în palmele tale moi
Şi iartă-mi paloarea învinsă,
Adu-mi în clepsidră înapoi
Fericirea, zeiţă distinsă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

Apusul te strigă pe nume
Şi mă frâng într-un dor absolut,
Nu mai am cerneală pe umeri
Să încropesc un alt început.

Şi mi-e sete şi foame, deodată
De-un mănunchi de cuvinte eterne
Şi te-aş strânge iarăşi sub pleoapă,
Când zăpada iubirii s-ar cerne.

Şi te vreau, cumplită pedeapsă,
Să mă spinteci cu dalbe săruturi,
Să-mi presari poezie pe coapsă
Şi iubire polară să-mi fluturi.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea ta cu păr scăldat în aur

Te-ai înălţat de mult la cer, şi azi
În noapte străluceşti atât de tare,
Peste păduri cu-a ta lumină cazi
Şi peste munţii toţi şi peste mare.

Eşti poetul cel mai de cu seamă,
Ai scris cu sufletul atâtea versuri,
Ţi-ai declarat iubirea fără teamă,
Ai dus până la cap a tale visuri.

Fiind băiet odat' păduri cutreierai
Şi îţi plăcea s-auzi cântul naturii,
Întins pe iarba verde adesea tu stăteai
Visând ca ea să-ţi dea dulceaţa gurii.

Din prima clipă te-ai îndrăgostit,
Ţi-au curs şi multe lacrimi pe obraz,
Era frumoasă, paru'-i de aur despletit,
Pentru tine totul, icoană şi privaz.

Şi ai iubit-o mai mult decât viaţa,
I-ai dedicat poeme multe, multe,
Doar lângă ea îţi regăseai speranţa,
Căci ea ştia prea bine să te asculte.

Erai Eminul ei, iar Veronica
Minunea ta cu păr scăldat în aur,
A fost a ta iubire, unica,
Al sufletului tău dulce tezaur.

Peste păduri şi peste munţi şi mare
A voastră dragoste va dăinui în veci,
În fiecare seară Luceafărul răsare,
A ta lumină blândă peste noi o treci.

poezie de Răzvan Isac (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de păpădie

M-am împovărat de gânduri, nu mi-s lacrimile-acasă,
Le-am trimis în lumea mare să se scalde într-un izvor
Şi-am secat precum fântâna,
părăsită şi rămasă
Fără tine,
şi mi-e sete, dulcea-mi lacrimă de dor.

N-am să ştiu nici dintr-o mie de cuvinte adunate
Care ţi-ar plăcea pe nume să îl ţii la piept, mai strâns,
Să fi fost iubiri promise de versul cere să fi plâns.

De ţi-aş spune şi ţi-aş cere să-mi fii Nor, apoi răcoare
Ai rămâne pentru mine ca o aripă de Vânt,
Dezgolită, m-aş ascunde într-o Apă curgătoare,
Însetată... ce uimire!
Zborul meu peste Pământ.

Mi-ai rămas ca o speranţă, Vara visurilor mele,
Adu-mi Ploaia în Furtună, adu-mi Cerul înapoi,
Să dezmierd cu trupul Luna, dăruind sclipiri de Stele
Şi-ţi promit ca o arvună,
să-ţi dau lacrimi mari, de soi.

poezie de Lili Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea e o clepsidră

Mi-e dor de acel foşnet diafan
al trupurilor noastre
când ne trezeam
în palmele dimineţii
şi îngerii treceau peste noi
fluierând
ne hraneau cu pâine şi miere:
"copiii lui Dumnezeu!"
aşa ne alintau la plecare

iarba mirosea a poeme
scrise cu buze încărcate
de sărutări
îmi spuneai că putem locui oriunde
şi ea ne poate fi casă

mi-e dor să despletesc ploi
cât tu
poate îţi vinzi zâmbetul
pe o privire străină

ştii că inima mea
e o clepsidră
şi toate bătăile ei
se fac ancoră luminii
trimise către tine?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa

Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau şi mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu şi lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.

Nu lăsa tristeţea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranţa să se stingă
Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.

Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăşi dimineaţă
Într-o altă noapte mă închid.

Vin atâtea, vin să mă frământe
Şi le ştiu pe toate pe de rost
Nu lăsa, Isuse să te cânte
Doar ecoul celei care-am fost.

Vino şi atinge-mă pe umăr,
Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc
Să Te rog, nu mă lăsa să număr
Când atâta, Doamne, Te iubesc...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mi, Doamne

Iartă-mi, Doamne, glumiţele făcute Ţie,
Şi-o să-ţi iert şi eu renghiul mare jucat mie.

distih de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirul pasiunii

Mirul pasiunii

de Liliana ROIBU

Pe pajiştile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îţi cânt, frumoasă domniţă-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceaţa de vară.

Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.

Când ploaia se-aşterne şiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.

Bate vânt de toamnă, domniţă-de-vară,
Rândunica spre zările calde zboară
Şi vinul rămâne călduţ în pahare,
Adu-mi mirul pasiunii hoinare.

Ţipă iubirea prin crivăţul iernii,
În munţii sihaştri, pe la vecernii,
Fulgi cad peste muguri de primăvară,
Adu-mi focul viu, domniţă-de-vară.

poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂŢII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Îmi plouă şi cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aş vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Şi suflet si trup, plâng de jale.

Mi-e umed, uscaţi îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu eşti departe.
Stau tristă la geam şi citesc într-o carte.
Ce carte? Nu ştiu. Despre vise, cum mor.

Mi-e vânt şi mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aş merge şi-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Şi suflet şi trup şi să mergem... acasă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt

Răsare luna peste dealuri
Şi soarele în pieptul meu
Se legănă barca pe valuri
Şi cât de fericită-s eu!...

Căci în al inimilor prag
Clopotul iubirii sună
Şi-n cuibuşorul nostru drag
Ca pe hulubi el ne adună.

Aş vrea iubite să răsune
În toată lumea dulcea veste
Şi-aş vrea să ştiu că ea se spune
Din om în om, ca o poveste.

Că-n splendidul semiamurg
Sau în argint de lună plină
Prin lacrimile-mi care curg
Îţi cânt iubirea mea deplină.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie...

cuprinde-mi gândurile în căuşul
palmelor tale,
şi-abia apoi ai să poţi sorbi
din pocalul cu zile siclamen,
un strop de fericire,
ridică-mi tâmpla spre
orizontul
cerului purpuriu,
pentru că numai acolo
am să mă ştiu
iubită de tine,
adună-mi petalele toate
de visuri trădate
şi culcă-mi încet, pe spate,
nemărginirea privirii tale iertate,
scoate apă din fântâna
faptelor clare
şi ia-mi mâna firavă
în gândurile tale,
şi-atunci şi numai atunci,
hrăneşte-mă cu nectarul
cuvântului tău...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre steaua mea

Rădăcinile mă ţin legată
N-am puterea să mă smulg şi-aş vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?

Aduceţi un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc şi-aş vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?

Aduceţi-mi o secure lată
Să ciopliţi din mine toţi aş vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?

Aduceţi-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aş vrea,
Că de-un veac tot ard deşi sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?

Aduceţi-mi un potop de stele
Veşnicia s-o împart aş vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?

poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-dor...

Mi-dor de-o doină veche ce-o îngânau bătrânii
De-amiaza moleşită pe cumpăna fântănii,
De noaptea rătăcită pe pragul amintirii
De fulgerul furtunii, de trăznetul iubirii.

Mi-e dor de legănarea de-o clipă a zăpezii,
De ploile-aţipite la marginea livezii,
De cântecul de rugă, de glasul răspicat,
De merele de aur din pomul fermecat.

Şi-aş vrea să fiu pământul cu fructele-i necoapte,
Eterna despărţire dintre amurg şi noapte,
Şi-aş vrea să fiu stejarul din margine de sat,
Şi-aş vrea să-ţi fiu fântână, drumeţule-nsetat!

poezie de Gheorghe Pospai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine-ţi stă!

S-a curbat bolta timpului
peste orizontul resemnat în ceaţa viselor.

O vreme platonică, m-a locuit acest patrat.
Acum, mă împinge spre uşă
determinat de o împrejurare mistică.

Cu palme curate atinge fecunde clipe,
convins că nu-mi va simţi lipsa.

Vrea să rămână îmbrăcat
în aceleaşi culori irepetabile...
în aceeaşi aglomeraţie de gânduri.

Îmi pare că trăiesc un basm.

Stau scufundată între cuvinte respirabile.

Înşirate în altfel de forme
mă balansează printre silabe robuste.

Ameţesc în urma frazelor întortocheate
rostogolite peste buzele tale.

Ce bine-ţi stă rostindu-le,
acoperind restul de singurătate!
Mirată că vreau s-o părăsesc
într-un respiro
ce nu poate fi rostit în cuvinte
mă biciuie cu privirile hâde!

Îmi va fi dor de tine,
rotundă singurătate?

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Din picăturile de ploaie,
Gust nemurirea unui înger,
Se răscolesc tălpi de noroaie
Şi te primesc, o, tainic, fulger!

Mi-s lumile sfârşite în eter,
M-au cotropit vagi curcubee,
Mi-e sete de un albastru cer
Să mă înfrupt din noi poeme.

Te simt stingher şi-atât de obosit,
Cu aripile-ţi de mătase,
Şi-mi pare că o eră ne-am iubit
Şi-acum se năruie sinapse.

Din ploaia sfântă te îngădui
Şi te adorm în veşnicie,
Sărută-mi dorul-n care stărui
Şi oferă-mi răsăritul mie!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor!

Mi-e dor de casa în care am lăsat
Copilăria, ce mult m-a fermecat,
Cu jocuri minunate şi împliniri
Acum, le simt departe, biete amintiri...

Mi-e dor de seara ce-n taină ascundea
Fără cuvinte; noi doi şi dragostea
Mi-e dor s-ascult în şoaptă, la infinit
Un cântec ce-altă dată, mi l-ai dăruit.

Mi-e dor o clipă să mai apar hoinar,
C-o minge-n mână şi nuci în buzunar
Să mă aştepţi în poartă, iar eu să-ţi spun,
In mare grabă, ce timbre mai adun.

Mi-e dor de tine, mi-e atât de dor
Şi-aş vrea ca timpul să-l întorc din zbor!
Mi-e dor de seara cu tei înfloriţi,
Mi-e dor de seara primelor dorinţi.

poezie de Stefan Băiatu (22 aprilie 2002)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva...

spune-mi ceva,
despre noi, cei de ieri, îmbătaţi de visarea unor clipe irepetabil,
despre mine, despre zumzetul de petale din iarna, în care fericirea ne făcea cărări de stele
prin sufletele noastre rebele,
despre zâmbetul meu de atunci, ce-i putea împrumuta mării adânci
cele mai frumoase taine,
despre paşii noştri unduiţi de fulgii unor prea suple idealuri,
despre cântecul pe care mi l-ai fredonat în ureche, atunci când ţi-ai apropiat buzele
ca să-mi săruţi inima răvăşită de iluzii,
despre cea mai sfântă îmbrăţişare, pe care
cules-o din jarul lunii atotstăpânitoare,
despre mirosul cuvintelor tale suave,
care-mi desena clinchete viitoare,
despre trecătorii visurilor noastre, care nu cunoşteau rozele de aripi sticloase,
despre nemurire, despre tot ce s-a putut scrie dintr-o poveste de dragoste nemărginită...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aş vrea să-ţi pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ţi întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbeşti,
Să-ţi simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzeşti.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ţi aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiţi că vii
În braţe am să-ţi pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aştept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruţi pe frunte,
În braţe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieţii,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineţii
Pe frunte m-ai stropit.
Aşa am crescut mare.
Ce mândră, mama, eşti!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubeşti!

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:29-30 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!