Scumpa mea cu sâni plombaţi

Scumpa mea cu sâni plombaţi
Cu steluţele din cer,
Topeşti inimi de bărbaţi,
Pentru mine eşti mister.

Ai zâmbetul de păpuşă
Lângă fântâna cu flori,
Iubirilor le pui uşă
Din luceferi şi din sori.

Ai muşcate la fântână
Înflorite ca şi tine,
Roata vieţii-o ţii în mână
Pentru împliniri de bine.

Şi pe urme de zăpadă
Scrise în salcâmărie
Tu rămâi cea minunată
Trup din trup de poezie.

Scumpa mea cu sâni plombaţi
Cu steluţele din cer
Vreau o clipă să mă-nalţi
În iubire şi-n mister!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ram de poezie

Vreau să dorm în braţele viselor tale,
Noapte de noapte cu stelele-n cale...

Flori din livezi şi câmpii înflorite
Să adape iubirea cu stele-nverzite...

Să adunăm dorurile în inimi fierbinţi,
Să ne-mpărţim săruturi fără rugăminţi...

Să facem leacuri din iubirea noastră
Şi-n ea zidită luna ca fereastră...

Să fim în miezul nopţii doar o apă vie
Crescută-n nemurire pe ram de poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti primăvara mea

Tu eşti primăvara mea,
Emoţiile mele înfloresc,
Când sunt cu tine iubirea mea.
Tot ce simt este firesc
Eşti dulce ca o bezea,
Tu eşti toată lumea mea!

Sunt îndrăgostită lulea
Fără tine nu aş mai putea
Ori de câte ori te văd inima-mi tresaltă
Simt o grămadă de fiori deodată.

Nu uita, scumpa mea iubire
Că tu eşti totul pentru mine
Fără tine nu vreau să trăiesc
Şi momentul de faţă să rămână amintire.

poezie de Petruş Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruş Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul dogmatic...

Ce secret de nepătruns,
râde-n sine pe ascuns?

Şi ce suflet graţios,
poartă trupu-i unduios?

Ce ochi cu sprâncene rare,
mă privesc cu-nfiorare?

Doamne, cât sidef i-ai pus,
de la tălpi şi până sus?

Câtă primăvară-n păr,
cu parfum din flori de măr?

Şi-n sâni câtă marmură,
care mă cutremură?

Cât mister i-ai pus în pleoape,
să mă ţină-atât de-aproape?

Cât dor, Doamne-n trup ascunde,
şi în nările-i flămânde?

Şi cât har în călimară,
pentru poezia-i rară?

Doamne, oare-a câta oară
paşii ei de căprioară,

Vor păşi pe drumuri line,
ca să rămână la mine?

Ceru-i jos, pământu-i sus,
Doamne, cât altoi ai pus,

În acest lăstar de fată,
ce se lasă adorată!...

Vai, cum râde pe ascuns
sufletu-i de nepătruns,

Suflet gnostic, încifrat,
foarte greu de descuiat!

Şi-n dogmaticul ei râs,
oare, Doamne, unde îs?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Raisa

Eu sunt Raisa, fata de pe coline...
Tu, cine eşti? Tu, om... Om bun de lângă mine!
Ochii îmi sunt căprui şi-n ei, privirea blândă...
Şi-n piept se zbate -auzi?- o inimă arzândă!

Cosiţa-mi este lungă, cu unduire-n fir,
C-aşa mi-o dete maica... măicuţa din Izmir!
Ieri, m-am jucat puţin cu părul tău bălai...
Al meu e negru...! Iubire, putea-vei, deci, să-mi dai?

Trist e zâmbetul meu, dar poate să te-aline...
Pe tine, ce te doare, omule bun, ţi-e bine?
Departe plângi de oameni... Să nu te vadă ei?
Hai, vino, sunt Raisa, Raisa de pe chei!

De-ar fi ca a ta lume mâine să nu mă vrea,
Căci ochii-mi sunt prea mari şi-adâncă-i fiinţa mea,
Chiar de nu-ţi plac, mă laşi, în tine să m-ascund?
Căci sunt Raisa... Raisa de pe prund!

Şi, totuşi, pleci... e trist... că' nu mă iei cu tine...
O, nu pleca, om bun...! Şi-n lumea mea e bine!
Rămâi cu mine... mai stai un ceas... mai stai... mai stai!
Eu sunt Raisa... Raisa de pe splai!

Rămâi aici, te rog, vreau să rămâi cu mine...
Iubirea să n-aleagă... între "ei" şi tine!
Omule bun, te chem să dărui, te vreau iubind!
Eu sunt Raisa... Raisa de pe grind!

poezie de Iulia Mirancea (13 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe fruntem şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-1 port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi, î
spre cer,
să-1 cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fatală

Are cap de păpuşică,
Trup de fildeş, sâni bogaţi
Şi trăieşte singurică...
Cu-o mulţime de bărbaţi.

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

O păsărică zboară lin,
Şi se opreşte lângă tine,
Eu c-o scrisoare te alin,
Şi sper, că n-ai uitat de mine.

Mi-e dor de tine, draga mea,
Nu pot trăi, nu-mi este bine,
Mi-e dor de tine, scumpa mea,
Şi inima se-aprinde în mine.

Căci eu de tine n-am uitat,
Dar soarta ne dezbină,
Iar inima eu ţe-am lăsat,
Şi sufletul-mi suspină.

Şi când din nou ne-om întâlni,
Distruşi de această despărţire,
Eu foarte fericit v-oi fi,
Că eşti alături, o, a mea iubire.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reintrarea în stalactite

Orizonturi răsucite, răsucite, împletite
În oasele mărunţite în transpuse stalactite
S-ar da huţa zi şi noapte pe sub razele de lapte
Care curg în cupa vieţii din steluţele răscoapte.

Adunăm în sân cu dorul flacăra unei iubiri,
Căutăm să punem aripi pe cuţit cu străluciri,
Iadeşul în zbor cuprindă orizonturi răsucite
Şi în larg de împliniri reintrăm în stalactite!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul de iubire

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
De este rău, de este bine,
Supus sunt miilor de legi.

Doar una mă mai pedepseşte
Când ies aiurea din peisaj
Să caut clipa ce-mi prieşte
În dragostea de lung metraj.

Mă simt întins pe o arcadă,
Pe o cunună curcubeu,
Nu vreau ca lumea să mă vadă,
Vreau să iubesc în felul meu.

În sânge-mi bântuie un virus
Şi-n trecerea mai lasă fum,
El scrie-n inimi, nu-n papirus,
El scrie-n cer, nu pe-orice drum.

Scrie iubirea în petale
De flori de colţ sau flori de vis,
Apoi rămân la tine-n poale
Să fiu de veşnicii cuprins.

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
Sunt mărţişorul de iubire,
Primeşte-mă, poţi să mă legi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiburi de iubire şi dor

În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire şi dor,
Întind mâna şi-i prind,
Ne înălţăm în magicul zbor.

Legănaţi printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!

Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins şi pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicaţi prin săruturi şi-avânt

Ştergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!

Acolo rămânem în trup altoiţi,
Iubiri de izvor şi speranţă,
Ne hrănim cu doruri din dor
Migălind răvăşita viaţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ingenuu -I-

Întotdeauna când vreau să vorbesc despre tine
se stârneşte aşa, din senin,
o furtună, o vijelie
spulberându-mi cuvintele
pentru că nu pot vorbi despre tine altfel
pentru că trupul tău de trestie unduitoare
e doar un trup
pe care nisipul curgând
lasă incurabile urme
pentru că în privirea ta
văd doar grija grijilor
de-a nu te putea îngriji.

Întotdeauna, TU
eşti deasupra cuvintelor,
undeva sus
în misterioase ceruri
şi-n abia perceptibila taină
- Dragoste –

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup de dună

Mi se pare că scriu
cu slove de permafrost
mult şi poate fără rost..

Dar ce pot face, pustiu
când nu sunt lângă tine
pentru a uita de mine.

Mă rătăcesc în poezie
acolo codrul şi râul mă ştie
povestindu-i a ta feerie.

Şi când te-or zări să-ti spună
dorul ce mă alungă si adună
ca un trup de dună

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un mister. Trebuie să aduci acest mister la lumina zilei, şi dacă am să-mi dedic toată viaţa acestui ţel, n-am să consider că am pierdut timpui degeaba: eu mă concentrez asupra acestui mister, pentru că vreau să fiu om.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pecetea discreţiei...

O, tu mister, ţi-ai revărsat
Apele cele fierbinţi,
O, tu amor, te-ai înarmat
Plin cu ace până-n dinţi...

Şi ce-am făcut cu-atâta foc,
Cu sângele din vine,
Căci tot nu mi-am găsit un loc,
Nu te-am găsit pe tine!...

Apari, dispari şi pentru ce,
Pentru o nouă manşă?...
Eşti un mister şi asta e,
Să te dezleg, nu-i şansă!...

O, tu amor, ai căpătat
Poemul şi cu proza,
Eu, m-am ales stupefiat
Iar tu, rămâi "sub rosa"!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (26 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua aceasta-i darul Tău

Ziua aceasta-i darul Tău
De la Tine e Isus,
Slavă Îţi dau Domnul meu
Vreau să fiu al Tău supus

Ziua aceasta e lăsată
Pentru mine, să trăiesc,
Este o zi minunată
Pentru ea, Îţi multumesc.

Tu, Te-nduri mereu, mereu,
Şi aduci tot câte-o zi,
Mare eşti Tu Domnul meu
Eu Te aştept, căci vei veni.

Dă-mi putere de la Tine
Să mă schimb în tot ce fac
Stai Tu, Doamne, lângă mine
Să fiu om pe al Tău plac,

Inima bună să-mi fie
Ca Tu, să mă poţi iubi,
În a Ta Împărăţie
Să Te pot şi eu sluji.

Tu-mi dai zile şi iubire
Eu vreau să Te răsplătesc
Azi, sunt plin de fericire
Pentru tot, Îţi mulţumesc!

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (25 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne odihnim o clipă pe o rază

Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge şi foc.

Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.

Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.

Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanţuri cuprins.

O mână întinsă robeşte cuprinsul
Armelor de sânge strânse-n cojoc,
Tu îmi dai din timp felii de pâine
Suprapuse-n săruturi de foc.

Ne odihnim o clipă pe o rază
Pusă între ramurile înfipte-n cer,
Un stol de fluturi zboară în stomac
Descuind al inimii mister.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja noastră-i o poveste!

Tânără, boboc de floare,
Se scaldă-n raze de soare,
Se şterge c-un curcubeu,
De un colţ îl ţin chiar eu.

Ea face din glume haz,
Ba, mă prinde şi de nas:
"E vânjos şi măricel,
Să te cred că nu-i altfel?"

Râd şi eu că dânsa-i goală,
Vântul îi trece prin poală,
Nu s-opreşte, el mângâie
Forma roz, de carne vie!

Să nu se bronzeze tare
De la cap până-n picioare,
O acopăr cu-al meu trup,
Sunt flămând de ea, sunt lup.

"Lasă buzele şi gâtul,
Mai sprijină şi pământul,
Mă topeşti cu-a ta iubire.
Vrei să fiu o amintire?"

Razele de soare, toate,
Pentru noi sunt o cetate,
Fără uşi, fără ferestre,
Doar mişcările-s rupestre.

"Eşti ca pegasul în zbor,
Semeni în trupu-mi fior,
De-a rămâne-o veşnicie
Floarea vie din câmpie.

Nu mă-mbrac decât cu tine,
În inima ta e bine,
Este cald, este cum este,
Vraja noastră-i o poveste!"

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am strâns pentru tine flori

Femeie tu t-ascunzi de mine
Nu vrei să văd ca-i îmbătrânit,
Să ştii că eu t-aştept şi azi şi mâine
Aşa cum eşti, cu sufletul meu să te alint.

Nu vreau să fii în mantie de gheaţă
Şi vreau iubire să-mi arăţi
Căci ghiaţa o voi topi ca să-ţi dau viaţă
Ş-atunci veselă vei fi ca alte dăţi.

Aş vrea femeie să-ndrăzneşti
Să vii în viaţa mea acum,
Să nu treci iute, să zăboveşti,
Că pentru tine eu sunt oricum.

Am strâns pentru tine flori
Frumoase, înmiresmate şi îmbătătoare,
Să vii să le primeşti în zori
Înveselindu-mi viaţa ş-aducând soare.

Acum e-a primăverii clipă
Şi tot ce am, ce-am adunat,
Aş vrea ca tu să nu faci risipă,
Eu te iubesc şi ştiu că-i important.

poezie de Eugenia Calancea (7 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învăţat ce-nseamnă să iubeşti
Căci tu eşti totul pentru mine şi nimic mai mult
Şi vreau mereu să-ţi spun cât de drag imi eşti
Căci tu eşti unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învăţat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viaţa mea,
Când toţi mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine şi în iubirea ta.

Lângă tine am învăţat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulţi nu le-nţeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu eşti fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ţinându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi şi prin furtună
Şi nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu eşti talisman ce viaţa-mi ocroteşti
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poţi să-mi dăruieşti.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viaţă,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul şi zămbetul pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprins în iubire

Mă muşcă toamna de rotule,
În pânza vieţii pierd culoare,
Timpul, în guşi puţin sătule,
Caută-n măduvă mâncare.

Pe şevaletul prins de suflet
Pictez lumini din ochii tăi,
Vertebrele trosnesc în urlet,
De spaimă latră câinii răi.

Plânge pe-o lacrimă de ceară
Luceafărul din frunze moarte,
Un licurici în spate cară
Steluţele de brumă coapte.

Mă muşcă vulpea de privire,
De rima caldă, în cădere,
Domnul amestecă-n iubire
Parfumul toamnei efemere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!