Ultimul rând

am să mă rup din rândurile noastre
am să devin universal, cosmopolit
şi am să mă strecor tacit printre dezastre
de ele ocolit. Şi tot tacit...

s-am să mai trec încet de orice rânduri
a voastre, ale lor, a tuturor
şi postament am să-mi ridic din roi de gânduri
pe care să-mi aştern un bust. De dor...

şi am să-mi duc dostoinic bătrîneţea
şi jingaşia ei în propriul azil
să mă închidă -n carapacea şi fineţea
din ciuda tuturor figurilor. De stil...

în rest - nu mai importă nici un eu
ajuns la pragul veşniciilor cu bine
rup rândurile care stau la rand mereu
şi trec in ultimul. Neocolit. De nimeni...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să mă-nchid în vers

Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai ştiu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.

Să nu trimiteţi critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Şi mă ucid aşa cum ştiu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.

Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Şi acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum şi de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.

poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

eu ieri ţi-am scris şi azi îmi pare rău
pentru momentul de subtilă slăbiciune
dar intuiţia mă apăsa mereu
ceva măcar dintre decenii de a-ţi spune

nici nu-mi mai amintesc ce ţi-am şoptit
şi cât de speriat fujeam de gânduri
că tu, că tu iubito ai murit
şi tot ce-ai scris era pe rând, nu printre rânduri

dar a trecut şi asta. Te-ai trezit
cum te trezise-i în adolescentă
şi nici măcar nu te-ai catacdisit
să-mi spui de starea mea de somnolenţă

şi cine te-a impus să uiţi de mine
la propriu invocându-mi nebunia
aşi vrea să-l ştiu, pe ăla nimeni, cine
s-a luat de piept cu însă-şi veşnicia.?!

în rest, îmi pare rău să-ţi spun adio
a două oară-n viaţă asta ca un val
"e vals în doi, deşi persistă trio
şi sună melodia a metal"...

PS

cieste cu atenţie. E ultima scrisoare
citeşte cu atenţie. E ultimul cuvânt
citeşte cu atenţie. Şi nu lovi că doare
şi nu lovi că doare în sentimentul sfânt...

poezie de Iurie Osoianu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut

Să-mi fii motivul de a scrie
Un ultim vers, atât aş vrea,
O lacrimă de bucurie,
Care din suflet va cădea

Să-mi fii atingerea plăcută
În dimineţile târzii,
Privirea caldă şi tăcută,
Care şopteşte... vreau să-mi fii

Să-mi fii culoare în trăire,
Pictează-mă în curcubeu,
Eu să-ţi fiu cer, tu fi-mi iubire,
Iar amândoi să fim mereu

Să-mi fii apusul enigmatic
Indiferent de anotimp,
Sărutul ultim şi sălbatic,
Prin care vom fugi din timp

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să citeşti printre rânduri, dar citeşte şi rândurile.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Norii se adună şi încep să se-negrească,
Se încruntă furios, trosnesc şi luminează
Nu vor să se-astâmpere, parcă vor să mă vrăjească
Însă ştiu că asupra mea este El şi mă veghează.

Vântul mă învăluie, mă trage şi mă izbeşte,
Nu vrea să-mi dea pace, deodată îmi vorbeşte.
Nu vreau să-l aud, mă sperie, vreau să dispară
Strig disperată cu lacrimi în ochi, ca El să apară.

Ploaie şi grindină se aruncă asupră-mi, din văzduh
Pace nu vor să-mi dea, voiesc să îmi strivească
Şi ultimul meu gând şi dor, şi însuşi duh
,, Vino şi ia-mă", Îi spun, atât dorea, să mă stârnească.

Un fulger mă încălzeşte, devin lumină,
Mă ridic cu vântul la cer, încet-încet,
Iar ploaia şi grindina acum trec prin mine
Nu mă mai opresc, şi-L văd, am ajuns la El.

poezie de A.I. Raluca Băceanu (3 iunie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe undeva simt că rândurile riscă să se împuţineze, rândurile celor care citesc cărţi, rândurile celor care ascultă muzică serioasă. Eu ştiu şi mulţi tineri care se simt agresaţi de non sens şi de non valoare la TV şi în societate, în general şi sunt foarte mulţi şi care îşi caută refugiul în alte zone.

citat din Radu Afrim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să mor sperând

Încă o toamnă a trecut
Şi toate frunzele-au căzut,
Iar anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată „trec” şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău
Că nu mai cunoscut.

De sărbători eu aşi fi vrut
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să vii, un: „La mulţi ani” să-mi spui,
Că sunt „orfan” al nimănui,
Să nu mai rătăceşti „haihui”,
Dar „Tu”, n-ai vrut.

Nu vrei în suflet să-mi revii,
Deşi de zeci de ani o ştii,
Că te-am iubit şi te iubesc,
Să-mi fii aproape o doresc,
Speranţele mereu îmi cresc,
De ce nu vii, de ce nu vii ?

O…Vino iar iubirea mea,
Te-aştept şi te voi aştepta,
Să mă priveşti şi zâmbitor,
Să-mi spui cuvântul: - „Te ador”,
Nu pot scăpa de al tău dor
Şi nu te pot uita „.

Dar în zadar aştept plângând
Şi rugă-n „ceruri” adresând,
Destinul meu nu are „Zel”,
Nu are milă, e „mişel”,
Are în schimb un singur „Ţel”,
El vrea să mor sperând.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers...

un vers aşi scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răguşit de febră

un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare

un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
şi stors cu lacrima curată

un vers cutremurind şi munţii
un vers rostolind şi mare
un vers cu brazde-n largul frunţii
arate-n fugă de tractoare

un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece

un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubeşte"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citeşte...

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bust

Mă bate gând să-mi fac statuie,
Să mă torn singur moştenire
În ipsos, bronz cu aurire
Să strălucesc ca o momâie...

... Să pot fi martor la ce vine,
Bun chiar de luat şi dat în cap
Să mă răzbun şi eu satrap
Pe ce cunosc sau pe-orişicine.

Chiar mă gândesc de sunt robust
Să rezist cap să-mi pun în formă
Şi să-mi fac rost de-o uniformă
Ca să am aerul de-un bust...

Să fiu şi eu un pic August;
Nu aşa mare... mai îngust!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –
nespusele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipele prin acele de ceas –
prea multele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –
nespusele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roiul

ce poţi să ştii tu despre mine- doar n-ai trecut prin patul meu
şi nici prin ce numeşti tu bine şi nici prin ce socot eu rău
ce pot să-mi spui când noi în viaţă de-a pururi nu ne-om întâlni
cum poţi să-mi râzi mereu în faţă ştiind că nu mai poţi iubi

se scurge vremea printre coarde din glasu-mi trist şi răguşit
şi-n sângele din vine arde un boţ de suflet ostenit
aprind încet o lumînare să văd ce drumuri am greşit
aprind deşi afară-i soare şi bate vântul răguşit

se simte zarea cum tresaltă de mila ochilor mei orbi
din stuful unduind în baltă trei broaşte se stropşesc la corbi
se trec în zbor deasupra noastră şi dau onoruri de rigoare
cu tril de pasăre măiastră spărgând îndelungata zare

ce pot să-ţi spun la despărţire când nu mai am nimic de spus
şi colbul scurs din amintire cu apa sâmbetei s-a dus
ce pot să mai cerşesc la soartă când nu mai ai ce mai cerşi
şi lumea mea demult e moartă iar lumea ta va mai trăi

rămâi să mai păstrăm o clipă de reculegere totală
să mai zâmbim cu colţ de pripă din stima noastră cordială
oricum pe orizont se lasă o noapte lâncedă şi goală
o noapte de destin aleasă şi neagră ca un roi de smoală...

poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...!

Nici nu ştiu ce!
Cum mai eşti!
Pe unde... eşti!

Mai trăieşti?
Ce întrebare!
Mai ai o clipă...
Să-mi vorbeşti?

Unde eşti?
În ce poveşti?
Tot ratăceşti!
În care vieţi?

Mi-aluneci
Printre clipe!
Eu printre...
Vremuri!

Îmi tremuri,
Printre rânduri!
Îmi baţi în gânduri,
Începuturi!

Tu şti?
Unde-am rămas!
Când te-asteptam,
Doar printre lacrimi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspect mi-e versul de refrigerare...

(PANTUM)

E freamăt dezlegat din cânt de iele,
Se-nlănţuie dorinţele-n inele
Şi otrăveşte sângele cu crize
Supus în fiecare zi la dialize.

Se-nlănţuie dorinţele-n inele
Ca visul meu vetust, tânjid spre stele,
Supus în fiecare zi la dialize
Să îl purific cu albastre brize.

Ca visul meu vetust, tânjind spre stele
Să urce scara gândurilor mele,
Să îl purific cu albastre brize
'Mi supun poemele la analize.

Să urce scara gândurilor mele,
Escaladând astrale citadele,
'Mi supun poemele la analize;
Le suspectez tacit de termolize.

Escaladând astrale citadele,
Încerc că urc şi eu pe scări cu ele,
Le suspectez tacit de termolize
Şi de refrigerare în banchize...

Încerc şi eu să urc pe scări cu ele
Vai, mi-e aripa stângă în atele
Şi de refrigerare în banchize
Nu pot să trec prin iarnă fără vize...

Vai, mi-e aripa stângă în atele
Şi n-aş putea să ţin ritmul cu ele,
Nu pot să trec prin iarnă fără vize
Şi aş putea să am cam mari surprize.

Şi n-aş putea să ţin ritmul cu ele,
M-aş poticni în nori, ca în zăbrele
Şi aş putea să am cam mari surprize
Printre gheţari, troiene şi balize.

M-aş poticni în nori, ca în zăbrele
Şi cu regretele mocnind sub piele,
Printre gheţari, troiene şi balize
Risc să-mi scriu versurile în reprize...

Şi cu regretele mocnind sub piele,
Decât să-mi văd poemul sub paiele,
Risc să-mi scriu versurile în reprize
În pantum... şi renunţ la dialize...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec linia

de sosire ultima dată târâş
aproape mort de dor firesc
îţi zici că pare nebună teama
de a ajunge dincolo de o dungă
care nu ştii că desparte această
lume de alta cu cerul întunecat

o trec definitiv şi-mi pare rău
că sunt acum în cealaltă parte
pierzându-mă în grădini liber

o trec şi pot să-mi reproşez
că stau pe culcuş de mormânt
moale cu satin galben ca-un lut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim şi uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieţii poţi să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase şi fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis şi adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lut sugrumat

drumurile noastre nu pot fi uitate
nu pot fi ocolite şi nici evitate
drumurile noastre când scurte, când late
când cu raze stelare, când cu lacrimi pavate

privirile noastre din veacuri şi ere
s-au stins în deplină şi amplă tăcere
privirile noastre ţesute din vrere
şi fir de paiangen şi colb din unghere

şoaptele noastre mereu reţinute
mai stăruie încă în linişti cernute
şoaptele noastre, pe-alocuri durute
pe-alocuri stridente, pe-alocuri nevrute

destinele noastre ca şi orice destine
cu-ncetu, cu-ncetu se trec în ruine
destinele noastre, cu degete fine
sugrumă tot lutul din mine şi tine...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt în gând

descrie-mi încet, tiptil
ce e cuvântul?
nu pot să-l scriu, mă sperie vântul
l-aş alunga să se-nfiinţeze-n culoare
dar i s-ar şterge marginile
dinspre soare.
atunci îl las...
crească printre litere răzleţe
să ningă, să plouă în anotimpurile şterse
de pe-un şevalet în forma lui de stea
mai bine-ascund cuvântul
în pragul casei, într-o micşunea
iar tu să-mi vii mereu
şi-n buzunarele cu nuci
să-mi ţii cuvântul
captiv
cules din dorul pentru lunci
şi atunci
să mi-l aduci să-l pun în olul meu din suflet
să-mi fie umbră pe al pământului umblet.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare... iubitei

Răzleţe gânduri mă cuprind,
Mă cheamă-n miez de noapte;
Scântei aprinse, ocolind
Şi care totuşi, se aprind
În mii şi mii de şoapte.

Cum să mă scap de-aceste gânduri
Ai milă, şi-mi vorbeşte;
Mă simt închis, în patru scânduri
Şi vreau să evadez... în rânduri
Să-ţi viersuiesc... fireşte.

Iar dacă nu, rămân cu ele
Rămân îngândurat;
Şi se vor pierde... printre stele
Şi printre toate cele...
Ce nu mi le-ai aflat.

Şi ce folos, dacă îţi tac
Şi mă îmbolnăvesc;
Poate mă duc, răţoi, pe lac
Făcând... "mac-mac"
O raţă să-mi găsesc.

S-au dacă nu, mă duc la mare
La marea îngheţată;
Aştept prelung... să iasă soare
Şi cumpărând o floare
O dau... la prima fată.

Şi poate fata,-mi mulţumeşte
Se uită-n ochii mei;
Şi-mi vede ochii... ce-o priveşte
Şi fetei... povesteşte
Căci tu... nu mă mai vrei.

Gândeşte-te... că te-am iubit
Şi încă te iubesc;
Sunt un băiat... mai diferit
Ţi-am fost iubit
Mai vreau... mai te doresc.

Gânduri răzleţe... mă cuprind
Şi nicidecum nu-mi trec;
Ca mort în pat, eu mă întind
Visând, iubind...
Şi gândurile-mi frec.

Probabil că, vor face pui
Care se duc pe apă;
Să nu cumva... ceva să-mi spui
Şi-n inimă un cui
Care adânc mă sapă.

Bine ar fi, să te gândeşti
Să nu mă laşi să zac;
Iarăşi să-mi spui, că mă iubeşti
Şi mă doreşti
Poeme să-ţi mai fac.

Tremur de frig, îngândurat
Aştept înfrigurat... o veste;
Aştept un dulce... sărutat
Dulce şi aromat
Având... altă poveste.

poezie de Paul Preda Păvălache (17 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!