Cuvânt în gând
descrie-mi încet, tiptil
ce e cuvântul?
nu pot să-l scriu, mă sperie vântul
l-aș alunga să se-nființeze-n culoare
dar i s-ar șterge marginile
dinspre soare.
atunci îl las...
crească printre litere răzlețe
să ningă, să plouă în anotimpurile șterse
de pe-un șevalet în forma lui de stea
mai bine-ascund cuvântul
în pragul casei, într-o micșunea
iar tu să-mi vii mereu
și-n buzunarele cu nuci
să-mi ții cuvântul
captiv
cules din dorul pentru lunci
și atunci
să mi-l aduci să-l pun în olul meu din suflet
să-mi fie umbră pe al pământului umblet.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.