Nu vreau să mor sperând
Încă o toamnă a trecut
Și toate frunzele-au căzut,
Iar anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec și eu,
Îmbătrânesc și-mi pare rău
Că nu mai cunoscut.
De sărbători eu ași fi vrut
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să vii, un: La mulți ani să-mi spui,
Că sunt orfan al nimănui,
Să nu mai rătăcești haihui,
Dar Tu, n-ai vrut.
Nu vrei în suflet să-mi revii,
Deși de zeci de ani o știi,
Că te-am iubit și te iubesc,
Să-mi fii aproape o doresc,
Speranțele mereu îmi cresc,
De ce nu vii, de ce nu vii ?
O
Vino iar iubirea mea,
Te-aștept și te voi aștepta,
Să mă privești și zâmbitor,
Să-mi spui cuvântul: - Te ador,
Nu pot scăpa de al tău dor
Și nu te pot uita .
Dar în zadar aștept plângând
Și rugă-n ceruri adresând,
Destinul meu nu are Zel,
Nu are milă, e mișel,
Are în schimb un singur Țel,
El vrea să mor sperând.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Zegrean-Nireșeanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.