Niciodată
nu plâng
privesc din ce în ce mai rar
înspre fântâni din cer
ciuturi întoarse
lut
de ce să plâng lumina?
ea m-a ucis
dinainte de-a fi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Anotimp cu talie-naltă
privește cum ninge
cu muguri de pini
pe genele noastre fântâni
întoarse ca niște ciuturi
din care să bem
apa curată a cerului
și mi-e dor
de dorul care stă aplecat
pe moartea atâtor păduri
scântei în ceață
zbor dus spre aurore
cum n-am mai văzut
în cercul nostru de lumini fragile
pe lungul drum al dorului
te uită cum ninge
înainte și mai departe
o altă primăvară
iubite
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoanele nu plâng
ți-am spus de-atâtea ori
despre iluzii optice
icoanele stau înrămate
în ziduri
legate cu lanțuri de flori
în altarul vremelniciei
totuși
se pare că tu ai dreptate
icoanele plâng și zâmbesc
uneori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când dorul dezlipește
rădăcina de lut
nu vreau să-mi fie dor
de mine
nu pot să plâng
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de septembrie
se răzvrătesc norii
plâng peste trupul chircit
al dimineților amare
soarele se prelinge
în palma deschisă a lunii
adorm chiar florile
pe iarba tunsă mărunt
ascult la vecernii
șuierul vântului cum se zbate
în noaptea ce arde
îmi infășor ochii
într-o gigantică perdea țesută
de fluturii ce plâng
în toamna noastră
iubite
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e ultimul spațiu si timp
când soarele adoarme
În raza ucigașă a Lunii
e ultima seara
când se revoltă lumina
și toate stelele plâng
Maria îmi este aproape
mamă și soră născătoare
de tot ce-am iubit si sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
înainte de-a ne fi fost
să fim
guri de fluvii spre hăul
deschis între sărut și frică
am fost două fântâni
una cu apă sălcie
alta cu apa dulce
adâncă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzanie
Eu râd și plâng... și plâng... și râd,
Alerg și mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăți.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Și sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg și râd... și râd... și plâng,
Ajung la apusul din amurg
Și aștept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopții mă cuprinde
Și mă afund,
Dar tac... nu plâng...
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu cred că există
gări pustii
nici șine întoarse
de ierburi
pasageri fantomatici
zei
crisalide
eu cred în noi și cuvânt
și-n disperarea fricii
de-a ne fi teamă de noi
eu cred în tine
și-atât
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pură istorie
este apa ce crede
în vaga memorie
a ceea ce-a fi
serotonină
mi-e teamă și plâng
râd fără niciun motiv
că un râu rupt
de rădăcinile sale
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng cuvinte
Scriind hiperbole
Am ucis metafore
Dar am născut rime.
Vreau să mai ucid
Dar nu pot
Și de neputință
Plâng simple cuvinte.
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud
păduri ce plâng
mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munți
cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul
rămas-a ochiul orb
în șuierul luminii
copaci decapitați
cad în genunchi
și îi aud
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng și râd, și râd și plâng...
E o stare de - nicicum.
Tot mai rătăcit deacum
Pornesc cu piciorul stâng.
Plâng și râd, și râd și plâng...
De ce să mai stau pe loc?
Rău, rău în jurul meu...
Acum mi-este și mai greu,
Viața nu este un joc.
Lupt să nu fiu pesimist,
Liniște caldă în piept
Te-aștept pe scaun rupt...
Și nu știu ce-i de făcut.
Plâng și râd, și râd și plâng...
E o stare de - nicicum.
Pornesc cu piciorul stâng,
Tot mai rătăcit deacum.
poezie de Vlad Spita din Albi dansatori (14 martie 2016)
Adăugat de Vlad Spita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
deasupra golului
o cursă nebună
a fulgilor
tremură cerul
venele pietrelor plâng
în liniștea searbădă
adorm învelită
cu cea mai neagră zăpadă
căzută vreodată aici
alți fluturi așteaptă povești
în noaptea legănată
de zvonul întors
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa de borangic
când totul îmi pare a fi
o negură albă
plâng și râd
mă izbesc cu tâmpla
de toate stihiile nopții
și tac și râd
în cămașa asta de forță
Doamne
cât mi-e de bine
cu mâinile strânse la piept
de toți neiubiții
neștiuții
nevăzuții vreodată
de om sau fiară
picioarele mele
sunt ca vulpile
ce merg chiorâș
o iau înaintea ochilor
și merg
pe panta abruptă
a vulnerabilității
din părul strâns
în coadă de cal
îmi zidesc un altar
la care șă mă-nchin
să plâng din ochi de fluturi
tot ce-am văzut eu
știi cât mi-e de bine
să port pe suflet
o grea moștenire
cămașa de borangic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
într-un acces de furie
greierii au ucis luna
și cântă resemnați
pe cazemata răsturnată
în mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
deasupra golului
o cursă nebună
a fulgilor de nea
tremură cerul
venele pietrelor plâng
în liniștea searbădă
adorm învelită
cu cea mai neagră zăpadă
căzută vreodată aici
alți fluturi așteaptă povești
în noaptea legănată
de zvonul întors
bună dimineața planetă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fericirea este
cel mai scurt drum
pornit din ochi spre obraz
înspre suflet...
catren de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezi
că vei mai putea clipi din aripi cât ochii
încă-și plâng șpanu la subțiori? - crezi
sau nu crezi, rugina din dragoste-așteaptă
să cazi într-o plasă de drone... întinsă de ieri
înspre azi înspre mâine înspre progres!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!