Zori de ziuă
Iubitule - astăzi - sunt fericită!
Nu știu cui trebuie să mulțumesc
Că, în sfârșit, mă simt - și eu - iubită
De cineva pe globul pământesc...
Te-am așteptat să vii de-o veșnicie,
- Nu mă-ntreba de unde te cunosc! -
Simt că trăiesc, abia acum sunt vie,
Din acest vis n-aș vrea să mă trezesc!
Dorințe-n viață n-am avut prea multe.
Aevea, doar în vis, te-am zămislit
Și te-am hrănit cu lacrimile-mi mute,
Pe care numai tu le-ai auzit!
Rămâi, iubite, -n mine până mâine...
În zori de zi, te voi elibera.
De vei pleca, te rog, mie nu-mi spune,
Lasă-mi, măcar, puterea de-a spera!
poezie de Daniel-Petrișor Dumitru (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.