Când am plecat

Când am plecat, m-a părăsit credința
Și nimeni nu a fost să mă-nțeleagă.
Numai speranța mi-a păstrat ființa,
Și amintirea unui dor, întreagă.

De când am încetat să fiu o stâncă,
Cu toții vor să ia din mine-o parte.
Durerea mi-i atâta de adâncă
Și tu îmi ești atâta de departe...

Se sting și plâng iubirile din astre.
Tu pe un țărm, sufletul meu epavă.
Ni-s trupurile pline de dezastre
Și dorurile pline de otravă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

♥ Cum pot ajuta?

Discuții similare în Forum

[Știință și tehnologie] Roata cu colțuri by ugalen 11 April 2020, 13:59:24
[Diverse] Economia de ... baltă sau ...măslina de pe tort by acdc 04 September 2019, 16:28:17
[Diverse] Impuls ... șoc by acdc 17 August 2019, 22:04:51
[Filozofie] Răspuns: Stari sufletesti in declin by Mihai 11 August 2019, 10:07:15
[Versuri] Tabloul vieții by Baila Dorina 23 January 2019, 08:47:39
Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!