Bătrânul pescar

Bătrânul m-a tulburat, stătea acolo liniştit în barcă,
Atât de împlinit,
Cu privirea aceea întoarsă înăuntru,
Transferând cumva centrul fiinţei
Pentru a intra în deplin acord cu el...
Şi firul indolent al undiţei în apă,
Un nerv în afara propriului corp
În contact cu pulsul mării.

Bătrânul pescar trăgea din pipa lui,
Răspunzând, " Uh, huh,"
Blajin, absent – nu era nimic de povestit;
El, un iniţiat.

poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar

Bătrânica uscăţivă, ghemuită lângă foc, scotoceşte prin ceaţa
Inimii obosite, descoperind un adevăr amar:
Întreaga viaţă a devenit trecut, au rămas vii doar amintirile;
Îşi încălzeşte oasele cu vreascuri din vremea tinereţii.
"Şi unii erau băieţi, iar unii erau vise, şi unii erau diavolii Iadului.
I-am iubit cât am putut de mult – şi-s bucuroasă pentru asta –
Şi-s bucuroasă pentru asta!
O sută – Doamne, cât timp a trecut!
Psst, aş fi vrut să fie încă pe-atâţi"!
"Dragostea e tot ce vine mai mai bun din mâinile Tale"!

O, mândria unei femei bătrâne, murmurând lângă foc,
Asemeni unui rege din Ninive, din Lidia sau dinTir –
Aruncând în rugul funerar toată purpura şi tot aurul ei!

poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţelul şi bătrânul

Băieţelul: "Câteodată scap lingura din mână."
Bătrânul: "Mi se mai se-întâmplă şi mie."
Băieţelul: "Uneori îmi ud pantalonii."
"Şi eu", a surâs bătrânelul.
Băieţelul: "Plâng adeseori."
Bătrânul a dat din cap: "Şi eu la fel."
"Dar cel mai rău e că," a zis băieţelul,
"Cei maturi nu-mi dau niciun fel de atenţie."
Atunci el a simţit atingerea uşoară şi căldura mâinii ofilite.
"Înţeleg ce vrei să spui," a spus bătrânul.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pescar se reazemă de vechiul pod de piatră

Un pescar se reazemă de vechiul pod de piatră,
pod redus de soarele din spatele lui
la două dimensiuni întunecate. Potecile
de pe fiecare mal se pierd printre urzici.
El priveşte cerul, în vreme ce firul undiţei atârnă
ca o întrebare inversată
într-o lume în mişcare, golită de reflecţii.

poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul

Un unghi drept era bătrânul,
Atât de aplecat umbla.
Era paralel cu drumul,
Nu se putea îndrepta.

De anii grei s-a aplecat.
Sau de prea multă muncă.
Dar tot mai mergea în sat
S-arate că trăieşte încă.

poezie de Dumitru Delcă (28 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme Bătrânul şezu acolo, lungit în iarbă, privind leşul animalului pe care îl răpusese pentru a-l mânca. Făcuse ceea ce bărbaţii făceau de mii de ani, cu săgeţi, suliţe, cuţite, bâte sau puşti. Uneori, pentru a se hrăni, altădată doar pentru a-şi demonstra puterea. O muscă venită de nicăieri bâzâi prin aer, apoi plană şi se aşeză drept pe ochiul larg deschis al cerbului ucis. Bătrânul sări imediat şi o alungă. Acolo, cu genunchii în iarba umedă şi scăldat în soare, îşi simţi inima sfâşiată şi sufletul gol.

Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezerva aia

de spital erau numai ei doi
îi spunea glume şi bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aştepta să moară şi încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă şi asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greş şi el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraş bătrânul
deşi era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalţi
el le ştia pe toate şi a început să le zică
însă bătrânul continua să moară
mâncat din interior de cancer
prietenii l-au sunat pe telefonul mobil
nu putea să le mai răspundă
a încercat altă glumă de mare succes
dar bătrânul continua să moară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul

Bătrânul
Din oglindă
Mă
Inspăimântă,
Iar
Tânărul
Din fotografie
Imi este încă
Necunoscut.

poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei frumoase

Tindeau la mâna ei bărbaţi
Cu corp atletic, minunaţi,
Dar bătrânul o atrase
Posedând un corp de case!

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stătea acolo, atât de gingaş şi firav şi, totuşi, atât de puternic în proaspăta-i frumuseţe, stătea acolo în veşmântul său alb cu dungi verzi.

Hans Christian Andersen în Ghiocelul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarence Fawcett

Moartea neaşteptată a lui Eugene Carman
M-a pus pe lista de promovare la leafa de cincizeci de dolari pe lună,
Aşa cum spusesem în noaptea aceea soţiei mele şi copiilor.
Dar n-a fost să fie – cred că
Bătrânul Rhodes mă suspecta că aş fi furat păturile
Şi că le-aş fi vândut pe ascuns
Pentru a plăti facturile fetiţei mele la doctor.
Apoi, repezindu-se ca ca o hultan, bătrânul Rhodes a lansat acuzarea,
Dar a promis să-mi ajute familia
Dacă mărturiseam, aşa că am mărturisit,
Implorându-l să ţină confesiunea departe de presă,
Am rugat editorii acelaşi lucru.
În acea noapte poliţistul m-a ridicat de acasă
Şi toate ziarele, cu excepţia lui "Clarion",
M-au prezentat drept hoţ.
În oraş bătrânul Rhodes era promotorul moralei creştineşti
Şi dorea ca prin mine să ofere un exemplu.
Oh, well, ştiţi cât au plâns copii,
Cât de ruşine i-a fost soţiei şi cât m-a urât după aceea,
Şi cum am ajuns să zac aici.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul şi... "marea"

Monica-i cere-n permanenţă,
Dar totul e reminiscenţă,
Că n-o mai are ca granitul,
Dar l-a salvat... columbeanitul.

epigramă de Mike Farkas (24 iulie 2008)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele-n mare

Într-o noapte când stelele alunecau în mare
Am ieşit în largul mării cu o barcă,
Iar ea dansa ca un copil pe apa sclipitoare,
Aplecându-se-n reverenţă pe valul de resacă.

Vâslind pe velurul lichid şi moale, violet,
Am jurat în splendoarea nopţii înstelate
Să fac curte unei anume fete, tot numai zâmbet,
Până când va ceda pasiunii mele-nfocate.

Uşoară, barca se legăna alintat şi tandru,
Iar în inima mea era atâta jind...
Într-un târziu am ajuns lângă-un flăcăiandru
Care stătea aşezat pe-o piatră, pescuind.

L-am strigat "Hei!" şi el a răspuns "Hei!"
"Cum muşcă peştele-acolo, la apă mică;
Ce crezi c-o să prinzi în cârligul undiţei,
Merlan, sardină, roşioară, sau plătică?

"În niciun fel" a zis el, algele, deşi n-au gheare,
Îmi încurcă firul, iar scoicile-ascuţite-l taie –
Îmi încerc norocul cu stelele căzute-n mare,
Acolo unde, cum vezi, toţi aştrii cereşti fac baie."

"La revedere!" de la el şi "La revedere!" de la mine,
Şi niciun chicotit în jur, nu s-a auzit nici pâs;
Atâţia oameni pescuiesc stele-n apele marine
Încât acest lucru chiar nu-i subiect de râs.

poezie de Roderic Joseph Quinn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul: Tricotezi aşa, fără fir?
Bătrâna: Firul s-a terminat. Aşa merge mai repede.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare, bătrânul...

Shakespeare, bătrânul, nu chiar dintr-o dată,
S-a înălţat şi uns a fost cu mir.
Trecut-au veacuri, până lumea toată
L-a ridicat la rangul de Shakespeare.

epigramă de Samuil Marşak din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

narcisism

Narcisismul este orice fenomen în care calităţile sinelui, ale propriei persoane, ale propriului corp sau ale propriului psihic sunt ţinta propriului libido.

definiţie de Ives Hendrick în Fapte şi teorii ale psihanalizei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stare zen

Mă încearcă o stare Zen, o linişte
albă ca privirea orbilor
v-am spus: mânzul se naşte în afara
iepei, vorbele bietele se nasc în afara
gurii, numai inima e înăuntru.

poezie de Mihai Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este atât de încurajator să realizezi că acest corp individual, care este aşezat chiar aici,... cu durerile şi plăcerile sale... este exact ce ne trebuie pentru a fi deplin umani, conştienţi deplin, plini de viaţă.

citat din Pema Chodron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna: Pentru a ajunge dincolo de mormânt, trebuie ca cineva să te înmormânteze în prealabil.
Bătrânul: Nu rămân eu pe-afară. Mă înmormântează ei.
Bătrâna (Începe iar să croşeteze): Care ei?
Bătrânul: Ştiu eu? Biserica, Sanepidul, tovarăşii de idei... Aş vrea să mă spovedesc. Vreau ca cerul să-mi ştie păcatele...
Bătrâna (Lucidă): Lasă că cerul e bine informat.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul alizeu

A obosit bătrânul leu
să poarte-atâtea lupte,
şi nu mai e la apogeu,
cu lauri să se-nfrupte.

Se odihneşte-acum, e trist,
retras din viaţa-i dură,
nu e nici laş, nici defetist,
e doar sătul de ură.

A obosit şi nu mai vrea
iubirea agitată
a celei care-a fost cândva
leoaica adorată.

Privirea lui ce strălucea
fixează calm pământul
ce, într-o zi, îl va-ncăpea
şi îi va fi mormântul.

Doar gândul lui, mereu la ea,
o mai aduce-alături
exact aşa cum o ştia
din vechile desfături.

A obosit bătrânul leu,
dar încă o iubeşte
în visul lui, ca alizeu
ce tainic îi grăieşte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Euclid

Demult, bătrânul Euclid a desenat pe plajă-un cerc.
Pe-atunci lumea mai credea în delficul Apollo.
El l-a umplut şi l-a înconjurat
Cu fel de fel de unghiuri, încoace şi încolo.

Cu bărbile stufoase, colilii, gaşca lui
Dădea din cap şi-argumenta cu zel
Chestii privitoare la tangente şi la arcuri,
La diametre, circumferinţe şi altele la fel.

Un băieţel le stătea tăcut alături toată ziua,
Până cădea lin seara, ca o frunzuliţă,
Pentru că bătrâneiii desenau pe nisip luna
Atât de frumos – şi cu coroniţă.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!