Deja sunt continuarea

nu cred în umbre
doar în îngeri
şi caut semnele pe braţele lor
toate opririle şi munţii cu fiecare coastă
cu orgoliul pădurilor

în valea liniştii două bucăţi de cremene
au obosit
nu mai scrâşnesc în toate direcţiile
de unde vin
depozite din cherestea
zbrobesc ogoarele roşii
copacii şi-au mâncat ultima fărâmă de pâine
nu din lemnul dulce adunat în carnea pietroasă
din coastele icoanelor înnobilate
atârnă plânsul căutării şi negăsirii

m-am împerecheat
cu morile de hârtie
cu stâncile
cu iarba şi graurii
înainte de pubertate
în zăpada lucrurilor şi oamenilor
miroseam argintiu

iar tu
devenit cu ceea ce eşti
te-ai bucurat în miezul poveştii
beţie şi viscol
însângeratelor boabe de tămâie

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziri

eşti forma comestibilă a ierbii
pe care te-am crescut

unde totul se reproduce la nesfârşit
revine dintr-odată

cine înregistrează timpul
alunecă deja prin alt tot

iar tu experimentezi pe cont propriu
poţi ţipa
poţi urla
să fii atins

ţine minte
când ochii văd
atingerea inimii trăieşte cel mai mult

lipindu-te de un zid
te retragi cu frânghia primită
mereu prezentă
dincolo de ea

desfacerea şi capitolul precedent
cu pocnete triste
din coajă în coajă
cădere din cădere
din când în când
bucăţi din bucăţi
neclintirea pădurii

căutătorule
ţi-ai văzut motivul ridicându-se

înţelege
distanţa dintre coajă şi miez

pe acest tărâm atârnă frânghia
de-un singur fir de iarbă
doar unul
în toate
e totul

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop

(lui Viorel, Roxanei, Mirunei şi Dianei)

cerul îmi trimite veşti bune-n horoscop
şi toate semnele să am viaţă sublimă
din iubirea de viaţă mi-am făcut un scop
îngeri în preajma mea frenetic mă animă.

de fiecare dată am trecut de hop
m-am adaptat frumos la fiecare climă
cerul îmi trimite veşti bune-n horoscop
şi toate semnele să am viaţă sublimă.

rapsodia inimii se-aude-n stetoscop
un freamăt al naturii în sânge imprimă
sunt o lumină vie în mâini de episcop
ard ca lumânarea nimic nu mă suprimă.

cerul îmi trimite veşti bune-n horoscop
şi toate semnele să am viaţă sublimă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie

S-a anunţat, cred, la apocalipsă,
Nu ţin bine minte,
Că un mare uragan de hârtie
Se apropie din direcţia N-V
Şi din toate direcţiile.

Uraganul va pustii totul în calea sa,
Prefâcând totul în hârtie.

Copacii se vor transforma în hârtie,
Animalele în hârtie,
Aurul în hârtie.

Oamenii vor ţipa de groază,
Şi ţipetele lor
Vor deveni pe loc şerpi de hârtie,
Şi apoi ei înşişi se vor desface hârtie:
Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri,
Hârtie de saci, hârtie de biblie,
Hârtie de ţigarete.
Şi mai ales ziare.

Unii vor deveni articole de fond,
Alţii vor intra în problemele
Industriale ori agrare,
Alţii vor trece la pagina externă.
Scriitori care nu s-au ratat încă,
Din lipsă de spaţiu,

Se vor rata în primii cinci cuadraţi.
Ca să mai lungim vorba:
Va un uragan şi o hârtie
Mondială.

Şi la urmă,
Scos din răbdări,
Se va căsca pământul.
Va înghiţi cu poftă totul
Şi se va şterge la gură
Cu oamenii care s-au transformat
În şerveţele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi beau ultima umbră

Îmi beau ultima umbră, cum toate s-au dus
două drumuri, doi spini, două nopţi, trei tăceri
două zile de azi peste ziua de ieri
şi o roată scrâşnind la apus.

Râd cu hohot. Sunt liber! Ce viscol, ce ger
e-n paharele noastre, ce îngeri şi cai
ropotesc peste coastele mele şi vai!
ninge năprasnic de ieri...

Nu mai vreau să te ştiu, e târziu şi oricum
îmi e bine aşa, e înalt şi pustiu
Îmi e-n golul de tine prea mult şi prea viu
Îmi e-n golul de tine precum...
Poate mâine, sau nu, poate azi voi uita
să te vreau, să te scriu, să nimic, să rânjesc
într-un lup ostenit să-nţeleg că trăiesc
Ce prostii mai gândesc! Hai, mai bea!

Îmi beau umbra din zile. Şi totuşi tot nu
plec lăsând la fereşti cinci icoane de fum
sap în perini fântâni şi sub pleoape te-adun
mâna mea blestemată eşti tu.

Haide, luaţi în galop acest aer rotit
Caii mei de tristeţi, lupii mei de argint
Beau cămăşile lui şi tot vreau să mă mint
o duminică-n şei ne-a-mpietrit.

Să fumăm piei de şerpi şi să ningem nămeţi
de pustiu şi de mirt şi de vinuri în van
Eu în viscol să ard ca un lemn de pian
Iar tu, ziuă de ieri, să m-aştepţi...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde textul se-ncheie

sufeream mereu pentru plăcerea viitoare
sălta şi cobora
întorcându-se în teaca ei ascunsă
părăsea calea
unde murmurul râului medita sub stele
privea înainte
parcă amintindu-şi
cumpăra o altă poveste
din ombilicul adevărului
o piatră de opal
zvon dulce
pentru felul în care ai ştiut
uşor cu degetele

niciun zeu nu va mai fi deasupra
precum nerăbdarea

umbre
fixate în ancorele lor
umezite şi încurcate
mâinile tale

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să Te caut...

Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.

Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.

Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.

Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.

Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş iubi...

Eu aş iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aş face sculptor de idei
Şi aş da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aş asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aş delecta trupul
În jucăuşele mişcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Şi toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.

poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roboţi

iarna când toate câmpiile sunt albe
lupii sunt mai sălbatici ca niciodată
urletele lor despică noaptea în două
o jumătate blândă şi omenească
alta demonică şi aspră

copacii se sparg în bucăţi de sticlă
planeta sângerează în o mie de locuri
oamenii îşi smulg pielea
carnea roşie înfloreşte ca o lalea în aprilie
în ochi li se adună stele din alte galaxii
picioarele caută sprijin înspre adâncurile pământului
braţele se agaţă de stâlpii de telegraf
oraşele dispar în beznă

inimile rămân fumegând
ca nişte bucăţi de cărbuni
înspre care întind mâna
roboţii să se încălzească.

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să avem onestitatea şi cutezanţa de a pune mereu totul sub semnul întrebării, toate punctele noastre de vedere, tot ceea ce am descoperit în viaţă, în numele căutării a ceea ce există cu adevărat, şi nu al aflării liniştii şi certitudinii.

Antonie Bloom în Despre credinţă şi îndoială
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum eşti singură alături de ceilalţi oameni singuri

am înghiţit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniştită şi făcea copii pe bandă rulantă

nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiţi de apărare
ca pe nişte păsări roşii fiecare cu câte o rană micuţă pe piept

nici alte mame nu sunt bune şi-au lăsat copiii să moară şi-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe

aşa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colţ uitat de lume

înghit praful nociv în fiecare zi şi încă supravieţuiesc
încă alerg ca şi cum aş fi o fetiţă pe pajişti întinse

fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui

găsesc două linii de tren şi merg pe ele o sublimă salvare
apoi merg în pet shop şi cumpăr pungi de mâncare pentru
toate vrăbiile roşii pe care le văd în imaginaţia mea

deschid ferestrele larg

şi ele intră înăuntru

mama s-ar putea sa mai fie în viaţă ca o undă o pală de vânt ce mişcă perdeaua
la fel şi copiii mei s-ar putea sa fie aici lângă mine

îmi lipseşte doar contactul real de a-i strânge în braţe pentru că
nu sunt o mamă bună am lăsat frica să îmi controleze toate sentimentele

şi acum ele se năpustesc asupra mea

toate aceste vrăbii care se agaţă de inima mea şi muşcă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni până la viscol

Nu mai e nimeni
Între mine şi viscol,
Numai eventuala bunăvoinţă
A celor ce păzesc şi asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbuşindu-se
Asupră-mi, fără logică.

Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia şocul,
Să elibereze drumul din faţă,
Acum, între mine şi viscol,
E numai viscolul.

Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,

Înainte de capitulare,
Înainte de blocaj,
Înainte de viscol,
Bunăvoinţa paznicilor de ninsori
Poate însemna un popas
La un ceai fierbinte.

Apoi, viscolul lovindu-mă-n piept
Şi eu ducând grija
Copiilor care vin după mine
Şi care, încă, nu ştiu
Ce e viscolul
În toate ninsorile lui
Asmuţite încoace.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ispravă

făcută a fost făcută nu de
mult nu cred că s-a gândit
a închis ochii fără să catadicsească
să-i mai deschidă vreodată
era
ultima lui aroganţă
să moară (?!) fără niciun motiv
ne întrebăm cum poate sta întins
el avea arsuri gastrice întotdeauna
şi nu stătea lat se sufoca cu acidul
era
ultima dată când visa la odihnă
sau nu mai visa în dispreţul său
în ochii lui nu se citeşte nimic
nu-i pasă de clopotul care bate
pentru el bate
nu este îngrijorat de lacrimi
păreri de rău sau cârcoteli
(?!) părea că râde de ultima farsă făcută
flăcările lumânărilor se aplecau în faţă
în spate, reveneau drepte
toţi spun că o fi vreun curent
o adiere le culcă în stânga
în dreapta în toate direcţiile
un spectacol de lumini şi umbre
în mica capelă toţi şi-au pierdut răb
darea cu părerea s-a terminat (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu siguranţă ne umezim prea des buzele

două câte două
în răpăitul strident al lucrurilor nedorite
ne mişcăm păsările
şi toate frunzele aleg
ceva atât de mic
agăţat de ele

nu e nevoie de mult timp
să ajungem redare pe ziduri

printre coaste imaginea inversată a cuvintelor
patru destine
şi-un ciot de lemn
de la împărţirea lumii
să întâlnească

nu am ales să trăim în descoperirea clară a oamenilor
şi nici să le căutăm gândurile

însă două câte două
părăsim treptat ceva ce nu-i al nostru
să fim greşite în inimile voastre
zbatere
minune încurcată

avem nevoie de odihnă
acum şi aici
în ordine inversă
ce fantastic

între timp
mai îngrijesc un bătrân contra cost
cineva strigă
jumătate de vot pentru cei ca tine
distanţele cresc între ramuri
neştiutor
printre multe posibilităţi
omul
bărbat sau femeie
ca piatra
sunt una

nu fiţi judecătorii fricii de moarte
înlăturaţi cătuşele

sincer îmi place şunca cu ceapă şi pâine caldă
dar aici mirosul e interzis ca şi fumatul
de aceea dragii mei vă scriu
ascunzându-mă în debara
pentru totdeauna
întregul
unul e

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa bisericii Sfântul Gheorghe

Zeci de porumbei
ciugulind miez de pâine
şi boabe de grâu binecuvântate
de cruce şi de slujba cea dulce,
de minunata cântare,
aici, în punctul Bucureştiului
unde toate sfâşesc
şi toate încep de la capăt,
unde-i mai adâncă pacea
şi vântul nu răzbeşte,
în faţa bisericii Sfântul Gheorghe,
în faţa Brâncoveanului
străjuit de copaci şi de umbră...

poezie de Dragoş Niculescu din Cinci vreascuri şi fapta de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici urme nu sunt

Alerg pe zăpada îngheţată ca pe hârtie
unde să mă opresc, nu apare niciun drum,
nici urme nu sunt,
imensitatea albă prinde depărtarea în dungi subţiri.

Copacii şi ei sunt sculptaţi în tablou,
în ochii mei joacă toate liniile
doar mâinile îngheţate şi ele
caută pri buzunare
monade de căldură.

Caută-mă,
apropie drumurile de mine
şi lasă-mă să vin în oraş la tine
unde îţi voi pipăi trupul cald şi alb
ca pe un bibelou de porţelan.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepădările

Mă lepăd de iluziile primăvăraticului eu,
numărate pe unghiile de la mână,
dau cu toţi ghioceii săi de pământ
să-i fac zăpadă.
Mă lepăd de dimineţile cu apă vie
(lumini de dragoste oarbă încercănate)
leg lacrimile-mi de ploaia din stradă,
le fac acoladă.
Mă lepăd de alfabetul zborului de porumbel.
Oricare nou gând te va împinge şi azi
şi mereu adânc mai adânc între
coastele facerii verbului
a respinge.
Mă lepăd de verticala iubirii noastre
(sfoară de tăceri fertile & pursânge).
trupul poveştii netrăite în bucăţi
de pâine arsă se
frânge.
Mă lepăd de tu-ul din carnea lui eu
(lagăr pârjolit de stea căzută). Smulg
cuiul din palmă să te râcâi până
la nodu-mi din
sânge.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată...

M-ai dezbrăcat în mii de moduri, în mintea ta aşa poznaşă...
Eu te-aş fi înţepat cu bolduri! Nu mă voiam doar nărăvaşă!
Mi-ai oferit doar falsitate, când eu ţi-am dat doar adevăr...
Şi m-ai minţit de bunăvoie, deşi toate trase de păr...

Şi m-am expus în variante, să poţi alege ce-ţi doreşti...
Şi m-am redus de la gigante, să te simţi mândru de ce eşti!
Ori ai fost orb, ori te-ai purtat în vanitate...
Doar plânsul mi l-ai dat să-l sorb, robit în a ta răutate.

M-am dezbrăcat şi de-al meu suflet, şi ţi l-am dat să-l preţuieşti...
N-ai preţuiţ... şi am meu urlet, scâncea tăcut... iar tu-l urăşti!
N-a fost să fie mai nimic... doar valul care vine-pleacă...
Ai fost şi eşti cu mult prea mic... pentru-a mă face tu întreagă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
şi. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o foloseşti la nevoie..
când gheată îţi va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...

Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..

Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viaţă sa prindă toate...

In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alarmă de gradul "zero"

ninge peste morţii ce trupurile-şi ţin
la margine de lume să sperie groparii
cu greutatea zilei trecută peste noi
în unghiurile drepte copacii se răstoarnă
şi prind miros de umbră intrată prin fereastra
deschisă către soare muşcând o rază caldă
a sânilor la care se alăptase viaţa primită fără merit
iar clopotul ne sparge tăcerea în bucăţi
eşti ud până la carne
te-ai descompus în zâmbet prin părul meu ce ţine
iluziile toate venite să-ntărească
un adevăr posibil născut în nebunia fiinţei mele oarbe
alunec peste plasa întinsă pentru îngeri
şi-i văd încolonaţi cum duc pe aripi noaptea
trasând o dungă albă văzduhului cuminte

eşti poezia scursă din rana mea de ceară
pătând ţărâna arsă de ruga dimineţii
mă paşti ca necuratul venit să-mi prindă carnea
într-un cuvânt pe crucea destinului ascuns

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ingeri

Care îngeri omule?
Care îngeri?
N-am mai văzut un înger adevărat
de pe vremea când trăia bunica...
Ei da, pe vremea aceea
îngerii umblau în vârful degetelor
să nu ne distragă atenţia
de la poveştile ei,
ba chiar îşi ţineau răsuflarea
să nu piardă nici ei vreun cuvânt.
Ai să zici acum “care bunică”?
Cum care, aia unică,
i-am pus doar un “b” înainte
ca o candelă
să vadă toţi cât era de bună.
Atunci a venit îngerul
şi-a luat-o cu aripa de braţ, de stângul,
să fie mai aproape
de centrul ei de greutate
cu limbă de clopot...
şi-au plecat împreună...
de-atunci, de câte ori aud un fâlfâit de aripi
mă uit în toate părţile
doar, doar îl mai văd...
nu, nu pe ea, că mi-am pierdut
perechea de urechi pentru poveşti,
nici candele nu cred să mai am prin cămară,
dar mai am în portmoneu o iconiţă,
pe înger vreau eu să-l văd.
Păi nu-ţi spuneam eu - care înger?
M-au trimis pe mine.
Îngerii nu mai sunt la modă.
Azi nici în Valea Plângerii
nu se mai poartă îngerii.

poezie de Adina Stoicescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!