În faţa bisericii Sfântul Gheorghe

Zeci de porumbei
ciugulind miez de pâine
şi boabe de grâu binecuvântate
de cruce şi de slujba cea dulce,
de minunata cântare,
aici, în punctul Bucureştiului
unde toate sfâşesc
şi toate încep de la capăt,
unde-i mai adâncă pacea
şi vântul nu răzbeşte,
în faţa bisericii Sfântul Gheorghe,
în faţa Brâncoveanului
străjuit de copaci şi de umbră...

poezie de Dragoş Niculescu din Cinci vreascuri şi fapta de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de primăvară

E o linişte desăvârşită
pe străzile oraşului adormit.
Şi eu păşesc grăbit în luminile difuze,
urmat de loiala mea umbră.
Vântul îmi zgârie faţa
cu adierile lui reci când trec
prin faţa barului pe jumătate gol,
de unde se aude un sunet vag
de muzică.
Unde o fi războiul acum,
pierdut în atâta calm?
Ajung în casa cufundată-n somn,
şi mă bag lângă tine în pat
şi-ţi sărut toate locurile care te dor.

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să păşeşti pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să priveşti cum în urmă
Siajul se lăţeşte-n depărtare-albit de spumă.

În nopţi grozave, când oceanul îşi sfâşie mânios veşmântul,
Ce lucru mândru e să lupţi cu valurile şi cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăieşte-o altă viaţă, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ţinutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un porumbel
ciugulind
fărâmături de pâine
în curtea bisericii
bate mătănii

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bobul de grâu –
în jurul bisericii
stol de porumbei

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta bisericii
un copil orfan
şi un stol de porumbei
aşteaptă cu nerăbdare
să se termine slujba

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

obloane inchise

Ce dacă scaunele stau neaşezate
şi vântul bate cu putere obloanele obosite
de atâtea zile.
Unii îşi caută disperaţi capetele,
iar alţii pierdutele idile.

Niciodată -mi-am spus- nu voi schimba păsările
Indiferent cât de aproape sau departe e gardul,
Azi sau mâine.
Îmi voi creşte liniştit grâul,
Părul meu verde cu boabe din pâine.

Aripile şi-au cântat frângerea
Zborul şi-a împletecit paşii printre nuanţele de umbră.
Clipitele s-au îmbrăţişat cu teamă;
Zdrobirea mă strânge din toate părţile:
E tributul adus de strugure devenind zeamă.

Mă sting!
mi-au zdrobit genunchii de ceară,
şi-am îngenuncheat în faţa luminii.

Unii şi-au regăsit idilele,
Alţii şi-au aşezat scaunele.
De atâtea zile
vântul bate cu putere,
Dar obloanele capetelor sunt închise….

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de aici

Vreau să trimit un vis departe de aici –
acolo unde înalt se avântă rândunica;
poate că lanul tău de grâu s-a copt
şi prin oceanele aurii ale secarei
se strecoară un murmur blând de pâine.

Aici e o lume de apă şi de piatră,
în mâna mea nu-i pâine – şi-i număr liniile.

poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa bună a Universului

O, Univers nemărginit,
Arată-ţi, zilnic, faţa bună!
Că-n chipu-ţi dulce, mult râvnit,
Toate comorile se-adună.

O vrem şi azi, o vrem şi mâine
Şi câte zile vom avea,
Ca să putem servi o pâine,
Fără s-apese crucea grea...

Ea va trimite raze line,
Ce vor pătrunde-n noi, duios,
Şi gândurile, ce-s străine,
Pleca-vor în tărâm umbros...

Căci cealaltă faţă, rece,
Creează doar revoltă, chin
Şi-acestea nu vor ca să plece
Când raza neagră-i în destin...

Arată-ţi faţa luminoasă,
Ca s-o privim înmărmuriţi,
Arată-ne ce mult îţi pasă
De fiii tăi neprihăniţi!

poezie de George Cornici din Împliniri... (23 aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o mare furtunoasă...

Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viaţa
Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi faţa
Numai singuratici paşii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.
Ţine-mă mereu dulce Dumnezeu
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.

Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava şi izbânda vieţii viitoare
Şi nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.

Fie cât de furtunoasă şi de grea viaţa
Vrem să trecem drepţi prin toate către cer cu faţa
Fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie la vulnerabilitate

Am ocazia de a fi vulnerabil
alături de cel ce coboară din ultimul tren
am ocazia să fiu primul la capăt de linie,
să lucrez cu fiinţă-mi în moduri binecuvântate
să-mi spun'' ia-ţi sufletul în mâini şi vezi ce faci cu el!''
ai lui Dumnezeu suntem, cu toate,
trăim în poveşti invizibile unde sufletul se creează
am să trag cu creta, pe asfalt un semn...
pentru noi, pentru că încă-i devreme
pentru mine, de aici... se dă startul!
deja, iubesc să fac greşeli,
să fiu de destin citată...
de ce m-aş teme? am nevoie de -o bucurie fără margini
s-o trăiesc însetată ( în acest orăşel)
aşteaptă-mă la capăt de linie, de lume, unde vrei...
am ocazia de a fi vulnerabil...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (7 ianuarie 2023)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hangiţa luă hainele ude şi ieşi. Din prag mai aruncă o privire spre capul acela înfăşurat în alb, străjuit de ochelari întunecaţi... dar faţa necunoscutului rămânea ascunsă în dosul şervetului. Închizând uşa, doamna Hall simţi că i se zbârleşte părul; pe faţă i se citea uimirea cea mai adâncă.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa mea văzui două doamne tinere. Una era tot atât de înaltă ca şi domnişoara Ingram – foarte slabă, cu faţa galbenă şi aspră, avea în înfăţişarea ei ceva ascetic, impresie subliniată şi mai mult de simplitatea rochiei strâmte de lână neagră, de gulerul scrobit, de părul tras de pe tâmple şi aspectul atât de călugăresc al mătăniilor de abanos cu cruciuliţă în capăt, pe care le purta la gât. Am fost sigură că era Eliza, cu toate că faţa ei prelungă şi searbădă amintea prea puţin de cea pe care o cunoscusem pe vremuri.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut Luna în lac...

A căzut Luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

Fericirea e în toate,
Dacă o împarţi şi ţi se împarte,
În mici salturi mângâiate.

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut luna, în lac...

A căzut luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

Fericirea e în toate,
Dacă o împarţi şi ţi se împarte,
În mici salturi mângâiate.

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa pâinii (apoteoza spicelor)

Cu tot negrele ţărânii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu risipa fărâmii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu sarea grea din spate
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-mpărţită-n jumătate
Preacurată-i faţa pâinii
Maică-Ea de dimineaţă
Preacurată-i faţa pâinii
A purtărilor de-o viaţă
Preacurată-i faţa pâinii
Şi când mirii se sărută
Preacurată-i faţa pâinii
Cu dinţi umezi de-alăută
Preacurată-i faţa pâinii
Căci în trupul de secară
Preacurată-i faţa pâinii
Urcă dragostea de ţară
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-n prosoape ne desface
Preacurată-i faţa pâinii
Ani de muncă ani de pace
Preacurată-i faţa pâinii.

poezie de Ion Hadârcă din Lut ars (1982)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeci si mii de cutite

Zeci si mii de cutite se apropie de mine
Toate isi cunosc atit de bine tinta,
Toate sunt de la tine,
Toate se apropie de mine cu viteza.
*
Zeci si mii de cutite
Toate bine ascutite
Toate numai bine de infipt in inima
Sunt bune...
Au viteza, iar eu trebuie sa alerg
Mi-au spus ca pot sa aleg...
M-au intrebat, le vreau in inima, in minte sau in suflet?
Le-am spus ca nu conteaza, oriunde...
*
Zeci si mii de cutite se indreapta spre mine
Apoi in fata-mi se opresc...
Zeci si mii de cutite,
Toate ruginite, insa bine ascutite
Se indreapta catre mine si in fata-mi se opresc,
Imi intra in inima, in suflet, in minte
Dar toate astea la ce folos?
Zeci si mii de cutite n-o sa ma faca sa uit
De tot ce simt si de tot ce-a fost...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea ziduri ridicate în faţa cuvintelor. Şi toate se prăbuşesc în faţa Cuvântului.

citat din Mihai Robea
Adăugat de Mirela B%u0103cil%u0103
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toate statele ar pune banii alocati bisericii în slujba salvării copiilor din Africa, n-am mai avea milioane de copii morti pe an.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea noastră

E importantă a mea cruce şi pururi eu mă rog,
chiar şi-n întuneric, sau când nu pot să mă-ntorc,
mi alină suferinţa să mai pot exista,
mă sfâşie durerea, dar gânduri rele nu am.
e grea a mea tristeţe şi dulce al meu chin,
mă rog în faţa ta cruce în loc întunecat, pustiu,
acolo unde nimeni nu mă poate vedea,
alung şi lacrima şi dorul, nimic nu las în urma mea.
Alungă suferinţa ce coboară peste mine
şi fug de întuneric că acolo nu e bine,
îmi fac o cruce şi alung durere şi lacrimi şi dor,
să-mi fie mie bine şi mă rog până mor.

poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşte-te vinovat, iar toate încurcăturile se vor limpezi imediat. E mereu uşor să te recunoşti vinovat în faţa lui Dumnezeu, în faţa celei mai bune părţi din tine. Iar pe oameni lasă-i să creadă că eşti vinovat în faţa lor. Dar eu, de caut, de bună seamă sunt vinovat faţă de ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!