Ultima ispravă

făcută a fost făcută nu de
mult nu cred că s-a gândit
a închis ochii fără să catadicsească
să-i mai deschidă vreodată
era
ultima lui aroganţă
să moară (?!) fără niciun motiv
ne întrebăm cum poate sta întins
el avea arsuri gastrice întotdeauna
şi nu stătea lat se sufoca cu acidul
era
ultima dată când visa la odihnă
sau nu mai visa în dispreţul său
în ochii lui nu se citeşte nimic
nu-i pasă de clopotul care bate
pentru el bate
nu este îngrijorat de lacrimi
păreri de rău sau cârcoteli
(?!) părea că râde de ultima farsă făcută
flăcările lumânărilor se aplecau în faţă
în spate, reveneau drepte
toţi spun că o fi vreun curent
o adiere le culcă în stânga
în dreapta în toate direcţiile
un spectacol de lumini şi umbre
în mica capelă toţi şi-au pierdut răb
darea cu părerea s-a terminat (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nota în caietul

cu pânză din scoarţă de copac
ce visa când lua sămânţa
de azorele cu efecte halucinogene
asemănătoare lsd-ului. visa copii morţi
numai copii morţi înveliţi în frunze
de palmier şi îngropaţi fără ceremonie
visa copii năpădiţi de termite sau furnici
visa copii prinşi de păianjeni mari
care îi injectau şi apoi le sugeau interiorul
visa copii devoraţi de jaguari sau tigri
visa copii arşi pe ruguri în ceremonii
de iniţiere pentru şefii de triburi
visa şi nota totul în caietul acela
din scoarţă de copac. copii prinşi
în hăţişurile copacilor lacomi
apoi stătea în pat şi se gândea
câţi copilaşi morţi văzuse în viaţa lui
privea tavanul cu ochii înlăcrimaţi
primul copil mort a fost o fetiţă
de nici un an dintr-un trib care a dispărut
a fost muşcată de spate de un păianjen
cu spatele roşu şi înainte de a muri se umflase
au aruncat-o în trestiile din apă
fără nici un ceremonial de înmormântare
visa copii morţi şi nota în caiet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că

Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Şi-mi părea că vedea bine
Cu şi fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Şi siguranţă.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Şi gene prea dese
Pentru conţinuturi.

Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrăţişând.
Avea degete drepte
Şi-mi părea că era frumoasă
Cu şi fără mănuşă.
S-o fi pripit când veneai,
Încordată-n pumn
Şi emoţie.
Iar acum îmi vindec îmbrăţişarea palmei
Cu mâna rămasă,
În degete strâmbe
Şi piele prea aspră
Pentru mângâiere.

Cred că mi-am topit un suflet,
Simţind.
Avea formă rotundă
Şi-mi părea că visa întreg,
Cu şi fără trup.
S-o fi-ncălzit când vorbeai,
Deformat în părere
Şi viaţă.
Iar acum îmi încerc golul fiinţei
Cu sufletul tău,
În formă nouă
Şi stare prea crudă
Pentru aderenţă.

poezie de Gabriela Chişcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii au falsificat

zarurile fără să clipească
joacă pe rând cu fiecare
ei nu se complică şi zboară
scântei prin vaduri de râuri
de sânge care-ţi curge
prin venele tăiate cu o carte
ascunsă în manşetă şi scoasă
la momentul potrivit
tu joci punând viaţa la bătaie
cu titlu de glorie efemeră
norocul e şarpele care-şi schimbă pielea
te uiţi pierdut la masa destinului
ai pierdut viaţa în încăpăţânarea ta
arunci un zar cu ultima speranţă
nici nu mai vrei să priveşti
în ochii tăi se citeşte înfrângerea
te vei stinge încet
anonim într-un amurg putred
o să fii uitat când numele
va fi strigat pentru ultima oară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi bate capul dacă munca de ieri a fost bine făcută sau prost făcută; fă treaba de astăzi cât mai bine.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O constituţie care este făcută pentru toate naţiunile, nu este făcută pentru niciuna, e o pură abstracţiune, o operă şcolărească făcută pentru a exersa spiritul după o ipoteză ideală, şi care trebuie adresată omului, în spaţiile imaginare pe care le locuieşte.

Joseph de Maistre în Consideraţii despre Franţa (1796)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger îngheţat: Aura Ion

Cu lacrimi îngheţate pe obraz
A părăsit discret această lume
S-a înaltat la ceruri, n-a mai avut ragaz
Şi n-a lasat aici decât nume.

A fost studenta AURA ION
Un înger cu o minte sclipitoare
O tânără frumoasă, săritoare,
Ce iute s-a urcat în avion.

Nu s-a gândit vreodată ce va fi
Că nu era la prima încercare
Şi de-ar fi fost, nici un ar fi contat
Ca viaţa ce-o salva, avea valoare.

Nu s-a gândit ca poate va zbura
Spre ceru'nalt pentru ultima dată
Şi va lasa aicea pe pământ,
O lume tristă şi îndurerată.

De ce a trebuit să se întâmple aşa
Ce vină a avut, acest înger de fată
Unde sunt cei ce-ar trebui sa iasă-n faţă
Şi să răspundă pentru tragedia întâmplată.

Sunt multe întrebări fără răspuns
Ce ni le punem toţi câteodată...
Şi ca o simplă ironie a sorţii,
Cea care salva vieţi... n-a fost salvată!

poezie de Mariana Simionescu (24 ianuarie 2014), nu e cazul
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă a lui Faust

Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toţi suntem Faust, părem fericiţi
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un şobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ţi vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.

Să iubeşti fără să cunoşti fiinţa,
Totul se şterge, rămâne o pată de culoare sângerie
Pe memoria plană.
Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine ştie?
Nu orice pierdere duce la moarte.
Ieri m-am îndrăgostit de un chip,
Mi se părea cunoscut de o mie de ani.
S-a lipi de umărul meu, mi-a murmurat, te iubesc,
Apoi a trecut o zi, va mai trece o zi
şi pierd mereu ca la Monte Carlo.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă ochii în jur

să-i vadă albastru la nervi
când descarcă pe retină ultima
femeie în formă dulce cu multă
ciocolată fără busuioc şi mentă

aruncă ochii pe definiţiile lungi
despre femei care nu disting
nimicul tălmăcind iubirea

vede că nimic nu vede cu ochii
aruncaţi după primul colţ şifonat
nu observă scânteile clipei
de la cenuşa ultimei iubiri secrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oară

Probabil e ultima oară
Când braţele tale mă strâng
Şi-un soi de iubire primară
Mai zboară, dar aripa-i frâng.

Probabil e ultima dată
Când ochii tăi calzi mă privesc
Şi clipa complet nefardată
Ghiceşte ce mult te iubesc.

Va trece o noapte ploioasă
Şi ştiu că va fi să mă doară
Iubire atât de duioasă,
Probabil e ultima oară.

poezie de Angelica Ioanovici din Aşa cum eşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate, şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Dreptul la timp (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată…
Ea bate, şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adus de spate

bătrânul sprijină un toiag cu mâna
dreaptă strânsă să rupă lemnul
dat cu lac peste fibra sănătoasă
înclinat merge peste moarte
păşeşte calculat fără frică
se gândeşte să-i scrie o scrisoare
de amor şi inima-i bate necontrolat
fără medicamente îşi face de cap
închide ochii pentru un exerciţiu
de imaginaţie are parte din belşug
îşi spune că nimeni nu-i mai fericit
decât el şi poate îndura şi-un sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să faci totul ca pentru ultima oară. Şi cerul, şi pământul, şi ochii celor dragi, şi zâmbetele, şi tristeţile lor să le priveşti ca pentru ultima oară. La sfârşitul zilei să priveşti apusul soarelui ca pentru ultima oară şi, adormind, să crezi că o faci pentru totdeauna. Iar dimineaţa, dacă te mai trezeşti, s-o iei de la început, făcându-le pe toate ca pentru ultima oară, dar cu o înnoită disperare.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima trecătoare

Dacă dragostea nu trece,
Trecem noi;
Când nimic nu se petrece,
Nişte ploi

Ne reţin mai mult în casă,
Picurând
Stropi din dragostea rămasă,
Când şi când.

Tace ploaia, ceasul, gândul;
Inima
Bate până-i vine rândul,
Ultima.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi şi toate

Toţi îşi dau părerea despre toate, dar
Niciunul nu te întreabă ce mai faci,
Toţi îţi sunt prieteni pe faţă,
Iar când nu eşti de faţă, duşmani.
Toată lumea îşi dă cu presupusul,
În loc să afle de la tine răspunsul.
Toţi sau toate găsesc motiv de bârfă,
Îi răsfoiesc pe unii şi pe alţii,
Mai ceva, ca pe o revistă.
Toţi şi toate au etichetă pentru fiecare,
Dar ei gândesc ca un oarecare.
Toţi se alătură mulţimii toate,
Toate răstălmăcesc vorbe aruncate.
Dacă toţi ar face reuniune cu toate,
Ar echivala cu totalitate,
Drepturi în egalitate,
Frăţie şi unitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O acţiune se poate considera morală nu numai pentru că este făcută aşa cum trebuie, ci şi pentru că e făcută din respect pentru datoria împlinită.

citat din Nicola Abbagnano
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercare

s-a întors în cercul strâmt
cu aceeaşi agendă sub braţ
întrebând în stânga şi în dreapta
cum fac toţi bărbaţii plecaţi de acasă
trăgea de timp să mă poată avea
ochii lui sticloşi treceau prin mine
ca săgeţile otrăvite ce au doar un scop
şi nu l-am întrebat niciodată
cum de mă poate visa dacă trupul meu
nu e decât o umbră adormită pe asfaltul vieţii

s-a întors pe acelaşi segment de parcă
toţi îngerii s-au prăbuşit la picioarele lui
cu amintirile adunate în pungi de unică folosinţă

mi-a îndesat printre ele sufletul
trasând sarcini precise tuturor prietenilor
m-am bucurat să nu-i stric bucuria
şi nu a mai fost nimic

din acea seară moartea face semne cu mâna
unui turist ce porneşte cu barca pe râu

la marginea timpului mă dezbrac de cuvinte
ies din cerc pentru a căuta forma geometrică
potrivită acestor sentimente

e cumpăna de care vreau să trec

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

din cer coboară timpul
spre noi
trecutul face bagaje, uitând că-am-fost

eu nu las vremurile să mă ucidă
scriu gânduri în ele
pe cer, pe pământ şi pe aripile păsării
dinspre apus
bate dinspre toamnă cu primăvară
nu uitarea bate şi-aici
frunzele nu cad spre crengile copacilor, invers din ruginiu
cu albastru de cer colorat
lumea nu-i numai din otravă făcută
iar viaţa
nu-i povară decât pentru oamenii
...
iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ţi da osteneala
pentru ca să ajungi la ea!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Pierdut în gândurile mele...
În adâncul gândurilor tale!
Totul în lume parcă înceta,
Când ochii mei vedeau privirea ta!

Ochii tăi ce mă priveau...
Îmi luminau gândirea!
Cu tine îmi doream să stau,
Să-mi reneg nefericirea.

Superba ta înfăţişare,
Şi corpul tău cel prea frumos!
Îmi lua şi ultima suflare...
Mă atinge până la os!

Îmi doream să-mi fi muză,
Dar găseai mereu o scuză...
Soarele meu se eclipsa,
Când nu avea la ce visa!

Iubirea ta cea cruda!
Şi ambiţia mea absurda!
Îmi tortura gândirea!
Îmi omora fericirea!

Dulceaţa nepăsării tale,
Şi gândirile tale pale.
Le ignoram cu toleranţă,
Însă fără speranţă!

M-am regăsit în ceaţă,
Lumea mea atârna de-o aţă,
Însă fără pic de viaţă!
Iubirea ce mi-a oferit,
Mi-a adus sfârşit!!

poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!