Lepădările

Mă lepăd de iluziile primăvăraticului eu,
numărate pe unghiile de la mână,
dau cu toţi ghioceii săi de pământ
să-i fac zăpadă.
Mă lepăd de dimineţile cu apă vie
(lumini de dragoste oarbă încercănate)
leg lacrimile-mi de ploaia din stradă,
le fac acoladă.
Mă lepăd de alfabetul zborului de porumbel.
Oricare nou gând te va împinge şi azi
şi mereu adânc mai adânc între
coastele facerii verbului
a respinge.
Mă lepăd de verticala iubirii noastre
(sfoară de tăceri fertile & pursânge).
trupul poveştii netrăite în bucăţi
de pâine arsă se
frânge.
Mă lepăd de tu-ul din carnea lui eu
(lagăr pârjolit de stea căzută). Smulg
cuiul din palmă să te râcâi până
la nodu-mi din
sânge.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn nou

Tare-mi vine câte-odată,
Cu-n cuţit să dau în piatră,
Să îmi sară piatra-n ochi,
Să îmi fie de deochi,

Să mă tai avan la mână,
Să mă doară-o săptămână,
Să mă vâre în spital,
Să devin popor normal,

Să mă primenesc la minte,
Să devin popor cuminte,
Ani la rând să zac la pat,
Să mă scol civilizat,

Să bolesc, în comă-o lună,
Să mă lepăd de minciună,
De-un sindrom să sufăr grav,
Să mă lepăd de nărav,

Capul doară-mă cumplit,
Să devin popor cinstit,
Visul un coşmar să-mi fie
Să mă lepăd de hoţie,

Si de nu va fi să fie,
Să mă duc pe cea pustie,
Să scap lumea de-un popor,
"Bun creştin şi primitor"...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lepăd

de versul meu care mă ţine
în priză zi şi noapte
sunt crispat pe laiţa poetului
închircit aştept următoarea
poezie cu spumă albastră
la gură vine din spaţiu
intră în corpul meu şi încep
să râd nebun de primul vers
din prima strofă mă lepăd

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă lepăd de tine

Crezi că dacă îţi cresc aripi
ai să-mi temperezi sprinţara mea inimă?
Biciuieşte-mă
loveşte-mă
fă-mi carnea franjuri
fă-mă să sufăr
aruncă-ţi pătura cuvintelor salinice
peste rănile mele sângerânde
prin stomac
simt numele tău
cum ustură
cum se strecoară
printre dinţi
printre buze
cum strigă draconic
să mă lepăd de tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre

ferestre cu gratii închise
timp agăţat de tăceri înnodate
cuvintele suspendate în aer caută un refren de consolare
pe cheltuială puţină

clipele neconsumate dospesc fără emoţie
gata să-nghită şi ultimul aer curat
liniştea se ascunde după prag
dosul uşii se frământă-n taină
scrisul mărunt mă pisează
ca picătură chinezească înfigându-mi în degete fiecare literă

din refugii se aude un huruit
născut din silabe ce mor
în metrul cub de aer curat
mă lepăd de ploi
mă lepăd de tot
mai caut lumină rămasă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lepăd de cuvinte

Învelişul carnal mi se desprinde
Şi chiar acum, când râzi,
Eu mâna n-o mai simt,
Iar degetele-mi sunt aiurea.
De ce mă dori, tu, mână lipsă?
Mi-am dus buza la ureche
Şi mi-am vorbit...
Să-mi ţin de urât.
Mi-e frig şi stau în frig.
M-am ameţit rapid
Şi mă-nvelesc cu eşarfa
Ce n-o mai am...
În mine cuvintele ţipă,
Dar eu sunt mut.
Buzele uscate,
Arse de lumină
Vor apă şi cuvânt,
Fântânile azi seacă.
Vreau să iubesc cum
valurile iubesc marea.
Vreau să iubesc cum...
Pasărea iubeşte zborul.
Vreau să iubesc cum ştiu
Cuvântul...
Mă vindec de cuvinte,
E un gând promiţător.
În mintea mea eu fug.
Lasă-le... Lasă-le să strige,
În mine eroul luptă,
Sângele meu e sevă.
Din sabie voi face
Frumos stilou cu grai
Să spună-n locul meu,
Căci eu mă lepăd de cuvinte.

poezie de Ecaterina Perju
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lepăd de defecte. Dar dacă şi le însuşeşte altul?

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic mă lepăd de această dispoziţie copilărească şi inumană care ne face să vrem să ne mâhnim prietenii şi să le stârnim mila cu durerile noastre.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracter ferm

Să mă lepăd de păcate,
Preotul m-a îndemnat,
Dar am personalitate:
Nu mă las... influenţat...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme în mine nu cred, de ideologi mai uşor mă lepăd.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă trezesc adeseori între predători
şi săraci
încercând să deschid nişte ochi.
presimt că n-o să rezistăm păcii,
doar nu poţi rămâne la infinit
cel mai prost.

adevărul este
urâţit şi ascuns sub tăceri.
de cunoscuţi mă lepăd, ca de un viciu,
reazem de gardul bisericii
nişte idei -
să nu se ducă societatea de râpă
şi însemn locul cu pietre.

poate apuc să rezist până mâine,
poate nu cad.

poezie de Nicolae Tudor din Cuvinte învărgate
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii, nu te miri

Îmi smulg pielea de pe mine,
Mă doare, îmi lepăd trupul,
Nu simt nimic,
Intru în tunel, văd o altă lume,
Plină de lumină,
Ca o rază-n rouă.
Nu ştiam ce-i moartea,
Oricât o gândeam,
Am aflat în clipa
Altei luni, alt an,
Am trecut de parcă
Eram pe un cal,
Dincolo e bine,
Calm şi numai calm.
Nici durere, teamă,
Dor de vechi iubiri.
Cât este de simplu,
Nu ştii, nu te miri.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etern tango

[Amintiri tatuate]

Amintiri adânc tatuate.
Cicatrici sterilizate.
Flashuri paralizante.
Aberant de agonizante.

Le-aş renega,
dar fără ele,
n-am să mă pierd,
pe mine?

Dau vântului spaimele,
intr-un etern tango,
sper eu....
Dau ploii gândurile,
şi preţ de-o clipă,
mă adun.

Mă lepăd
de vechii ochi umbriţi,
şi prin norii risipiţi,
o mică stea-mi zâmbeşte!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina nu are drumuri

Număr pe degete posibilităţile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
raţiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.

Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.

Nu ştiu dacă voi ajunge,
dar toţi mă încurajează
să nu mor.

Mă despart de păcatele lumii
şi mă lepăd
până rămân gol şi flămând.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi lepăd pe cer
privirea cu lumini tulbure

pe Vârful Câmpului
gânduri nemişcate
aşteptă dalta tâmparului
să asiste la cioplirea trupului meu
imortalizat pe calapodul dealului
nemângâiat măcar în vis
de mâna gheţii străine

nu mă grăbesc
nu fac pod peste pietre
voi bea licori descântate

în semne de foc dezbrăc ultima cămaşă
dar nu voi invoca chemarea sufletului

aştept înflorirea iernii

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesiv

mă chinuie o toamnă
şi frunzele acestea bolnave
se pierd
obsesiv de atâta roşu
îmi ard amurgurile
peste nu cer închis
între gene
nu mă mai caut
mă lepăd de ape
desprind din lumină
câmpii
ca de-un curcubeu
al trecutului timp
vântul acesta mă îneacă
hipnotic
adulmec o toamnă
de fum.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele rostesc într-un târziu

Lumea se curmă
în zăpezile mele.
Umbrele pădurii dansează
lângă hoituri de cai,
paharele cu vin
se sparg de munţii de gheaţă.
Nespus de tare
pleoapele-mi sunt ninse,
sânge,
ochi de fiară,
învinsele clipe
nu dau înapoi.
Apusul priveşte
gol şi pustiu,
mă lepăd de casă
ca de-o jucărie stricată.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costard: Of, de fapt nu era nici domnişorică; doar o neprihănită fată, Doamne.
Ferdinand: Legea e exhaustivă, se referă şi la "neprihănite".
Costard: De fapt n-am căutat-o la neprihănire, aşa că mă lepăd de ce am zis. Am fost văzut cu o servitoare.

replici din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş rămâne

Lumini ascund în ochii mei acum
S-a înnoptat în inimă şi-n zi
Venind pe drum înmiresmat parfum
Cu îndoilă amintiri rescriu.
Şi toamna-mi desenează printre pleoape
Încerc s-adun culorile din ea
Să-ţi caut sentimentele curate
Pierdute sau furate de o stea...
De-aş mai avea o zi la întâmplare
Să te găsesc în vânturile ei
Şi noapte-aş transforma-o în ninsoare
Să-mi lepăd fierbinţeala din idei.
De aş rămâne doar cu toamna
Mi-oi colora doar visele cu ea
E rece, înnorată sau ploioasă
Şi dragostea nu s-ar lega de ea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţa asta am plâns

când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aş fi vrut să-i rostesc un gând şi
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele şi negre
ca un zbor izgonit de pe cer

dependent de tot ce există tremur
şi nu-mi înţeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecaţi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţa asta am plâns

când m-am trezit Dumnezeu mă privea în ochi
ca pe un asasin
aş fi vrut să-i rostesc un gând şi
să mă lepăd de povara
cuvântului nerostit
însă cuvintele
se risipeau în mine
în rotocoale grele şi negre
ca un zbor izgonit de pe cer

dependent de tot ce există tremur
nu-mi înţeleg păcatul
golul din suflet
mă rupe în două
o parte mi-o acopăr cu lumina
risipită printre oameni
iar cealaltă o voi da pământului
în care Dumnezeu a sădit în taină
răspunsul celor plecaţi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!