Lumina sau Intuneric?

'Când omul crede că urmează lumina, se trezeşte alergând spre întuneric.'

În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,

În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie şi dezbină
Neghina dintre flori

Şi caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri şi vină
Când noi ne credem sori

De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne ţină
Fără judecători

Vorbim noi de lumină
Dar suntem prea uşori
Că seara va să vină
Fugim iar trădători

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre întuneric şi lumină

Când moare noaptea în zori,
din întuneric naşte lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare şi lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare târzie

Am alergat să prind lumina...
Dar noaptea cobora sub deal,
Să lumineze rădăcina
Pierduţilor de prin Ardeal,

Era doar noapte şi-ntuneric,
Lumina s-a ascuns pe cer,
În stelele care feeric
Sporesc mereu al său mister

Când am atins bolta cu mâna
Secundele s-au dezlegat,
A coborât spre zori lumina
În clipele care-au plecat,

S-au dus să-si caute sorocul
De întuneric au scăpat,
Cărarea lor ardea ca focul
Când nori mergeau la adăpat,

Prin ploile de frunze arse
Lumina încă pâlpâia,
Se poticnea prinsă-n sinapse
Iar negrul nopţii-o alunga,

Când noaptea intră în lumină,
Cărările se împletesc
Şi clipa fără nici o vină
Se scurge-n timpul pământesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dintre lumi

Plutim uneori- când deschidem o fereastră
Când despicăm cerul cu gândul spre moarte e un pas
Dar liniştea cerească la Dumnezeu ne cheamă
Hai sa fugim
Norocu-i ca şi moartea
Tot umblă şi desface lumina de întuneric
O clipă de lumină ne fie călăuză
Din berze albe stropi albesc în întuneric
Eşti tu, iubita mea.
Ce în viaţa îmi încape cu lumânări şi stele
A mirosind a tei şi albăstrele
Ne prinde întâmplarea descoperind ursita
Ce se întoarce-n lutul vieţii.
Ca un cor de păsări
Seitan regal
Se plimbă între muzici, scăpând-şi valul
Lacrimi pe o pleoapă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori calde de lumină

Picură din bolta clară
Un veşmânt cu flori de stele
Noi păşind iarăşi prin gară
Ne apropiem de ele

Şi în jocuri de lumină
Privirea ne-o îmbrăcăm
Aşteptând pe masa-I lină
Surâsul să le furăm

Stelele vin să ne arze
Cu zâmbetle-ntr-o ploaie
Şi pe-a-nchipuirii raze
Să ne ţină în şuvoaie

De flori calde de lumină
Ca pe palma-ntinsă-a nopţii
S-adormim fără de vină
Urmărind întinsul bolţii

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu e fără vină...

Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniştea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.

Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.

Se trezeşte dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are vină

de ce cerem lumină
v-aţi gândit că nu are vină
când o punem mască peste tină
ca să o aruncăm cu a noastră vină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Caut lumina de dincolo de genele norilor...
Tihna clipei şi-a zorilor.
Caut iubirea fiicei-foton,
Alergând pe câmpia iubirii – flututre-n zbor.
Caut speranţa revederii, când ploi,
Ne vom naşte lumină, vom avea aripi noi.
Şi oricât de departe am fii, înspre stele,
Tu, fiică iubită, ne eşti adiere.
Eşti visul orange, eşti pace, culoare,
Iubire, lumină şi... soare, mult soare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există lumină

Habotnici ne vor crede unii care
Gândesc că ruga-n genere e vină;
Eu am găsit o mână protectoare
Indicator spre drumul cu lumină.
Şi deie Domnul să nu-l pierd vreodată
Căci prea ades am mers prin mărăcini
Şi ca mulţi alţii mă simt vinovată
Pentru coroana Domnului de spini.

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem Lumină, Doamne!

Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Şi lumină-n suflet, iară.

Luminaţi la minte fie
Toţi cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalţi, Te rog, adu-mi-i!

Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.

Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veşnicie.

Lăcomia să dispară
Dar şi vechile imperii,
Liniştea s-ajungă-n ţară
Prin Lumina Învierii.

N-o să moştenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veşnică lumină!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci şi rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopţile reci şi târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng şi mă sfâşii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să ţină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de caşmir
De vină e visul
Că Tu eşti alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În interiorul inimii se află un spaţiu în care străluceşte o lumină divină. Întreaga fiinţă umană este transformată atunci când această lumină se trezeşte. O, omule, atunci când tu ai aceste infinite comori în interiorul tău, ce fel de fericire cauţi tu în lumea exterioară? O, omule, trezeşte-te, meditează!

Swami Muktananda în Maha Siddha Yoga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Sfântul Andrei căutăm lumina. Aşteptăm lumina. Luptăm pentru lumină. În ziua de astăzi este prea multă risipă de lumină, lumina trebuie să vină din noi, din oameni, dar abia mai pâlpâie.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Caldă lumină
ochii tăi răspândesc
culori în aer
înfloresc
când în zări
ei privesc
iubire dăruiesc
de ochii tăi zâmbesc
mă scald în ei,
plutesc
şi dacă-i întâlnesc
tresar, mă-nbolnăvesc
iar când mă rătăcesc
în ei mă regăsesc
de ochii tăi
zâmbesc

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minune fără nume

În noaptea de tafta-nvechită,
când sufletul aleargă
şi moare printre lacrimi
de sfântă iertăciune,
am întâlnit prin gheţuri o foarte mică stea,
o stea a fericirii:
"minune fără nume".

În noaptea dintre veacuri,
când stelele apun
şi când oglinda vieţii
mă oglindeşte-n ea,
te-am întâlnit mică minune
şi vreau ca să îţi spun,
că eşti o nestemată
din lanţul fără za.

În noapte dintre stele,
când universul e lumină
iar sufletul meu curge
călcând întreaga lume,
tu mi-ai uitat o clipă din clipa
ce-o să vină,
şi-mi dărui universul...
"minune fără nume".

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de lumini în culori vii îmbrăcată

picură
din roua nopţii
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolţii
flori de vise
fără vină

şi pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore

dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roşu
verde
şi albastru
de te simţi
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru

cu ochi vii
şi înfloriţi
trotuarul te priveşte
iar
din sensuri giratoare
brazi înalţi împodobiţi
cu lumini
multicolore
te fac şi
tu ca să simţi
a vieţii aurore

cine ştie
poate vii
să fii şi tu o lumină
albă albă
fără vină

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cules

Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... şi fără poartă.

Te-am cules din clipa rece,
Şi din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Şi când sânii-ţi-erau goi.

Te-am cules târziu... din vise,
Tainică şi zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinţ rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.

Te-am cules... dinspre lumină,
Şi din candela sfinţită,
Când luceferi stau să vină
Şi când luna-i... părăsită.

Te-am cules din depărtare
Şi din aşteptări adânci,
Dintr-un val pierdut de mare,
Trist, încolăcit pe stânci.

Te-am cules... ştiu asta bine,
Din parfum de trandafiri,
Din smaralde şi rubine,
Din speranţe... şi-mpliniri.

Te-am cules din veşnicie,
Dintre doruri şi tăceri,
Din extaz, din agonie,
Din durere sau plăceri.

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete lumină

Eram cândva o minge de magică lumină
Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut
Şi ne unea un suflet şi-o muzică divină
Dar când ne-am prăbuşit nu ne-am recunoscut.

Şi-am rătăcit în lume cu suflet jumătate
Tot căutând lumina să ne putem uni
Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte
Şi-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni.

Am răsărit departe-n grădina neştiută
Când tu desfăşurai pe cer aripi de vise
Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută
Luptându-mă cu lacrimi şi gânduri interzise.

Dar ţi-ai întors privirea şi m-ai zărit plângând
La margine de viaţă fără să am vreo vină
Când ochii se-ntâlniră ne-am pomenit cântând
Aceeaşi melodie de suflete lumină.

Poate că-n astă viaţă timpul ne presează
Şi că lumina noastră-i aproape a se stinge
Dar mi-ai jurat în versuri că-n viaţa ce urmează
Mă vei găsi îndată şi dragostea va-nvinge!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovata fără de vină

Cum de mă vezi nevăzându-mă?
Când nehotărâtă de tine m-ascund
Sperând să mă găseşti
Cea mai frumoasă azi...

Când nu sunt,
Cum mă auzi dacă te strig,
Printre alte strigate aglomerate...
Cum poţi să cunoşti lumea mea,
Printre atâtea lumi invetate?

Cum mă citeşti în privirea-mi
Când în cuvinte încerc să te mint?
De ce ţi-e străină privirea
Când prin atingeri
Sinceritate-ţi transmit?

Cum de mă ieriţi,
Când prin fapte par neiertată?
De ce să plângi în ploaie,
Dacă şi eu am nevoie de apă?

De ar fi să pleci, de ce mai lăsa
în lume de flori uscate?
Ştiind că nu le voi arunca...
Acele flori, frumoase, iubite, furate.

Cum poţi să mă iubeşti
Când în jurul meu un câmp magnetic,
Azi respinge, mâine atrage?
Ce vei face
Daca mâine atingerea mea
Ca o geam se poate sparge?

Neajunsuri am îndeajuns,
Dar sunt ca păsările ce pot să zboare,
Sa ştii că azi sunt mai buna
De mă zăreşti într-o zi zâmbitoare.

Acceptă-mi iubirea
Scumpa mea dulce lumină
şi iarta-mă,
Sunt Vinovata ta fără de vină.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (1 ianuarie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!