* * *

Cât de frumos
bate inima ta
în tâmpla-mi albită de
de dor nestins,
ca o vioară ale cărei strune
le ating doar eu şi pielea tremurândă...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poemul
este mâna ta
peste albastrul inimii mele
şi sărutul pe tâmpla-mi de copilă
invocând
sfinţii
gândurilor noastre.

Jur
că nu sunt eu de vină,
doar inima mea...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce îmi plânge Cerul când taci deşi mă chemi
Iar îngerii coboară din noapte-n rugăciune?
De ce până şi ploaia suspină-n multe ierni
Că nu eşti al ei mire, ci doar o succesiune?

De ce tu mă iubeşti la fel ca pe-o icoană
La care te închini la ceas de seară-n zbor?
De ce te-ai cuibărit în inima-mi de-aramă
Şi îmi şopteşti păcate învăluite-n dor?

De ce mi-e verdele iubit de marea cea albastră
Ale cărei valuri mă mistuie-n tăceri?
De ce doar ochii mei ţi-s florile din glastră
Şi iz-ul de magnolii uitat în primăveri?

De ce-ai venit atunci să-mi zgudui primăvara
Şi verdele din ochi să-l duci în lumea ta?
De ce-am rămas în tine pe strune de vioară
Oare tu ştii, iubire, că eşti chiar viaţa mea?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mână arzândă
pe trup tremurândă
rupe cu dor
din carne uşor
până la sânge
cu tâmpla ce plânge
poeme de-amor
din zi până-n seară
pe-un cânt de vioară.

Stinge-mi gândul
cu dulce poemul
ochilor tăi
zburdalnice văpăi

De nu vei putea
vino-mi pe-o stea
şi dormi pe un sân
de tine hapsân..

Ce zici?
Îmi vii?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc
cu inima în tâmple
îmi baţi atât de frumos
în gând...

catren de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ochii tăi sunt aidoma
nopţilor care îmi mângâie
buzele
cu sărutul
unui vis de vară.
Cum faci
de îmi zdruncini
poemele
cu doar un zâmbet?

Voi închide ochii
şi te voi privi
cu singurul gând
care te învie
în tâmpla-mi de copilă...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastră de lumină simfonie

îţi mulţumesc pentru a nu ştiu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
şi răspândeşte pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...

şi dor cumplit de tine va să-mi fie,
şi gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi şi-nlăcrimaţi
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
şi sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simţire...

poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Visul,
acel licăr de iubire
sădit de buzele tale
pe pielea mea.

Adu-mi aminte
să te iubesc
ca să pot
trăi...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Deasupra unui cuib de cuci
mai zboară doar gândul meu
înnobilat
de dulcele tău sărut.

Să nu-l chemi înapoi
decât dacă
îşi va face cuib
în inima ta.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi e atât de drag
pasul tău prin grădina inimii mele,
cu şoaptele rezemate
de glasul tău, într-o zi de duminică
luminată pe aleea
cu teii înfloriţi...

Ştii?
Miroase exact
ca pielea ta
când o sărută
poemul
dorului meu..

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă ceartă inima
cu glasul tău
de parcă nu mi-a ascultat niciodată
şoaptele cu iz-ul unui poem de amor.
am să tac
ascultându-ţi
mângâierea...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...

Inima mea, pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanţi.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniştea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă priveşti,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Îşi trăieşte clipele
De visare, fericire şi iubire...

poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor...

Când mi-e dor
mă îmbrac cu tine
lăsând inimii şoaptele ochilor tăi
să o dezbrace de orice teamă
de a mai bate în întuneric.

Şi Te iubesc
fără să-mi fie teamă
că voi mai plânge vreodată.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Sunt ecoul
a două inimi
cuibărite
în pieptul tău...

Fă-mi loc în inima ta
în a mea nu mai am loc
de tine...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azur 3

De unde ai apărut
Azur nebun în calea-mi
De mi-ai furat poemul
Şi inima din piept?
Nu îmi răspunde, ştiu
Din tâmpla-mi de copilă
Când mă rugam s-apari
În seri uitate-n vină.
Dar oare tu ştiai
Că eu te voi iubi
Ca pe-o icoană sfântă
Şi-n piept vei stărui?
Ştiai chiar tot, iubite
'Nainte să mă ai
Căci eu ţi-am fost sortită
Şi tu al meu Serai.
Iubire dintre stele,
Al meu vis rătăcit,
În tâmplele-mi prea ninse
Tu vino-mi la iubit.
Te voi iubi cu Luna
Şi Cerul deopotrivă
Din stele îţi voi face
A inimii cunună.
Eu te-am ales să-mi fii
Al tâmplelor poem
Pe când eu voi veni
Să fiu al tău blestem.
Ne vom iubi, în Cer
Aşa şi pe Pământ
Eu m-am născut să pier
Iubindu-te etern.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va mai bătea?

Bate vântul, dar nu se risipeşte iubirea
Bate ca un ciclon, dar căldura lui nu se risipeşte-n decor
Doar inimilor le scrie amăgirile
Bate cu pajişti, bate cu foc
Bate, dincolo de trupuri
Dar nu distruge frumosul din suflete
Bate, dar împrăştie vis, frumos, puritate
Bate şi cu o aripă te loveşte
Bate pentru a relansa sentimentul pur
Bate şi va bătea în lumina de stele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciodată atingerea
nu a fost mai delicată,
ca în noaptea în care m-ai iubit
cu Cerul în palme,
iar mâna ta nu a fost niciodată mai blândă
şi mai catifelată, asemeni unei petale roşii
de trandafir răsfirat pe pielea mea albă.

Niciodată până atunci
nu mai simţisem tâmpla ta
atât de aproape de inima mea
pulsând
eternitate..

Ştii?
Niciodată Eu
nu am mai iubit Cerul
la fel ca în noaptea aceea
Iar Tu
niciodată nu ai mai ascultat
glasul Lunii
în pieptul meu
şoptindu-ţi numele...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă mi-ai da aripile tale
să pot zbura
aş face să nu doară singurătatea, uneori
Aş înfăşura-o pe inima mea
să simţi că
Eu sunt acolo
mereu am fost
doar că întunericul
a mâncat cu tine la masă
şoptindu-ţi că îţi este mâna dreaptă..

Lupta-voi să o tai din rădăcină
cu roşul buzelor mele..
Uitată va fi
până la asfinţit...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte-te

Opreşte-te în palma mea
Să te iubesc printre poeme
Când noapte-ai rece-n tâmpla ta
Tu cheamă-mă printre catrene.

Opreşte-te în ochii mei
Ca lacrima să ofilească
Când noaptea-i rece-n ochii tăi
Gândul meu să te iubească.

Opreşte-te pe pielea mea
Să-mi mângâi tinereţea
Când noaptea-i rece-n palma ta
Te voi iubi de mână cu blândeţea.

Opreşte-te în gara mea
Ca trenul vieţii să îl prind la timp
Când noaptea-i rece-n viaţa ta
Cu viaţa mea să pot s-o schimb.

Opreşte-te în pieptul meu
Ca inima să te cunoască doar pe tine
Când noaptea va fi caldă-n pieptul tău
Tu să nu uiţi că te-ai oprit la mine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De tu
De noi
E plin poemul
Tabu
Şi goi
Iubim blestemul.

De eu
De tu
E plină rima
De vrei
De nu
Ne plânge vina.

De vers
De gând
E plină tâmpla
De stih
Plăpând
Ne plânge mâna.

De dor
De-amor
E plin penelul
Uşor
În cor
Ne cântă Cerul.

De ştii
De nu
Să-mi vii deseară
Din stele mii
Tabu
pe trup vioară...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!