* * *
Dacă mi-ai da aripile tale
să pot zbura
aș face să nu doară singurătatea, uneori
Aș înfășura-o pe inima mea
să simți că
Eu sunt acolo
mereu am fost
doar că întunericul
a mâncat cu tine la masă
șoptindu-ți că îți este mâna dreaptă..
Lupta-voi să o tai din rădăcină
cu roșul buzelor mele..
Uitată va fi
până la asfințit...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.