* * *

Ochii tăi sunt aidoma
nopţilor care îmi mângâie
buzele
cu sărutul
unui vis de vară.
Cum faci
de îmi zdruncini
poemele
cu doar un zâmbet?

Voi închide ochii
şi te voi privi
cu singurul gând
care te învie
în tâmpla-mi de copilă...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poemul
este mâna ta
peste albastrul inimii mele
şi sărutul pe tâmpla-mi de copilă
invocând
sfinţii
gândurilor noastre.

Jur
că nu sunt eu de vină,
doar inima mea...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plouă cu atâta dor
încât mi s-a desprins
inima din stern de emoţia
picăturilor care îmi curg
de la tâmple până în vârful degetelor.

Nu ştiu dacă stropii sunt mângâierea ta
sau noianul de gânduri care
îmi caută buzele
într-un sărut
al răzbunării...

Plângi, amor
lacrimile tale
mă învie...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cât de frumos
bate inima ta
în tâmpla-mi albită de
de dor nestins,
ca o vioară ale cărei strune
le ating doar eu şi pielea tremurândă...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide ochii

nu este bine să m-apropii
de mijlocul fierbinte al femeii
o pot privi oricând
prin gaura cheii
cum îşi dezbracă noaptea de pe umeri
de pe coapse
cum se întinde pe smochine arse

închide ochii şi atinge
această buză
care-ţi vorbeşte despre lumina
indecentă şi difuză

închide ochii, cititorule,
nu te sfii
dar când înghiţi în sec
mai bine nu clipi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiere

Mă arde-apropierea şi gându-ţi cel nebun
Ce naşte pasiuni şi versuri debordante
Mi-s buzele legate şi totuşi vreau să spun
Că nimeni pân' la tine nu m-a ştiut răzbate.

Mi-e trupul răvăşit de ale tale mângâieri
Parcă mă rupi din tine când mă iubeşti duios
La miezul nopţii arde poemul cel de ieri
Căci îi ia locul altul în zbor de albatros.

Nici gândul nu mai este în tâmpla-mi de copilă
Căci s-a mutat la tine cu dorul ce mă cheamă
Dezbracă-te de mine şi du-mă fără milă
În lumea-ţi de poveste, în Cerul de aramă.

Atinge-mă în noapte, căci trupul mi-este zbor
Să-ţi simt iubirea pură cum mă ridică-n Cer
Să mai rămânem aştri şi glasul unui nor
Ce fără noi se stinge ca tragicul mister.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prenupţială

nu închide ochii când m-aplec spre tine
las să-şi oglindească fiinţa nevăzutul
sferica lumină ce şi-a stins sărutul
sieşi reflectată-n aura-i divină
nu închide ochii să se facă seară
fii privigătoarea trilului sublim
suntem cei din veacuri şi de ne dorim
datu-ne-a vedere noaptea din afară
nu închide ochii când ne înnoim
dimpreuna firii-n visul de-adâncime
scutură de sâmburi ramura-n treime
fructul muşcăturii celuilalt tărâm

poezie de Eugen Evu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca gândurilor tale

Sunt singura femeie
care ţi-a furat
gândurile cuminţi
ascunzându-le
între două bătăi de inimă..

Dacă nu ai linişte
singurul vinovat
este focul
care te arde
pe rugul inimii mele...

Te voi stinge
doar
când Cerului
îi va pieri
Luceafărul..

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vânt amestecat cu raze vinete
se zbuciuma ameţitor la fereastră.
ele poartă urme de plânsete de prin lume adunate.
îmi cânta despre femei cu mâini de roabe...
care-şi iau doar noaptea inima în braţe
şi-o mângâie într-un ungher al casei
cu cântecul de leagăn al copiilor adormiţi.
Se aud din crengi suspine din ţărână de mamă
care şi-a vândut un zâmbet dureros si-o bucata de carne vie
pentru o picătură de lapte şi-un colt de pâine,
copilului să-i mai dea o gură de viaţă...
Se-aude zvâcnet de lacrimă cu gust de pelin,
De femeie cu vise sfarâmate-ntre zăbrele reci...
Care-si aşeaza pe suflet o mânuţa şi-un zâmbet de copil
... închide ochii şi-si spune tânguitor...
cu ochii către cer...
Mamă sunt, femeie poate mâine...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cerul nopţilor albastre ...

Pe cerul nopţilor albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Şi-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Şi cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Şi-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopţilor albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeaşi stea...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire fără vină

Îmi spui că ochii mei
N-au vină că-i iubeşti
Ţi-e verdele-n condei
Rugi dumnezeieşti.

Ce este de-i iubeşti
De nu se cheamă vină?
Oare-s iubirea din poveşti
Şi-a ta dulce copilă?

Ce este de-i compui
Şi nu se cheamă vină?
La Ceruri să mă sui
Şi-n tine mă alină.

Ce este când îmi spui
Că verdele te cheamă?
Să fiu cum alta nu-i
Iubirea-ţi de aramă?

Nu ştiu ce-ţi sunt
Dar ştiu că-ţi Mulţumesc
Că eşti poemul sfânt
Pe care îl iubesc.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am împiedicat
de pragul buzelor tale
şi ţi-am alunecat
în inimă.

Fără să ştiu
am rămas
seninul
unui zâmbet
pierdut pe vecie
în tine...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Nu ştiu de unde-au apărut,
Din bolţi de vară, ochii tăi,
Şi prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.

Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopţilor,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.

Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-eşti marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.

Puteri, dorinţe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!

sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aş dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobeşte celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebuneşte până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscoleşte marea, mă face-un val ce scufundă
oraşul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezeşte simţurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipăreşte în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noştri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenţilor, străbunilor, nepoţilor, urmaşilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorţit paşii şi ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o aşteaptă creştinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranţa ce pâlpâie

poezie de Cristina Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Infailibilă iubirea
îmi şopteşte ceea ce nu vreau să ştiu
decât să simt
acum şi în veci.
Nu mai vreau vorbe,
doar tăcerea şoaptelor
care să îmi încălzească
mâinile tremurânde.

Poate vei spune NU
dar totuşi
nu depinde de tine, ştii asta.
Te-ai închis fără să ştii
în ungherul
unde trăiesc doar poemele mele
şi pribeagul puls...

Vei rămâne?...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Adun şoapte
pe buzele preapline
de drogul sărutărilor tale
şi nu ştiu de ce
mă zguduie din temelii
gândul tău...
şi de ce mă ard buzele...
Se cer sărutate?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa Te Uit

Ascult cum frunzele foşnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Şi roua mângâie verdeaţa pe pământ

Parc-aş privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou şi îţi vorbesc în gând
Un porumbel zâmbeşte văzându-mă plângând

Şi de-aş putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt

De-acolo să pot să îţi trimit un gând
Pe o frunza ţi-aş scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" şi nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge şi în gând

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri... scrise

Mai ştiu şi eu la ce gândeam
Când viaţa ASTA îmi oferă?
Silabele le pun la geam
Să le citească cel ce speră!
Şi de-o găsi în ele dor
De oameni şi de mândra glie,
Eu le urez să aibă spor
Ca să creeze poezie!
:
Ochii luminează zarea,
Oamenilor le-arăt calea,
Ochii mei-două scântei,
Nu poţi privi fără ei,
Ochii mei-două granate,
Fără ei nu poţi răzbate,
Dacă iubeşti ochii mei,
Apă vie poţi să bei,
Lacrimile-s bob de rouă,
Binecuvântare vouă,
Ochii mei să nu-ţi lipsească,
Au în ei mană cerească,
Ochii mei să te mângâie,
Cu blândeţi să te râzgâie!
:
Când tu răsari şi eu apun
O vorbă calmă vreau să-ţi spun:
Fii blând şi bun, fii omenos,
Şi-n tot ce faci, fii generos!
O viaţă-ntreagă-aşa am fost,
N-am pierdut vremea fără rost,
Nu din câştig avere faci,
Ci dăruind, aduni pitaci,
Când dăruieşti, eşti în delir
Şi mai bogat ca un emir.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te simt căutându-mă în tăceri nefireşti...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
ţintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din şoapte şi dor,
îmi dezlegi gând după gând
şi mă deşiri către tine...
În taina mă chemi... şi m-alungi...
şi-mi şopteşti să-ţi mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
şi pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculţă,
într-o zbatere cuminte de aripi
păşind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerşi...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... şi-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
mai picură nişte lumină...
Acordă nuanţele şi conturează-mi sufletul...
amestecă-mă-n tine...
nu va şti nimeni că sunt eu, umbră fiindu-ne,
Ce pictură!
Nu te întrista... eu, îţi sunt...
Respiră-mă...
Nu plânge, sunt fericită...
... sunt fericită!

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zâmbetului de sub stele

În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
şi mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aş atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!

Şi nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
şi alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.

Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace şi închide-n el dorinţa -
n-o vrea dezlănţuită, o subjugă.

Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură fiinţa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentinţa.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!