De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribăgie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.