Poemul şi covrigul

Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
şi de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat

Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri

Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred şi-n mine poezie

Din nimic tu m-ai creat
şi poet dar şi bărbat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio prietene

lui Lucian Alecsa

Nu mai e loc de poezie
nu mai e loc nici de poeţi
toate se duc fir-ar să fie
rămân doar umbre pe pereţi

Nu mai e loc nici de poeţi
se duce lumea vai la vale
rămâne noaptea în ereţi
nu întâlneşti nimic în cale

Se duce lumea vai la vale
toate se duc fir-ar să fie
ţi-ai pus şi tu a morţii zale
nu mai e loc de poezie

Nu mai e loc nici de poeţi
cântaţi ceva dacă puteţi

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu m-ai înălţat,
Tu m-ai coborât,
Tot Tu m-ai ars,
M-ai prefăcut în jar şi scrum,
Tot Tu m-ai aprins într-un dor nebun.
Tu mă chemi pe al tău drum,
Chiar de vrei să cred că mă alungi,
Că mă renegi,
Tot Tu de-o viaţă mă aştepţi,
În nopţile pustii, chiar de nu crezi.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Ei cred, încă mai cred
Că n-am să mai zbor
Ei cred că îmi pot lua chiar tot
Dar eu ştiu... nu pot

Acum,
Când visul e de partea mea
Iar tu
M-ai primit în lumea ta

Tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat

Să mă ţii în braţe
Aş vrea
Acum, când visul e de partea mea
Iar tu m-ai primit în lumea ta

Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Doar tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat
Doar tu

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul poetului

Să-ţi urc Golgota poezie
să bat pironul unui epitet
dar până când fir-ar să fie
îmi mai permiţi să fiu poet

Mai bat pironul unui epitet
metafora-şi deschide rana
din trupul ultim de sonet
îmi culeg sângele cu cana

Metafora-şi deschide rana
dar până când fir-ar să fie
nu-mi uit condiţia umana
şi-ţi urc Golgota poezie

Să bat pironul unui epitet
în stâlpul infamiei că-s poet

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare prin poezie

Domnule şi zici că-i poezie
şi versul chiar e-adevărat
păi să-mi arăţi fir-ar să fie
rănile de unde-ai evadat

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (6 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci tot uit.
Să te duc înapoi.
Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci te tot uit.
Te tot uit în mine.
Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci tot uit.
Să te mai las să pleci.

poezie de Florian Silvasan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul, timpul şi necazul meu

Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalţi nimeni îl cred, şi zic:
- Doamne, tu simţi că sunt mai mulţi aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniştit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine

aici să fie pământul
ori de câte ori voi dori să il simt sub picioare
ai zis
şi m-ai atins şi eram
o coastă a ta din care să poţi prolifera în mulţime
să ajungi tuturor
m-ai sărutat şi ai zis aici să fie cerul
şi ai tăcut
şi tăcerea ta săpa săpa gropi în mine
şi ploua şi tu pur şi simplu tăceai mai departe
aşa ai creat mările
zilele nopţile peştii florile şerpii şi păsările
şi

mai mult nu ştiu
nimic
de mine

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul lui Procust

Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ţi avocatul
dar să-i spui fir-ar să fie
doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul
poţi să scrii tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le pui sau în picioare

Poţi să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ţi cu tine veacul
şi te du urgent la dracu'

rondel de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred că nimic nu se pierde

Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le ştiu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.

Nici necazul nu-mi lipseşte, vine şi pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,

de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere şi voinţă,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.

Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
şi uit să iau norocul cu mine,
Aş vrea să-l împart când este
cu cei ce-mi deschid porţile împărăteşti
în acea desfătare care seamănă bucurie.

Chiar cred că nimic nu se pierde
când creşte-n mine miracolul iubirii
şi-n el se ascunde naşterea pruncului.

Între lume şi mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.

Totul se năruie şi se zideşte la loc
când în inimi locuim amândoi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred că nimic nu se pierde

Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le ştiu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.

Nici necazul nu-mi lipseşte, vine şi pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,

de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere şi voinţă,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.

Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
şi uit să iau norocul cu mine,
Aş vrea să-l împart, când este,
cu cei ce-mi deschid porţile împărăteşti
în acea desfătare care seamănă bucurie.

Chiar cred că nimic nu se pierde,
când creşte-n mine miracolul iubirii
şi-n el se ascunde naşterea pruncului.

Între lume şi mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.

Totul se năruie şi se zideşte la loc,
când în inimi locuim amândoi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare? Întrebare

Fără tine sunt nimic,
Nici să mai respir nu pot
Şi de-aceea cred şi zic:
Tu eşti pentru mine tot.

Noaptea nu adorm decât
Să visez că te-ntâlnesc
Şi să prind puteri, încât
Plin de zor să mă trezesc.

Azi e Sfânta Înălţare,
Mă ridic din pat şi sper
Să am aripi în picioare,
Ca să pot zbura la cer.

După ce m-ai înviat,
Cerul meu, cu disperare
Văd că te-ai îndepărtat.
Ai uitat de Înălţare?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

INCERTITUDINE

Unde eşti? Cu zâmbetul deschis
Frumoasa mea cu ochi căprui,
Tu îmi apari acum în vis
Şi taci, nimic nu-mi spui.

Din prima clipă m-ai atras
Cu mersul tău impetuos, destins,
Dar azi ce a mai rămas?
Nimic, totul s-a stins.

Încerc fiorul primului sărut
Apropierea ta incertă,
Nu pot să uit, nu pot să uit!
Cum m-ai cuprins inertă.

De ce m-ai ridicat în slăvi?
Apropiindu-mă de stele?
Cu astfel de isprăvi
Tu m-ai îndemnat la rele.

Câmpia Turzii Februarie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-ai iubi

De m-ai iubi... ar fi paranghelie
În suflet şi pe-al buzelor contur,
Păcatelor nu am să cer simbrie
Şi nici cuvintelor, n-am să te fur.

De m-ai iubi... înmuguri-vor merii
Şi te vei încălzi... la pieptul meu,
Găsind căldura maxim-a plăcerii,
Crescută-n mine ca un falnic zeu.

De m-ai iubi... va suspina şi luna
Invidioasă fiind când te pătrund,
Când te ating, aşa, ca pe niciuna
Şi-n tine... îndrăznelile-mi ascund.

De m-ai iubi... oricine-ar întelege
De ce poemelor... nu mi te vând?
Şi n-o să mă acuze... nici o lege,
Că încă de ispite sunt flămând.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în coincidenţe, dar cred că există un destin şi cred că vom descoperi că am trăit toată această perioadă într-o anumită vecinătate cu Cineva, pe care nu se poate până la urmă să nu-L recunoaştem. El stă liniştit, aşa, ca într-un fotoliu şi priveşte această evoluţie a noastră. După cum cred că în anumite momente nimic nu ar fi dacă moarte nu ar fi. Parafrazându-l pe Marin Preda, "Dacă dragoste nu e, nimic nu e".

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuzaţii

E vina ta că m-ai oprit din drum
Şi m-ai chemat o clipă lângă tine,
De ce-am rămas, nici nu mai ştiu acum,
De îmi vedeam de drum era mai bine.

E vina ta că nu m-ai preţuit,
Că m-ai tratat ca pe o oarecare,
Că şi atunci când te ştiai iubit,
Umblai ca fluturii, din floare-n floare.

E vina ta, dar într-o bună zi,
Fii sigur că nimic n-o să-ţi mai meargă
Şi sunt convinsă că vei suferi,
Când seama îţi vei da că ţi-am fost dragă.

poezie de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi opresc Clipa-n poezie

Degeaba-mi spui de anii mulţi,
De păr cărunt, de vreme scurtă,
Nu ştii că Luna nu ascultă
Decât mirări şi-ndrăgostiţi?

De ţi se pare că-i târzie
Trecerea noastră pe Pământ
Opreşte Clipa-n, Poezie,
Şi zâmbetul, ţi-l fă Cuvânt.

Nu cred în părul abanos,
Şi-n mintea'n care mor poeme,
Nici anii care mint frumos,
Şi-în mâna-ntinsă, cu blesteme.

Cred în blândeţe şi-n suspine,
În simplu, şi de bun augur,
Cred consecinţele sangvine,
Francheţei, fără de cusur.

Îndrăgostită-s de detalii
Mă pierd în ele, m-adâncesc,
Şi-mi plac cuvintele: coralii,
Ce Om pe Om îl fericesc.

Cred absolutul dăruit,
Fără reproş şi aşteptare.
Cred în iubiri ce-au dăinuit
Şi dincolo de-o întâmplare.

Cred preţuirea, cred hazardul,
Şi stimă port, chiar de pun punct.
Mirarea mea este înaltul,
Din care cresc şi mă înfrupt.

Ce-i pasă lumii cum sunt eu?
Ce-mi pasă de e strâmbă lumea?
Un zâmbet voi păstra mereu,
Cât soră sunt. Cu profunzimea!

Şi mi-opresc Clipa-n, Poezie,
Când vreau să fiu micul Cuvânt,
Iar după mine ce-o să fie
Poate-am să spun. Doar din mormânt!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca l-a creat pe om?

Spune Marx în al său tom:
Munca l-a creat pe om.
Eu aiasta nu o cred:
Boul, bunul patruped,
De când lumea tot munceşte
Şi om n-a ajuns, fireşte.

pamflet de George Budoi din Munca în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai fermecat

M-ai fermecat cu o privire
Şi c-un surâs năucitor,
Legându-mă cu mii de fire
De dorul veşnic călător.

Nu cred în farmece, fireşte,
Dar totuşi, focul e aprins
În trupul viu, ce indrăzneşte
A se visa, mereu, atins.

M-ai fermecat, ca o ispită
Vândută magilor asceţi,
Pentru o noapte mult dorită
Pusă în versuri de poeţi.

Nu cred în farmece, se ştie,
Norocul poate fi indus
De pleoapa zorilor... zurlie,
Dar niciodată recompus.

M-ai fermecat, fără regrete,
Indubitabil... permisiv,
Ieşind deschis din etichete,
Fără un minimal motiv.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nu ştiu ce eminescian

Cine eşti copilărie
stea întunecată-n pumni
m-ai pierdut fir-ar să fie
fluierând pe sub aluni

Stea întunecată-n pumni
cine naiba te-a vrăjit
dacă n-ai cum să mă suni
dincolo de infinit

Cine naiba te-a vrăjit
m-ai pierdut fir-ar să fie
pe muchia de cuţit
cine eşti copilărie

Stea întunecată-n pumni
ai răspunde nu ştii cum

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 octombrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!