Aceasta nu poate fi
aceasta nu poate fi aievea
înfățișarea e înșelătoare
o oarecare așezare a coborât pe oameni
distanța se mărește de nașterea ierbii și doare
toate viețile au devenit la fel
între sus și jos nu mai există doi
există doar unul
miezul nopții e surd
ruptura nu-i lumină
pe această absență pedepsită de viață
ochii se lipesc de creier
cuvântul intră-n oglindă
și uneori se face frumos țintind luceafărul de sus
ieșind din tăcerea învelită în plastic
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.