Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Titina Nica Țene

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama și de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
având alăturea pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu știu unde
și mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părintești,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri oltenești...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt și vijelie
și niciodată n-am să mai găsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.

Citate similare

Titina Nica Țene

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama și de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
alăturea de mine având pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu știu unde
și mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părintești,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri oltenești...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt și vijelie
și niciodată n-am să regăsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căsuța părintească

M-am tot plimbat și eu prin astă viață.
Locuri frumoase multe-am cunoscut.
Dar cea mai scumpă-e casa părintească,
Acolo unde mama m-a născut!

Într-o căsuță mică de la țară
Mi-am petrecut și eu copilăria.
Unde ca oaspete, seară de seară
În cap de masă stătea sărăcia.

Ne înghesuiam cu toții într-o odaie
Și cei mai mari și cei mai mititei.
Mâncam turtițe coapte pe tigaie
Și ascultam voioși povești cu zmei.

Râdeam cu toții și ne părea bine,
Chiar dacă foarte multe ne-au lipsit.
Dar gândurile mereu ne-au fost senine
Și adormeam alături, fericiți.

Era căsuța noastră foarte mică.
Pitită la o margine de sat.
Doar că acolo am fost fericită
Și simțeam ca Zâna din palat.

Copilăria mea a fost ca o poveste.
Și azi fiind matură, o visez.
Dar din păcate deacum nu mai este.
Însă în suflet, în veci am s-o păstrez!

Prin multe am trecut în astă viață
Și locuri foarte multe-am cunoscut.
Dar cea mai frumoasă-e casa părintească,
Acolo unde mama m-a născut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Rondelul casei părintești

În Șesuri*, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;
Vântul nostalgiei, cu duioșie, presărat,
Iute, -ntoarnă, de ea să-mi amintească,

Peste bariere de timp, cu pasul scăpărat,
Unde copilăria avea să-mi înflorească,
În Șesuri, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;

Chiar dincolo de viața pământească,
Dorul meu se va-nfrupta înflăcărat
Cu-această hrană dulce sufletească
De care nu voi fi niciodată dezbărat,
În Șesuri, pe malul Tazlăului Sărat.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul vetrei părintești

În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Era vechea vatră părintească,
Unde tatăl meu lucra cu boi
Făcând pământul rodească.

În grădină-ncepe -nflorească
Violaceu și roșu covorul de trifoi,
În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Pe vechea vatră părintească.

Dar în aceste timpuri vechi și noi,
Început-au să se prăpădească
Părinții mei și casa părintească,
Satu-ntreg și păsări din zăvoi,

În Socolul de Câmpie, lângă Budunoi...

rondel de (2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nica Țene

Tristețe

Ne-am adunat în curtea casei părintești,
cei cinci frați împrăștiați prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai știm pe nimeni după nume...

Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
și de zeci de ani o tot veghează...

Dadeșul ne spune iar povești,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama și fără de tata,
nu este completă bucuria...

Nucul își mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat...

Suntem toți la margine de viață,
cum putem fim mai optimiști?
Azi plecăm, închidem iarăși poarta
și în suflet suntem tot mai triști...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Cu bunicii am avut o relație foarte bună, ca orice copil normal. Eram o familie obișnuită și nu am avut o copilărie cu conflicte sau cu mari probleme. Cu toate acestea, este dificil pentru mine să mă refer la casa părintească într-un mod emoționant, cum fac majoritatea oamenilor care își amintesc de locul în care au copilărit. Propriu-zis, casa părintească nu a existat. Am stat cu chirie și ne-am mutat de mai multe ori. Poate că multora li se pare un lucru neobișnuit pentru acele vremuri, când majoritatea familiilor erau legate de o casă, fie ea și casa bătrânească, în care locuiau mai multe generații. Dar așa a fost viața mea.

în Pas cu pas, capitolul I (2014)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pas cu pas" de Klaus Iohannis este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.45- 8.99 lei.
Garabet Ibrăileanu

La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu știu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.
Corneliu Neagu

Casa părintească

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străvechea casă-n care m-am născut
cu amintiri cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo uneori,
pe locul ei găsesc o altă casă,
care se-nalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei îmi dă fiori.

Ai dispărut și tu, iubită mamă!...
Te-ai dus precum copilăria mea,
și poate acum privești de undeva,
simțind cum gândul meu-napoi te cheamă.
Nu vezi?, betonu-a invadat grădina,
iar printre ziduri pomii se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
caute-ntre ziduri reci lumina.

Mai ști?, de tata-s puși, sub clar de lună,
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
muncea -avem ce trebuie pe masă,
în fiecare zi din săptămână.
Iar tu îl așteptai cu masa pusă
și îl priveai cu ochi adânci, ca marea,
ca -i aduci în suflet împăcarea
și liniștea pe chipul său transpusă.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
Și frații mei apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
-ntorc acasă bântuit de teamă.
Rămân în drum și mă întorc grăbit,
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Casa părintească

Casa din lut bătut cu pleavă,
Acoperită cu draniță de brad,
Grădina cu meri și cu otavă,
Unde -ntorceam cu drag.

Ochii blânzi ai mamei nu erau,
Trecuți demult în neființă,
Eu totuși îi vedeam mereu,
Și îi purtam în conștiință.

Fântâna din larga ogradă,
Săpată de nu știu care bunic,
Este aproape de livadă,
O știam de când eram mic.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Casa părintească

e la sat sau la oraș,
Bunicul patriot pretinde:
Să fie stăpânită de urmaș...
Casa părintească nu se vinde!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acasă

Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Și zboară singură în noapte spre o stea.

Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârșit al sufletului meu
Astăzi, eu -ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.

REFREN

Acasă, -ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.

Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toți-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.

Azi, miroase-a mere coapte iară
Și a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezește al copilăriei dor.

REFREN

Acasă, -ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.

Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.

E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.

cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de (6 decembrie 2019)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă

Simt nostalgia cum în piept -apasă
Iar gândul cum poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...

Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.

Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau crească,

Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...

poezie de din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nica Țene

Mama

Mi-e dor de tine mamă și aș vrea
fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristețea de pe fruntea mea
așa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
culegem și ciuperci și flori
și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde ești? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
îți aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă - dulce nostalgie

N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu apasă vremea.
Acum, când -întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.

poezie de (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Matei

Casa părintească

Primul meu rai s-a prefăcut în scrum,
Nu pot uita căsuța mea cea dragă,
Spre locul casei, gol, privesc din drum:
-Cât mi-aș dori s-o mai revăd întreagă!

Mama demult la ceruri e plecată,
N-a fost de față să mai vadă focul,
Ne-a părăsit cu inima-mpăcată:
Casa-și păstrează-n liniștea ei locul.

Tata-împietrit de jale și durere
Neputincios privea cum arde totul,
Cu brațele spre cer, fără putere,
Ruga pe Dumnezeu să stingă focul.

S-au mistuit în flăcări lucruri sfinte:
Pozele-n ramă, neșterse amintiri,
Icoana casei o revăd ca mai-nainte,
Mă-nchin în gând la ea, în rătăciri.

Am încercat s-o construiesc în minte,
Am refăcut odaie cu odaie,
Nimic nu seamănă ca înainte:
-Ți-e tare dor de casa ta, Culaie!

Lampa din cuiul din perete-o pregăteam,
Și-o aprindeam pe la amurg de seară,
În podul casei zvârlugă suiam
Urcând ușor pe treptele de scară.

Prin geamul de la drum îl văd pe tata,
Mă-ncearcă amintiri și doruri multe,
Aștept să mai deschid-odată poarta,
Să intre, să mă mângâie pe frunte.

Plouă... Ulița Morii tristă plânge,
Un loc viran pe suflet apasă,
La poartă plâng și inima-mi se frânge,
Sunt trist... N-am unde să mai trag acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numele meu, anii mei, casa mea

În sfârșit am aflat numele meu –
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârșit am aflat numele meu.

În sfârșit am aflat anii mei.
Anii mei – pagina Infinitului.
În sfârșit am aflat anii mei.

În sfârșit am aflat casa mea –
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârșit am aflat casa mea.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăușă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescența zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră și pătimașă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini și mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboață,
căci săraca nu putea nici se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag și nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu PetracheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Eu am avut din copilărie o antipatie de neînvins întotdeauna contra înstrăinării. Eram legat cu atâta duioșie și dragoste de patria mea, de casa mea părintească, că îmi cădea întotdeauna greu să mă îndepărtez de ea chiar pentru scurtă vreme... Că această patrie, această casă părintească... mi-a devenit tot mai scumpă, se înțelege de la sine.

citat celebru din
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Casa străbună

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străbuna casă-n care m-am născut
cu amintiri cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo, uneori,
în locul ei găsesc o altă casă
ce se înalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei... îmi dă fiori.

Ai dispărut și tu, iubită mamă! –
te-ai dus precum copilăria mea
și mă privești acum de undeva
când dorurile mele te recheamă.
Betoane grele-au invadat grădina
iar pomii strânși în ele se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
caute-ntre ziduri reci lumina.

Au fost sădiți de tata-n clar de lună
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
pleca la muncă avem pe masă
ce trebuia..., pentru o viață bună!
Tu, mamă, l-așteptai cu masa plină
și îl priveai cu ochi adânci ca marea,
ca -i alungi din cuget întristarea,
în suflet -i aduci numai lumină.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
și frații mei, apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
-ntorc acolo bântuit de teamă.
Privesc din drum și mă întorc grăbit
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un copil așteaptă-n poartă

În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Așteptând vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar privește-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranță, încă așteaptă și nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
și-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărți.

poezie de (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook