Rondelul casei părintești
În Șesuri*, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;
Vântul nostalgiei, cu duioșie, presărat,
Iute, mă-ntoarnă, de ea să-mi amintească,
Peste bariere de timp, cu pasul scăpărat,
Unde copilăria avea să-mi înflorească,
În Șesuri, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;
Chiar dincolo de viața pământească,
Dorul meu se va-nfrupta înflăcărat
Cu-această hrană dulce sufletească
De care nu voi fi niciodată dezbărat,
În Șesuri, pe malul Tazlăului Sărat.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.