Casa părintească
Casa din lut bătut cu pleavă,
Acoperită cu draniță de brad,
Grădina cu meri și cu otavă,
Unde mă-ntorceam cu drag.
Ochii blânzi ai mamei nu erau,
Trecuți demult în neființă,
Eu totuși îi vedeam mereu,
Și îi purtam în conștiință.
Fântâna din larga ogradă,
Săpată de nu știu care bunic,
Este aproape de livadă,
O știam de când eram mic.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.