Puterea credinţei

am închis cu lacăt lada cu regrete
provoacă suferinţă şi disperare
alungă din suflet stolul de egrete
mă ţine departe de a vieţii izvoare.

am vârsta la care nutresc victorii
nici un obstacol nu a să mă oprească
să cuceresc iar valea cu prigorii
să nu las vulturii să le gonească.

minunea glasului de orgă mă seduce
se întâmplă sub cupolă-n catedrală
credinţa mea la Dumnezeu mă duce
mă face împlinită în formă ancestrală.

muzica şi poezia eterne-s ca universul
cu lumină îngerească împodobesc versul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainică poruncă

lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă
cărări de speranţă cu avânt parcurg
dar moartea mă pândeşte pitită în luncă.

stau în genunchi mă rog la Demiurg
să-mi dea rezistenţă şi putere de stâncă
lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă.

flăcări de cenaclu să fiu în amurg
luminând poezia care glăsuie încă
cu aripi să străbat aglomeratul burg
inima trăieşte versul ca pe o poruncă.

lacrimi de suferinţă la picioare curg
ca nişte izvoare cu matcă adâncă.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente epice

muzica şi poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admiraţii se oglindesc în destin
emoţii nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin

cultul metafizic al nunatelor defineşte poezia
lumea ideilor care uneşte filozofi şi poeti
orgoliul de-a atinge extazul şi frenezia
reflexe sistematice născute în dimineţi

explozie de sunet şi lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele

din muzică şi poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată
cu elan înaripat explorez universul
în baia de lumină mă scufund câteodată.

când e grea tristeţea şi mă apasă stresul
mă ascund în rapsodia sufletului fermecată
dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
nu strivesc cuvântul nicicum, niciodată.

nu am regrete mari iubirii-i ştiu demersul
face inima să cânte melodia minunată
coşmarelor din noapte le-am găsit reversul
îl cerşesc pe Dumnezeu cu credinţă destinată.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi este versul
şi fiecare clipă îmi pare-o nestemată.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariu nocturn

bântui în noapte ca Fata Morgana
pe firul Ariadnei să ies din labirint
spun o rugăciune şi sărut icoana
Maicii Dumnezeie - lumină pe pământ.

aş vrea să evadez din plictiseală
minuni să se întâmple şi în viaţa mea
să-mi îmbrac poezia în haine de gală
să curm din temelie bătrâneţea grea.

minunea glasului de rază mă trezeşte
să las zorii să-mi pătrundă în sânge
cu bucuria că soarele iar asfinteste
şi întunericul din mine se va stinge.

să fiu precum un prunc la sânul vieţii
din stele de safir să fac colecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe de suflet

am strâns în suflet o seamă de podoabe
vise doruri versuri muzica şi dansul
nu m-am lăsat sedusă de aparenţe snoabe
strig pe un colţ de rai să rezoneze glasul.

muntele fericirii îl străbate-un ecou
este conştiinţa mea transfigurată
cerul mi-a făcut cel mai frumos cadou
romantismul tandru cu aura rotată.

nu îmi pierd vremea cu speranţe deşarte
în lumea asta ştiu ce mi-e dat să fiu
doar versul inimii mă va duce departe
cerul m-a condamnat să fiu un candriu.

reflecţii în lumină zâmbete să poarte
şi-n ceas de relaxare câte-o odă să scriu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuală beţie

nutresc prin poezie un strop de măreţie
îmi petrec cu slova virtuală beţie
nutresc o vară veşnică în suflet
cu florile iubirii cu armonii în umblet.

împrospătez câmpul cu miresme de mac
fluturi fericiţi îmi zburdă în stomac
ca pe un răzor cu parfum de lavandă
izvoare şi ecouri să-mi murmure în glandă.

inima mea cere mângâierea cerească
în întunecime o lumină să crească
timpul e solemn leagăn de amintiri
cu lecţii de viaţă azi frâng dezamăgiri.

pe iubirea sfântă pun mare accent
concentrată zilnic pe-un cer transcendent.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă pentru mai târziu

lăsaţi-mi poezia ruptă din iubire
să şoptească la izvoarele speranţei
flăcări de emoţii şi de fericire
doruri argintate din oglindă creanţei.

nu cer nimănui poeziei trofee
lăsaţi-mi versul să atingă stele
să cerşească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.

cu poezia am trecut mai uşor
prin viaţa plină de asperităţi
cu versul în sânge pot să şi mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăţi.

lăsăţi-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de convingeri

viaţa curge lin cu blânde înţelesuri
armonii în lumină umplu sufletul meu
tot destinul scump e aşezat în versuri
cuvintele mi-s dragi aşa vor fi mereu.

cu vise şi speranţe cuceresc universuri
m-am înfrăţit cu stele cu mândri luceferi
gândurile mele străbat munţi şi şesuri
în lacul de smarald zâmbesc pe nuferi.

cu Dumnezeu în suflet viaţa e miracol
cuprind în profunzime lumea plină de îngeri
am petrecut senină sărbători de spectacol
pentru cei sărmani am aflat înţelegeri.

lumea mea-i deschisă fără nici un obstacol
primesc înţelepciunea cu divine convingeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne oculte

beau rouă stelară din cupa cerului
mă îmbăt cu lumină până devin lumină
nutresc pentru credinţă tăria fierului
şi inima să-mi fie cu iubire plină.

nutresc idei oculte şi vise măreţe
pun în aplicare tot ce am învăţat
sfinţi şi îngeri mă răsfaţă cu blândeţe
cu versuri de slavă i-am încredinţat.

pe pajiştea nopţii doruri păstoresc
şi amintirile le-am dus la izvoare
de praful amăgirilor să le clătesc
să capteze pururi raze zâmbitoare.

roiuri de gânduri pe cer se rotesc
să adune semne de îmbărbătare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lada de zestre

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină
timpul îmi e frate cu zorile darnice
ce m-au energizat cu prana divină.

demnă mă îndrept spre cele veşnice
ca floarea de lavandă cu mireasma fină
în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

primesc de la stele vise tainice
le-am adorat mereu cu iubirea senină
amintiri se-aprind ca nişte sfeşnice
lumina ce se naşte sufletu-mi alină.

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub clarul de lună

sunt la vârsta la care nu mai fac nazuri
las timpul să-mi picure în vene mulţumire
am strâns în suflet bucurii şi necazuri
astfel ca tot omul nutresc curată iubire.

fericiri din tinereţe au rămas amintiri
sunt umbre de visare nopţi la rând
din tâmplele cărunte bizare străluciri
alunecă spre inimă spre fiecare gând.

am trăit să iubesc tot ce m-anconjurat
prin păduri de ploi am alergat nebună
am râs cu fluturi cu obraz îmbujorat
şi mi-am păzit credinţa de furtună.

sunt fericită cu tot ce Dumnezeu mi-a dat
mă tratez de tristeţe noaptea sub clar de lună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Radu Gyr

Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, eşti mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.

Ai făcut din suferinţi izvoare
Pentru-atâţia alţii, ca şi tine,
Însetaţi de viaţă şi de bine.
Versul tău aduce vindecare.

Ţi-ai păstrat trăirile senine,
Chiar şi prins de zale la picioare,
Răvăşit de foame, disperare...
Versul tău clădeşte din ruine.

Rana-ţi sfântă, spintecă zăvoare —
Azi, când libertatea-i compromisă
Şi în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.

N-au putut să-ţi ţină soarta-nchisă,
Pentru-a nu rămâne-n amintire
Şi-a aduce-n suflete trezire.
Versul tău ţine mintea-aprinsă.

N-au putut să-ţi fie înrobire
Nici cătuşe, lanţuri, ziduri, dreve
Şi nici lipsa — de-ale vieţii seve.
Versul tău emană nemurire.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acorduri de orgă

o lume absolută o pot crea în mine
dar mereu melancolia mă transfigurează
accesul la putere trece prin serpentine
tăria sufletească mai creşte câte-o fază.

nu m-am îndepărtat nicicând de Alma Mater
istoria ca Karma de pământ e legată
leagănul uitărilor este un triplulater
în lumina razei fericirea se dilată.

prin păcatul meu nu-l trădez pe Cristos
este o lunecarepe un aisberg de dor
un glas de orgă mă ridică de jos
sunt suflet zămislit de Ziditor.

sunt ca o catedrală cu arcuri şi boltă
un duh mântuitor în mine se dezvoltă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptăţi de sânge

izvoarele vieţii izvorăsc din voinţă
învăţate cu gânduri ce aprind lumini
misiuni de destin pentru conştiinţă
dau forţă şi tărie anilor pelegrini.

nutresc în somn în vis în întristare
să ajung cu versul până la Dumnezeu
să-i fiu în nopţi stinghere încântare
din înţelepciunea unui străvechi tezeu.

coexistenţă ciudată cu versul trăiesc
îmi cresc aripi de înger plin de fericire
curgeri spontane de viaţă mă împlinesc
un cleşte de foc mă strânge-n simţire.

voluptăţi de sânge pe inimă cresc
plăceri dezlănţuite din marea iubire.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu optimist

aprind o lumânare cu ardoare mă rog
păcatele mele Cristos să le ierte
în cartea vieţii a scris un epilog
cerând învierea lumilor inerte

credinţa îmi conferă un suflu optimist
sunt pe calea dreaptă ce duce la cer
în stânca Golgotei am sculptat un Crist
să sensibilizeze timpul meu auster

iubirea de Cristos e virtute supremă
înalţ o veneraţie spre spiritul sublim
aş vrea ca versul meu să fie diademă
pentru lumea sfinţilor cu care mă anim

pe credinţa luminată pun mare accent
concentrată zilnic pe avânt transcendent

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciadă senină

iubesc profeţia ce nu înghite timpul
întâmpin viitorul cu zâmbete pe faţă
în formă absolută azi rodeşte câmpul
lanuri de fericire voi secera în viaţă.

elanul irumpe ca dorul de extaze
valuri de energie debordantă nutresc
imnurile luminii vibrează în fraze
gânduri de înălţare la stele sporesc.

dureri devin pure prin credinţă divină
adăpostită în iubire vise dezrobesc
să zboare şi noaptea prin superba lumină
într-o mare contemplare naturi să iubesc.

iar port în univers cruciadă senină
un colţ din veşnicie ca să cuceresc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema sufletului

port în suflet poezia ca pe-o diademă
este ca o mângâiere de înger, aleasă
mă ţine departe de tristeţea extremă
să cad în capcană nicicând nu mă lasă.

mă uneşte cu lumea, mă ţine aproape
de poeţii iubirii, de naturi splendide
ca un magnet atrage lumina sub pleoape
şi culorile speranţei diafane, candide.

poezia mea-i adesea ca o arteziană
ţâşneşte din adâncuri până în înalt
alteori cu chip angelic de Sânziană
mă conduce de pe-un vârf pe celălalt.

acrobaţii de litere pe coarda eoliană
fac magii în mine veşnic să tresalt.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temperament boem

cu zâmbete pe faţă întâmpin zorile
mirată de atâta lumina şi căldură
mă completez cu fluturii şi florile
ştiind că Dumnezeu de mine se îndură.

mă duce la izvoare să-mi primenesc chipul
la sfinţii munţi din care mirul izvorăşte
în goana după bucurii mă istoveşte timpul
dar mă energizez cu versul ce sporeşte.

orice aş face mi-e gândul tot la stele
ele mă inspiră la margine de vreme
m-au nins cu vise când bune când rele
şi tot ce simt se transformă-n poeme.

lumini şi umbre sunt trăirile mele
o aglomeraţie de gânduri boeme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul muzicii

muzica deschide porţi de melancolie
prin care gândurile pleacă înspre lume
acorduri de vioară transformă-n veselie
dezamăgiri, regrete, nemulţumiri antume.

muzica mă transpune într-o vară superbă
cu sentimente tandre ca razele în zori
îngerii fericirii stau cu mine de vorbă
sufletu-mi invadează cu roiuri de fiori.

muzica-mi revelează anotimp de miraje
rapsodii din codru se înalţă la cer
miracolul iubirii face-n lume voiaje
desfăşoară concerte pe-al vieţii palier.

muzica-i o lumină care umple de vraje
nu lasă pe nimeni cu sufletul stingher.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!