Temperament boem
cu zâmbete pe față întâmpin zorile
mirată de atâta lumina și căldură
mă completez cu fluturii și florile
știind că Dumnezeu de mine se îndură.
mă duce la izvoare să-mi primenesc chipul
la sfinții munți din care mirul izvorăște
în goana după bucurii mă istovește timpul
dar mă energizez cu versul ce sporește.
orice aș face mi-e gândul tot la stele
ele mă inspiră la margine de vreme
m-au nins cu vise când bune când rele
și tot ce simt se transformă-n poeme.
lumini și umbre sunt trăirile mele
o aglomerație de gânduri boeme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.