Copilărie

Oh, cât mi-aş dori să am
Patul vechi, alămuit,
Şi-atâtea vechi nimicuri:
Nicovală, calapoade,
Obiecte de cizmar,
Gramofon ambiental
Pus la mare cinste-n casă,
Broderia de pe masă,
Un dulap cu cozonac...
Somnul de după-amiază,
Când bunicul îmi punea
Haina veche peste mine,
Dormeam lin şi-mi era bine,
Mărunţişuri de copil:
Dopuri de la sticle goale,
Jocuri în Comisariat
Părăsit şi demolat
Printre tainice ruine.
A rămas durat în piatră
Adăpost pentru străjer,
Gardul suliţat de fier
Unde-n colţ se sprijineau
Toţi îndrăgostţii străzii
Care-ajunşi în umbra serii
Îndelung se sărutau.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Oh, cât mi-aş dori să am
Patul vechi, alămuit,
Şi-atâtea vechi nimicuri:
Nicovală, calapoade,
Obiecte de cizmar,
Gramofon ambiental
Pus la mare cinste-n casă,
Broderia de pe masă,
Un dulap cu cozonac...
Somnul de după-amiază,
Când bunicul îmi punea
Haina veche peste mine,
Dormeam lin şi-mi era bine,
Mărunţişuri de copil:
Dopuri de la sticle goale,
Jocuri în Comisariat
Părăsit şi demolat
Printre tainice ruine.
A rămas durat în piatră
Adăpost pentru străjer,
Gardul suliţat de fier
Unde-n colţ se sprijineau
Toţi îndrăgostţii străzii
Care-ajunşi în umbra serii
Îndelung se sărutau.

Dar...
Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetşor
Cum bătea "Moşu"-n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

într-un lemn caut cătodată formele cunoaşterii
nu-i decât tocul uşii, căci patul a rămas prea vechi
şi ce frumos scârţâia
l-am aruncat când au dispărut tapiţerii

ăsta nou
nu-mi mai vorbeşte, este de fier şi plastic
presat
nudul de pe el se uită la mine cu poftă
de multe ori îmi spun
că
copacul nu naşte mâini decât când crengile lui se aplecă
copii culeg rodul dragostei din străzile cu asfalt

lutul este esenţa lucrurilor
nu mai am decât o vază care a scăpat nespartă
mi-e dor de cioburile de lut
în ele s-a născut tata, bunicul şi
mâine poate eu
acum mă uit la ochii făcuţi cu prea mult rimel
de pe patul de plastic şi fier

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uneori mi-aş dori să fiu invizibil. Să nu mai simt. Să nu mai ştiu. Să nu-mi mai fie dor. Să nu mai pot. Să nu mai sper.
Uneori mi-aş dori să fiu altcineva.
Uneori mi-aş dori să am ceva pentru care să lupt.
Uneori mi-aş dori să fiu mereu un copil.
Doar să uit, mereu mi-aş dori să uit tot ce-am scris!

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentul de fier vechi

Am avut o flotă "veche",
"Ruginită", fără vele.
Şi-un ministru-ntr-o ureche –
(Asta fără ghilimele!)

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etapele şcolare şi academice ale vinului: must: vin preşcolar; tulburel: vin în clasele primare; vin tânăr, de 1 an: vin la gimnaziu; vin vechi de 2-10 ani: vin la liceu; vin vechi de 11-25 de ani: vin la colegiu; vin vechi de 26-50 de ani: vin la facltate; vin vechi de 51-75 de ani: vin cu doctorat; vin vechi de 76-100 de ani: profesor universitar; vin vechi de peste 100 de ani: academician.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

lumea dormea
aşteptam ca să plâng
pe ruguri de gând
cădeau stele în noapte
piereau cuvinte printre triste şoapte
se scurgeau întrebări păşind printre scări
scările durerii în lacrima tăcerii
băteam în uşile lumii, cădea un blestem
paşii obosiţi pe scânduri de lemn
gonit de idei, rătăceam într-un pat
dormeam între noi
adormeam între uşi fără chei
se izbea de geamuri
raza crudă de lună
ploua peste timp
căutam un timp, mă loveam în răstimp
şi în noaptea aceea
am venit acasă, călcând peste toţi
în poartă fluturi
se jucau în privire
în casă, un pat şi o masă
a rămas între noi
ţigara ardea pe o masă
şi în noaptea asta am înţeles
tu eşti femeia mea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când au intrat în casă nouă, toţi le-au urat mirilor "Casă de piatră!" Doar bunicul le-a spus: "O casă mai trebuie clădită şi după aceea!"

aforism de Paul Louis Lampert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa veche

Cade ceaţa mantie grie
Peste-oraşul adormit,
Înghiţind a curţii vie
Şi salcâmul desfrunzit.

Vremuri calde au murit
Şi bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.

Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.

Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceaţa deasă,
Prizonieri fugiţi din basme
Ajuns-au la noi acasă.

Caut gândurile ascunse
În memoria de copil,
Prin secrete nepătrunse
Din al minţii vechi azil.

Dar al casei pod înalt
Zboară-n albe licăriri,
Casa, curtea şi salcâmul
Rămân tainice-amintiri.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu şi umbra ideală

Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mişcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.

În mine, însă, un gard viu
Creşte în sânge şi în oase,
În carne, mă ţine-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.

Umbra şi gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Şi umbra mea, cea ideală!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gradele militare ale vinului: must: soldat; tulburel: caporal; vin tânăr, de 1 an: locotenent; vin vechi de 2-25 ani: maior; vin vechi de 26-50 ani: colonel; vin vechi de 51-100 ani: general; vin vechi de peste 100 ani: mareşal.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar...

Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetişor
Cum bătea "Moşu"- n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştiu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Dacă se întoarce? Poate ar trebui să plec.
Judith: Sau am putea să mergem sus, în pat.
Alan: În pat? În patul nostru cel vechi?
Judith: Patul meu cel nou.
Alan: Ce avea cel vechi?
Judith: Prea multe amintiri.
Alan: Cu ce? Cu tine prefăcându-te că dormi şi cu mine prefăcându-mă că mă uit la Letterman?

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă pe moarte

Scuipând geruri şi blesteme, ca o ftizică pe moarte,
Iarna asta-i de departe cea mai plină de extreme,
Târâind trena murdară în noroiul de pe camp
Clatină din capul tâmp înspre antiprimăvară.

Stau ascunsă în mirarea mugurilor temerari,
Aşteptând, incendiari, să-i cuprindă abundarea,
Când se va-ngâna de viaţă în cuvinte fără şir,
Literele în delir vor şti iar să se sumeaţă.

Din pământ răsar noduţe, o armată fără grai,
Pe care n-o bănuiai împotrivă-ţi să se-asmuţe,
Între azi şi între ieri s-a pus soarele străjer
Îmbrăcat în cavaler, oblojind mai vechi dureri.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lemnul vechi arde cel mai bine, prietenii vechi sunt cei mai de încredere, autorii vechi sunt cei mai buni de citit, iar vinul vechi este cel mai bun de băut.

citat din Athenaeus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cere nimic

A venit vremea frigului de-afară,
Precum şi vremea frigului din noi,
Aceleaşi neguri vechi ne uzurpară
Şi ne-au târât cu forţa în noroi.

Nu mă înşală ziua însorită,
Căci îi urmează gheara nopţii reci,
Văd umbra ta, de lună alungită,
Spre alte-mbrăţişări cum te petreci.

Nu se mai cere mâna sărutată,
Nici sânul dezgolit şi alintat,
Iubirea e o pasăre plecată,
Iar cuibul ei de ploi e inundat.

Şi, nu ştiu cum, dar te-am lăsat în urmă,
În timp ce umbra ta, încet, se curmă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Şi în sufrageriile adânci
Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?

M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
Rochia moale şi, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion şi mentă glacială.

Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui hoţ de fier vechi

A furat în veselie,
Iar aici, ca-n carnaval,
A ales capac să-i fie
Cel de... gură de canal!

epitaf epigramatic de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima casă

între tăcute clipe
mă izbesc de geamuri, astăzi mute
clepsidrele curg goale, agale
în umbra atâtor ani trecuţi şi petrecuţi
ard în clipe tăcute alături de noi
tu vii şi pleci
eu am rămas cu noi
ne tot lovea clipa prezentă
ne regăseam în depărtări
ardeai fierbinte'n mine
plecam între chemări
străini, în lumi străine
ne căutam pe noi
ne rătăceam între secunde
venise altă clipă
noi, două torţe vii
ardeam în întrebări, ardeam între cei vii
atunci te întrebam, de ce nu vii
alerg către tine, femeie, în noapte
aprind o candelă, pentru doi
să lumineze calea iubirii
sărutul a rămas pe o masă
e ultima casă, acum, pentru noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi beţi

vanii dormeau somnul berii
într-o grămadă mări
cică nimeni nu putea trage
de timp (!?) - erau umbre
pe pământ -
mirosul berii se ridică din gră
madă şi plutea în tot parcul
o duhoare de bu
toiul somnului
era somnul greu
somnul berii
câteva sticle cu bere
jumătate pline
jumătate goale
păzeau somnul beţivi
lor nu le pasă (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul şi nepoata la pescuit....

Mie şi bunicului ne place să pescuim.
Avem undiţe cu fir, cu plumb, cu plută şi cârlig.
Suntem doar noi în dimineaţa proaspătă
sub sălciile verzi, pe dig.
Bunicul mi-arată unde să-arunc firul
şi cum să pun momeala.
Toate le face liniştit şi împăcat.
Îmi vorbeşte, sub cerul ca sineala,
despre lume şi-mi înşiră poveşti vechi
despre pescari şi despre ape mari,
despre cum s-a petrecut prin viaţă,
zâmbind, cu ochii lui blânzi şi clari.
La asfinţit, când soarele-n apă se-afundă
să se culce, plecăm spre casă
cu găleţile pline de-amintiri
şi, uneori, cu câţiva peşti în plasă.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!