Nu mai cere nimic
A venit vremea frigului de-afară,
Precum și vremea frigului din noi,
Aceleași neguri vechi ne uzurpară
Și ne-au târât cu forța în noroi.
Nu mă înșală ziua însorită,
Căci îi urmează gheara nopții reci,
Văd umbra ta, de lună alungită,
Spre alte-mbrățișări cum te petreci.
Nu se mai cere mâna sărutată,
Nici sânul dezgolit și alintat,
Iubirea e o pasăre plecată,
Iar cuibul ei de ploi e inundat.
Și, nu știu cum, dar te-am lăsat în urmă,
În timp ce umbra ta, încet, se curmă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.