În frica de cuvintele mari

De sub fior tu stih ridici, frumoaso,
Te recunosc a umbră de a toate
De-i ninsă noaptea sub cuvânt ce poate
Rosti a veci sub clipa ce-ai abstras-o.

Prin viaţa asta ce păşeşte-n zloate
Voi ţine nuntă de tăceri, mireaso,
Sămânţa tainei să-ncolţească las-o
Că nudă e minciuna-n geam ce bate.

La facere şi moartea ni se naşte
Pictând crepuscul pe un zor de zi...
Din poezie când te vei trezi
Găsi-vei oameni fără mas la moaşte.

În frică de cuvintele prea mari
Ascult la arborii de vânt flecari...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproximativ poezie

cunoaşterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitenţe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrenţe
pe când de nuntă-n veci îţi dau verigă.

iubindu-ne sub clipelor esenţe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existenţe.

adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puţin
de sub crepuscul dimineţi să iasă.

iar slava toată sfinţii toţi o ţin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea asta nu e nemaizisă

aceleaşi umbre-n taine mă cufundă
tăceri beţive-n clipelor izvoare
cuvânt rodeşte-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleşug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portiţa Raiului când e închisă
deşi-n sorginte-mi nasc deschis coşciug...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără stih

biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor beţive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.

mă şterg la gură de-alte-n ceas motive
şi-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineaţă-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.

tăceri ne ţes în vise taina-n straie
căzând în linişte ca într-un morb
dar chinul existenţei ne-ncovoaie.

din strigăt de fiinţă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celuilalt

Pământul e-o batistă cu lacrimi de mistere
şi nu-ţi ajunge viaţa spre-a te mira de toate
dragonul nemuririi în foaie flăcări scoate,
cuvintele de oameni în văzuri austere.
e Dincolo un astăzi de clipă ce-i întruna
dar cugetul acolo e doar paiangul orb
doar tresărirea pânzei i-aduce-n foame struna
tăcut în carne-i ţipă şi-i cântă-al setei morb.
purtându-ţi poezia în nupţialul semn
în forma ta cea fixă aplauzi stih degeaba
ci tot la vânt în arbori tihnirii te îndemn
să-ntunece hârtia stiloul cu silaba.
în zile-acum în linişti o noapte de mai deapăn
la umbră de-al tău codru îmi creşte-al serii jneapăn.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi acasă

lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfăţişarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniştea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veşniciei provă.
e mult şi dacă, în fiinţa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoşti
că pe înalt îs adâncimi de oşti
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Riley
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Lă) Muriri

Cu umbre se-nvelesc mistere-n lege
Deasupra nopţii care-n oameni cade
Cu flăcări de-ntuneric să înnoade
Auz ce floare de tăceri culege.
Când moartea fredonează serenade
Pe sub fereastra vieţilor betege
Eternitatea-n clipe-o să se-nchege
Trăind secunda-n fără de tăgade.

Iubirile aşteaptă-n piepturi zile
Cu răcnet mut de sânge sub lumini,
Renaşteri din decese puerile.
Iar dragostea de-i gâde-n ochii plini
De-o întristare-n preţuri inutile
Să râzi în alb ce creşte prin grădini...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din umbră

sub nemişcarea obiectului umbra îi aleargă împrejur
de fiecare dată când îţi neclinteam sărutul
dragostea alerga împrejurul clipei
către ziuă îmi luam sărutul de acolo
să poţi rosti,
în jurul vorbelor stingeai umbre
ochii cerului tău se mai umbreau cu puţin de ploaie
îţi rostogoleam atunci în auz o umbră a pietrei de haz
eram un sisif negociindu-şi preţul nimicului de iubire
amestecându-ni-se umbrele pietrelor noastre iubeam
iscălind tăcerea din crepuscul de noapte
într-o rouă atât de ciudată
că ne cădeau căciulile de pe cuget

în calea luminii obiectul naşte întunericul minim
cum adus în calea ta mă nasc în iubire,
dragoste, umbră...

dimineaţă, ploaia ne plânge în ochi
şi pe-afară

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Thor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, frumoaso!

va veni o zi în care
nicio umbră nu te doare
nici apus, nici răsărit
nici lumina la zenit

va veni o zi în care
nu mai simţi parfum de floare
nu vezi valul înspumat
nici pădurea cea de brad

va veni noaptea cu lună
care-n cer stele adună
va veni şi vânt şi ploaie
şi lacrimi curgând şiroaie

va veni... nu-ţi este frică
vei fi lut sau o furnică
viaţa asta ţi-a fost dată
n-o mai poţi trăi odată

hai, frumoaso lângă mine
să-ţi fiu miere de albine
străluceşti ca niciodată
în iubire îmbrăcată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria marelui cântec

Motto: "Natura a făcut două
lucruri mari: amorul şi moartea."
(G. Ibrăileanu, Adela)

Câtă fericire poate încăpea
în inima unui om
mai multă decât toate
nefericirile la un loc
decât toate nopţile
şi toată uitarea lui DUMNEZEU

fericirea te înghite
îţi sfâşie anii în bucăţi
se revarsă prin toate luncile sufletului
va dura o mie de ani
viaţa dinlăuntrul tău
trupul se transformă în piatră de soare
ochii primăverii scriu pe zidurile tale
povestea fericirii fără margini
şi fără de-nţeles

înaltul inimii
nimeni nu-l poate ajunge
poate doar
MEMORIA MARELUI CÂNTEC
simţit, pipăit, căutat
prin toate zilele
şi prin toate nopţile fericirii
nu poţi iubi decât cu ceasul strivit
de prea multă viaţă
cu dorul mai mare decât toate cuvintele
şi toate depărtările

un animal eşti
cu funiile tăiate
rătăcind prin ploi senine
hăituit de aripa vieţii

cineva arde în noapte
mă amestec cu cenuşa
cu arborii nesfârşiţi
ce-mi cresc în palme
te-am atins
DUMNEZEIREA tace în dormitorul albastru
A IUBI E FERICIREA CE-ADUCE MOARTEA

poezie de Alina Beatrice Chesca (24 aprilie 2007)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ost de taină. Nunta

Cu zgomot de tăceri ducându-ţi anii
din ieri cu azi spre clipa viitoare
în piept un ceas mormânt, ce-n umbre doare
se înşoară-n albe vise stranii.

Era cuvânt de linişti la vâltoare,
de sacru-n om a ghiocei sub cranii...
De printre-atâtea-n veşnicii pierzanii
era un anotimp cu stih pe zare.

Acolo zeii tăi trimit răvaşe,
poeme spre-al meu unic demiurg
şi-n pielea ta privirile îmi curg
şi mă înfig în zboruri uriaşe.

Ci pe la ost de taină-i paralelul
de unde-n deget ţi-am depus inelul...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenţei pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noştri
refuză mersul târâş
spre ce încă nu ştim ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noştri
cresc drepţi şi siguri
într-un pământ confuz
cuvântul meu rotund
născut din insomnii
ca să îmi fii bumerang
ama
pădure fără uscături
în timp real

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egonegare

Ne ninge-n văz, cu moartea în spinare,
Pe gură de pruncie-albind în voce...
Învăţ, de plouă sânii tăi feroce,
Cuvântului a tainei agregare.

Pe când pe-adânc era un vis atroce
De doi chemat, suiam în piscuri rare
La Dumnezeu carnal iubind mirare
În sânge păsări zborul să-l invoce.

Negându-mă-n micime-s stinsul faur,
Mai răstignesc un stih în albe cruci,
În plumb de trist chemând din soare aur.

Că iarnă iarăşi între noi aduci
Plutindu-ne pe ochi zăpezii plaur
Ce-i navigând în jos pe nori năuci...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nix
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul gol

e tot spre a muri a mă renaşte
pe-acest Pământ ce n-are-n veci vertebre
lumini cu viaţa învelind tenebre
din astăzi mâine coborând în moaşte

în alergări de timp spre zări funebre
mi-e-n cuget năzuirea de-a cunoaşte
în vis din flori corole să-mi demaşte
prin omeneşti şi trecătoare febre

şi arbori sunt, ce umbrelor condamne-i,
pe-afară plumbul vine rostogol
de sub sisifica rostire-a toamnei

zadarnic dau de Tine blând ocol,
puţinul Tău de vin de-n sânge Doamne-i
mai mult de-i dres în minte-i dracul gol

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de frică

ieri şi mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viaţa

ci totuşi este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuşi este trecut,
năruirea nisipului dedesubt şi cântec de lebădă

pe tine te ştiu din locuirea în frunză...
o, ce linişte-mi tace
în cauterizarea şoaptelor ce nu se poate face...!

nu mă lumeşte nimic
de miezul din ou stă să iasă
un ţărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă

tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte aşteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi şi va muri dintre oameni
tu îţi cauţi de întrebări
în spinarea lor l-ai aşezat pe Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori de noapte

în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ţi-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.

şi ou de clipă se înşiră-n sfoară
având esenţa-n linişti învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...

iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n ceţuri a senin exult,
pe gând corăbii şoapte-n miez transportă.

şi mai era şi-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tiptil

având în vedere tăcerile
nimic nu ne opreşte să şoptim cu palma
în pielea celuilalt,
femeie, la vânătoare de-a iubi zburând
în călcâiul gol pe asfalt
şi pe eresul unui gând

locuind în vorbă de alint
gura ta îmi mângâie văzduhul
către auz cu aripă,
cuvintele mele ronţăite de-Amor
(alea care stau în Măr unora)
suie pe braţe de ploaie
în sacrul adânc (recunosc) de zadar

eu nu zic niciodată nimic
fără tine şi drag,
nu recunosc drumuri fără tristă iubire,
că plouă, Doamne, plouă,
tiptil,
cu varză-n Poezie

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pâinea amară

sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existenţa viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
şi-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veşnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor şi-n cer lucarne.

îţi beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu eşti, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă ţin sub frunză şi ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n nefiinţă drumul mult

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge surd

zaharul nopţii interogând surd de sânge
spre tine nu ştiu pe unde a mai scoate cămaşa întrebării
rana venea dedesubt
alcoolul era la juma de preţ jumătatea de eternitate
icoana avea chipul întors către asemănarea
celeilalte jumătăţi

în jumătatea dinspre tine a gurii mi-am aşezat carnea
să o pot striga pe nume de frunză
tu să intri în dărăpănătura aceea, locuindu-te Dumnezeu
în crepuscul de lumânare feroce
ruina să se şteargă la gură de cuvânt

moartea naşte

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi te strecori prin vene...

de ce îmi umpli golul cu ruşine?
din noul stârv se-nalţă tot mai mult
un nor astenic ce-n curând va ţine
pe alt sărman... răzleţ te mai ascult

străină umbră ce-mi alini tortura
de-a te avea pe veci sub ochiul meu
cum îţi stropeşti cu sângele-mi gravura
şi încrustezi o teamă în nucleu

mi te strecori prin vene ca o nimfă
îmi rupi costumul - ghiara ţi-o înfigi
cu sete-n pântec şi de-ai bea din limfă
să te mai pierzi pe drum să nu mă strigi...

din ce adâncuri te ridici pustie
să mă-ntăreşti când nu mai pot a scrie?

sonet de Ionuţ Popa (31 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alte cuvinte

(sonetul de timp)

renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.

şi-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări şi moi, lascive
la uşi erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.

aceleaşi vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.

îmi amintesc sonetul monolit
şi clar şi verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!