Măcinări

Mâna robită de ascunzişuri sfredelind în ţâţele abrupte
încalecă pe elipsă pentru acest munte cu grădini
ca o moară de vânt piscul sfârcului macină lumini
şi degetele coboară ca măgarii cu samarele supte

poezie clasică de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul de forma divinei neauziri

strâmtorează setea pietrei
o ascute
până se face-azvârlitură cu temerare tăişuri.
Nodurile cărei sfori de care atârnă
hamacul boltit cum craniul prăpastiei
sunt ţâţele supte
de oarba fulgerare a spaimei?
Au toate desfacerile cerşetoare
la vina rostogolirii
prin semeţia mahmurelor astre
care şi-au ucis supunerea la tainele cerului.
Fi-le-ar spinările grădini
umbrite de hreanul caniculei date
în patima beţiei cu miere de usturimi!

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizie finală

Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit,
Emite doar un jalnic scârţâit
Dar nu îmi dă făină pentru pită.

Nu mi-a adus de când mă ştiu profit,
Ba uneori produce dinamită;
Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit.

Mă paşte-o perioadă fericită,
Un meşter neamţ pe Feisbuk am găsit
Alzheimer parcă-l cheamă, e vestit,
Că nu dă greş cu cei ce îl invită...

Mi-e creierul o moară învechită...

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

piscul iubirii (poemul renaşterii iminente)

Ce bine mai era în vara care vine – am fost
acolo, să repar un cocor de piatră
arcurile chimice ale dorinţelor voastre
i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din
rotulele genunchilor mei
acum totu-i aproape… dar aveţi grijă
la ce poftiţi cu atâta îndârjire de acum încolo!

În jurul muntelui
pe piscul căruia se-nalţă cocorul sculptat de vânt – semn
de circulaţie pus speranţelor în drumul lor spre faptă –
erau grădini din cristal
mi-am construit aici un templu cât o lacrimă
pentru numele prietenilor şi neprietenilor deopotrivă
pentru iubita şi neiubita
pentru numele meu sub toate acestea
pentru anti-numele meu vinovat – rostirea răsucită
a unei iertări m-a aruncat în urmă…

voi traversa toamna, această ciudată toamnă
mă va prelinge iarna la rădăcina ierbilor promise
mă va înmuguri Martie aspru şi-n vara care vine
mă voi izbi năvalnic cu pieptul în pliscul cocorului de piatră
murindu-mă voi reface întreaga alcătuire
a bieţilor mei atomi pe dimensiunile lumii – miez
cristalului din grădinile viitorului

dacă nu veţi învăţa în tot acest timp surâsul
să nu mă căutaţi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se-nvârte ca o moară de memorii,
În jurul nostru, orga de lumini,
Aruncă cu poeme-aleatorii,
Din vechiul continent cu lamantini.

Iar moara macină memorii intrisece,
Cu lamantini fantaşti, prin stropi de apă rece.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarii

Când măgarii iau cuvântul,
Se cutremură pământul,
Iar în ţară-i balamuc,
Când măgarii ne conduc.

epigramă de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (27 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre acele înălţimi, patrii ale umbrei, ce despart Ardealul de Moldova, întîrziind cu un lung ceas răsăritul soarelui, una — numai piatră — se ridică strălucind, deasupra tuturor. Frunte semeaţă şi gînditoare, de sub tîmplele ei coboară, mîndre de originea lor, două dintre cele mai slăvite ape ale ţării. Piscul acela, singuratic şi cutezător, ce de jur împrejur domină culmi şi cîmpii, ţinîndu-le sub puterea şi farmecul lui, este leagănul unei legende.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de moară a KGB-ului nu înceta să mă zdrobească - dar mă obişnuisem; acum i s-a alăturat (şi nu pentru prima oară) piatra de moară a Occidentului şi amândouă mă macină! Cum să trăiesc aici? În toate problemele de afaceri, de finanţe şi de organizare ajung în impas, înregistrez pierderi, apar complicaţii de nerezolvat, astfel că, în unele momente, mă cuprinde disperarea: parcă mi-am pierdut raţiunea, m-am dezobişnuit să acţionez, fac numai greşeli. Cât de lucid eram în Est şi cât de orb sunt aici. Cum să mă descurc în acest păienjeniş de reguli şi legi?

Aleksandr Soljeniţîn în Ca bobul între pietrele de moară (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

elipsă în jurul tău
accentuez şi tai
elipsă de pamânt pentru soare
sunt parcă 5 miliarde de ani
şi mergem
plecăm
soarele se extinde
tu mori, eu mor, noi trăim
şinele se dilată
e vară?
aud trenul cum galopează
e muzică pentru mine
ce bine că mai avem
5 miliarde

poezie de Ovidiu Arsene (iulie 2018)
Adăugat de Ovidiu Arsene
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea care va veni

Rozul sfârcului viclean
Să-l visezi, să mă doreşti.
Să tai negurile nopţii
Zburător, tu, din poveşti.

Să mă vrei aşa cum sunt,
Desculţă, fără cămaşă,
Cu gânduri plutind pe vânt,
Fără ruj, aşa, golaşă.

Să îmi pierd în mâna ta
Panglicile părului.
Tu, pe flori de liliac,
Să m-aşterni covorului.

În lumina dimineţii,
Când se-ngână surorile,
Să ieşi din iubirea nopţii,
Sărutându-mi buzele.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acest poem
nu-l scrie mâna mea
nici gândul n-a cerut
ceva să-mi spuie

mâna aceasta
nu va mai scrie nimic
până când îngerii
vor putea urmări aburi
cum urcă şi coboară
o pâine-n altar

în noaptea asta
suntem sfinţi
preschimbaţi în trişori

îmi vând pământul de sub picioare
să-ţi luminez steauă pe cer

acest poem
nu-l scrie mâna mea
şi-a irosit doar
câteva secunde timpul meu

undeva
Dumnezeu ştie ce face

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viforul suspinelor coboară de pe crestele abrupte ale dezamăgirilor.

citat din Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarii

Au dispărut şi de la ţară,
Şi de la munte, bunăoară,
Dar, fără număr, permanent,
Azi îi găseşti în Parlament.

epigramă de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă făină se macină acum la moară.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine fuge de moară, nu macină făină.

proverbe greceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta măgarilor

Că măgarii de la munte
S-au sfădit cu cei din sate,
La urne o să se-nfrunte
Cu partide separate!

epigramă de Nicolae Rogobete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul macină absolutul şi fiecare particulă incandescentă se aşază pe degetele lui înfrigurate.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am uitat că timpul zboară
Nu am pas de căprioară...
Greu să urci cărări de munte
Să cobori pante abrupte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Roşu

Lacul Roşu e bizar, e un munte răsturnat, un munte lichid cu vârful în jos.

definiţie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec dac

Păduri străvechi sub lovituri,
Despotice bice de vânt,
Semeţele Daciei păduri
Trufaşe stau iarna sfidând.

Aspiră luminile-soare
Un vultur planând peste munţi,
Cu vârfuri pustii, fără boare
De teamă de om, triste frunţi.

Fără de seamă e râul,
Albastrul pământului meu,
Din el naşte crângul şi grâul,
În câmpul fecund, rodul greu.

Din drumu-i nimic nu-l abate,
Barierele-n cale-i se sparg,
Şi valuri cu creste-nspumate
Se-avântă mai slobode-n larg.

Ca vulturii, codrul bogat,
Ca râul, ca piscul de munte,
Sub vânt lasă-ţi lanul plecat,
Dar Dacie, ridic-a ta frunte!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!