
Cântec dac
Păduri străvechi sub lovituri,
Despotice bice de vânt,
Semețele Daciei păduri
Trufașe stau iarna sfidând.
Aspiră luminile-soare
Un vultur planând peste munți,
Cu vârfuri pustii, fără boare
De teamă de om, triste frunți.
Fără de seamă e râul,
Albastrul pământului meu,
Din el naște crângul și grâul,
În câmpul fecund, rodul greu.
Din drumu-i nimic nu-l abate,
Barierele-n cale-i se sparg,
Și valuri cu creste-nspumate
Se-avântă mai slobode-n larg.
Ca vulturii, codrul bogat,
Ca râul, ca piscul de munte,
Sub vânt lasă-ți lanul plecat,
Dar Dacie, ridic-a ta frunte!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre păduri
- poezii despre munți
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre râuri
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre iarnă
Citate similare

Iar când voi fi pământ
Iar când voi fi pământ,
În liniștea serii,
Săpați-mi un mormânt
La marginea mării.
Nu voi sicriu bogat,
Podoabe și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din veștede ramuri.
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.
S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.
Și cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
Și cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri
Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzișului veșted.
Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Și fără prieteni.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre crengi, poezii despre timp, poezii despre tei, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre seară

Râul morții
Se-ntinde râul morții
Precum lanul de grău...
A început secerișul de suflete...
Vuiește cerul de durerea clopotului
Și lacrimi de spice cad peste
Carnea pământului.
Riduri de spice se strâng
În nopți sângerii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre roșu, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre trenuri, poezii despre stele, poezii despre păsări sau poezii despre marină
Râul fără moarte
Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Privește râul fără moarte
Cum seva blândului apus
Pe rana lumii îl împarte.
Nu este leac, nici vindecare
Să tragă râul în pământ
Că dintre toate câte sunt
Doar râul arde și ne doare.
Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Să scriu cu virgule, frumos,
Să călăresc mustangi de tablă
Trecându-mă pe moarte-n jos.
Coioți ce ronțăiți pustiu
Prin cârpa neagră nu vedeți
Că albia acestui râu
E numai oase de poeți.
Că stirpea morilor de vânt
Se-ngrașă zilnic cu o moarte
Când apa râului tăcută
Pe rana lumii se împarte.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre negru, poezii despre frumusețe sau poezii despre călărie
Râul uscat
Eu, râul - acum sunt propria-mi albie
poți să mă treci cu talpa uscată
dar numele nu mi-l uita
Sunt râul care așteaptă ploaia
ea va veni dinspre munte
Sunt râu bătrân
așează-te pe pietrele mele
și dacă crezi în mine
cântă-mi torentul învolburat și adâncile ape
Din păduri sălbăticiunile vor veni să asculte
vorbește-le despre mine
cu buzele tale crăpate de sete
Cântă-mă
tu care ai băut din apa mea
și ți-ai spălat ochii
spre a vedea.
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre bătrânețe

Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre plâns sau poezii despre graniță

Cad visele din nopți de iad...
S-a sinucis un vis de toamnă, frângându-și aripile-n vânt... și sfinți și îngeri îl condamnă fără niciun discernământ...
Își poartă crucea printre leșuri, sunt multe vise la pământ și ce orfan fără vocale îi ține doliul un cuvânt!
N-are-nțeles pentru oricine, nu se traduce-n niciun fel, e ca un fel de îngăimare, când curge sângele din miel...
Și vinovate fără vină, cad visele din nopți de iad și prinde spaima rădăcină și cresc păduri pe bulevard...
Păduri de -angoase și temoare cu groaza-n globuri de Crăciun, beteală de înfricoșare, pecete pentru alt surghiun...
Grămezi de vise stau la coadă și crematorii nu mai sunt, au ars cuvintele-nainte și nu mai e niciun mormânt...
Numai cenușa se așază în straturi groase peste vis, nu se mai fac nici parastase și Dumnezeu e compromis...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre îngeri, poezii despre voce, poezii despre sânge sau poezii despre spaimă
Minunea ta cu păr scăldat în aur
Te-ai înălțat de mult la cer, și azi
În noapte strălucești atât de tare,
Peste păduri cu-a ta lumină cazi
Și peste munții toți și peste mare.
Ești poetul cel mai de cu seamă,
Ai scris cu sufletul atâtea versuri,
Ți-ai declarat iubirea fără teamă,
Ai dus până la cap a tale visuri.
Fiind băiet odat' păduri cutreierai
Și îți plăcea s-auzi cântul naturii,
Întins pe iarba verde adesea tu stăteai
Visând ca ea să-ți dea dulceața gurii.
Din prima clipă te-ai îndrăgostit,
Ți-au curs și multe lacrimi pe obraz,
Era frumoasă, paru'-i de aur despletit,
Pentru tine totul, icoană și privaz.
Și ai iubit-o mai mult decât viața,
I-ai dedicat poeme multe, multe,
Doar lângă ea îți regăseai speranța,
Căci ea știa prea bine să te asculte.
Erai Eminul ei, iar Veronica
Minunea ta cu păr scăldat în aur,
A fost a ta iubire, unica,
Al sufletului tău dulce tezaur.
Peste păduri și peste munți și mare
A voastră dragoste va dăinui în veci,
În fiecare seară Luceafărul răsare,
A ta lumină blândă peste noi o treci.
poezie de Răzvan Isac (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre tezaur sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primăvară
mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.
să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.
să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.
mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.
aud cum sufletul cade pe trunchi
pentru a-și cere iertare
și eu, rogu-mă, Doamne,-n genunchi
la codru ca la sfinte altare.
căci codrul ne-a fost casa dintâi,
când înfrunzea-n primăveri
și doina ne-a stat la cap căpătâi
mângâind ale noastre dureri...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre privighetori

Dezmărginire
Cu fiecare gură de aer, se vindecă înaltul de craterul căscat crud
în fața brațelor deschise larg, lăsate să alunece uneori peste verdele gândului.
Cu fiecare atingere a vieții, înflorește lavanda pistruiată de raze pe câmpul zilelor,
se vindecă de plictiseală cupa de rugăciune a pământului.
Cu fiecare privire lipită de suflet, se nasc în burta vremii diamante,
numai bune de prins la cerceii amintirii.
Nu-ți fie teamă! De sus se ordonează întrepătrunderea esențelor,
trasează continuu dorul cerului.
Cu un compas magic, se vindecă cercul de cub pe tabla tentațiilor.
E loc în sertarul inimii de ape și munți, de văi și păduri,
își găsesc funcția pietrele ce atârnă tăcute pe cale, cascadele năvalnice.
Legate cu fundă, nasc universul în care se frăgezește aluatul tainelor.
Cu fiecare adunare, se radicalizează prezența în statornicia inimii.
Mă vindec de unghiuri, te vindeci de algoritmi, ne îmbolnăvim de margine,
îndrăgostiții veșnici ai dezmărginirii.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre religie

Renaștere
În zgomot de potcoavă și freamăt de stejar,
Centaurii din noapte se nasc în herghelii.
Mă înfrățesc cu ele cărărilor pustii:
Prin ramuri îndoite luceferii transpar,
Iar sunetul copitei pe frunze argintii
Răzbate cu putere, înăbușit și rar.
Nebuni de nemurire gonim prin codrul sfânt,
Pribegi prin țări de umbră și goluri de lumină.
Pe valuri de verdeață se-nalță luna plină;
Văpaia ei urmează sălbaticul avânt.
Deodată mă simt slobod. Gândirea mea străină
O leapăd, mă cutremur ca un copac în vânt.
Pricep tot ce nechează iubitul meu popor.
Mărire ție, Zeus, al veșniciei faur!
Azi unul sunt, de-un sânge, cu aprigul centaur
Colind pădurea largă cu el rătăcitor
Iar noaptea, pe sub bolta de stele și de laur,
Pornim fără mișcare cu râul mișcător.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre țări sau poezii despre sunet
Cândva
Sub o salcie bătrână
Cu pletele lungi în vânt
Curge un râușor de munte
Amintiri cu el purtând,
Peste pietre șlefuite
De valuri unse de vânt.
Pe-o bancuță învechită
Și-o măsuță tot la fel,
Lovite de râul rece
Ca sărutul unei ierni
Îmi șopteai cuvinte alese,
Ca florilor de pe cer.
Nașă ne-a fost Luna plină,
Martori ochii curioși
Și nuntași tot păsăretul
Din frunzișul cel stufos,
Când ne alintam duios
Uitând cum se scurge timpul.
Prin al câmpului steluțe
Am sfințit frumosul blând
Cu picioarele desculțe,
Buchete, fără jurăminte multe,
Căci noi știm ce am petrecut,
Amintirile au suflet.
Anii au trecut ca gândul
Și-am îmbătrânit cu timpul
Flăcările tinereții încet, încet s-au topit,
Dar iubirea ne-amintește
Că degeaba n-am trăit,
Sfințindu-i icoana sfântă.
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărut
Unduiri solare
deasupra mea păduri triungiulare
coroanele masive -și pleacă inedit
și colbul ridicat de unduiri solare
insistă insistent să-l sorb subit
în dreapta mea curg ape fără număr
cu sete curg, adormitoare, rece
și stau cu ele rezemat de umăr
și număr veșnicia care trece
în stânga mea stau munți fără pereche
cu creste sprijinind adâncuri crunte
și-mi retrăiesc cu jingasie la ureche
că-i pot preface dacă vreau în punte
fac punte. O arunc pe maluri line
pe care cresc păduri triungiulare
și tu, pornești cu degetele fine
să bați la geamul unduirilor solare...
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre numere, poezii despre degete, poezii despre creștere, poezii despre coroană sau poezii despre Soare

Râul care curge
Brazii își arată măreția, râul defilează printre ei,
Aburii descoperă magia pietrelor statornice-n temei.
De mult timp aici vin martor cheie, un tărâm străbunii-au făurit,
Mult răgaz și liniște să-mi deie Creatorul Lumii, iscusit.
Timpul trece și umple de viață un ținut clădit cu dibăcie,
Plin de soare, muncă și verdeață: un popor născut din hărnicie.
Se prăvale dinspre munte boarea peste deal și rodnice vâlcele,
Unde neamul meu găsi candoarea și-unde curge râul vieții mele.
Prin prundiș sau grohotiș trăiră, frunțile le-au fost mereu cărunte,
Cei viteji aici se prăpădiră... iar din oase-am ridicat un munte.
Sfințit meleag dorit de Dumnezeu... pe frunte i-am simțit vâltoarea,
Căci râul care curge sunt chiar eu, tumultuos i-am dat răcoarea.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt, poezii despre muncă sau poezii despre inocență
Se aud tunetele
Tunetele se aud din ce în ce mai tare și mai tare
Câmpenii-adună fânul cu greble agere din lemn de corn
Gata să se spargă-un nor negru se-înclină peste-ogoare
Și toată lumea-n graba mare ridică-un stog enorm
Pentru-adăpost venit dinspre păduri un vânt abate
Peste fâneață stropii care se-înmulțesc devin puhoaie
Un pârâiaș curge-înspre stogul răsturnat pe jumătate
Unde-n miros de fân uscat cosașii stau ca boabele-n păstaie
Iar alții ghemuiți pe sub căruțe se-adăpostesc de ploaie
poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn sau poezii despre devenire
Blestem
Prefacă-se în pietre munții-nalți și grei
Când se vor prăvăli pe umerii mei
Prefacă-se-n nisip bolovănișul tot
Acoperă-l marea cu mine cu tot
Roiască vulturii mândrii peste valuri
Cătând vreun vârf de catarg între maluri
Acoperă potopul întregul Pământ
Rămână doar catarge legănate de vânt
Doar vulturii mândrii rotind peste valuri
Catarge trosnind și nici urmă de maluri.
poezie de Mihail Mataringa (23 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre mândrie
Viața nu se vinde
Se-mpletesc în culori vii
Pașii toamnei pe alee
Pe când străzile-s pustii
Fără iz de orhidee
Pomii iarăși se dezbracă
Și copacii din păduri
Până iarna o să treacă
Uneori prin scurtături
Frunzele se colorează
În atâtea vii nunțe
La taifas apoi se așează
Și la uși în văz de clanțe
Căci un pictor iscusit
E la lucru în natură
Toamna iată a venit
Și viața parcă-o fură
În imense straturi frunze
Mereu azi se stivuiesc
Și-n piețe la peluze
Căci rost nu își mai găsesc
Moartea-n ele se strecoară
Viața li s-a terminat
Pe aripi de vânt coboară
Strat de ochi peste alt strat
Și în zboruri și-n picaje
Toate se răstălmăcesc
Umbra toarce pe pavaje
Frunze-n straturi ce tot cresc
Și ne ating cu nerăbdare
În roiuri mereu din zbor
Surâzând pe trotuare
Ca tot omul muritor
Și e frig și noaptea-i mare
Pe munți ninge și s-a stins
Parcă a iubirii zare
Și extazul s-a prelins
S-a sfârșit toamna ne prinde
Iarna este pe aproape
Căci viața nu se vinde
Nici a vieții sfinte ape
08-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre culori sau poezii despre copaci

Muma Soarelui îi mai spuse că l-a întrebat despre bărbatul ei și fiu-său îi răspunse că nu știe de seama lui nimic, fiindcă, de va ședea în vro pădure deasă și mare, vederea lui nu poate străbate prin toate colțurile și afundăturile, ci că altă nădejde nu e, decât să meargă la Vânt. Îi dete și acolo o găină să mănânce și îi zise să păstreze oscioarele cu îngrijire. După ce lepădă a doua pereche de opinci, car se spărsese și acelea, luă legătura cu oscioarele, copilul în brațe și toiagul în mână și porni spre Vânt. În calea aceasta întâlni niște greutăți și mai mari, căci dete, una după alta, peste munți de cremene din care țâșnea flacări de foc, peste păduri nemaiumblate și peste câmpii de gheață cu nămeți de zăpadă. P-aci, p-aci, era să se prăpădească, biată femeie; însă, cu stăruința ei și cu ajutorul lui Dumnezeu, birui și aceste greutăți mari, și ajunse la o văgăună care era într-un colț de munte, mare de putea să intre șapte cetăți într-însa. Acolo ședea Vântul.
Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zăpadă
- citate despre vânt
- citate despre păduri
- citate despre munți
- citate despre religie
- citate despre perseverență
- citate despre găini
- citate despre gheață
- citate despre femei și bărbați

În coadă de pește
Mi-ai vorbit în șoapte
Visul să nu-l spulberi
Și-am croit în noapte
Drum fără de pulberi.
Și-a fost vânt pe mare
A fost vreme rea
Marea în turbare
Calea a fost grea.
Valuri cât un munte
S-au pornit în cânt
Bocaporți' n punte
S-au închis de vânt.
Vântul rece-obrazul
L-a tăiat, ca lama,
Negreșit talazul
A scornit și dama
Ce-n coadă de pește
M-a lăsat firește...
La cheremul vântului!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre pești sau poezii despre femei
Plânge-o mierlă prin păduri
Plânge-o mierlă prin păduri
Secerată de gânduri;
Au plecat puii-n străini
Rătăcesc prin mărăcini;
Spune-mi puiule de cuc:
Încotro, eu, să apuc?
Să le duc mâncare-n cioc,
Apă rece în cancioc,
Boabe din lanul de grâu,
Iarbă de pe mal de râu;
Ajută-mă, cucule!
Răni îmi sunt aripile.
Mă topesc de dorul lor,
Pân la anu am să mor!
Pe soare, cu florile,
Străbătând cărările.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre dor, poezii despre cereale sau poezii despre aripi