Poetul macină absolutul şi fiecare particulă incandescentă se aşază pe degetele lui înfrigurate.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul nu este ghidul nefericiţilor

prin hăţişurile iubirii
nu întinde mâna
nici orbilor
nici surzilor
fără suflet
însetaţi de asprimea cuvintelor

poetul macină absolutul
şi fiecare particulă incandescentă
se aşază pe degetele lui înfrigurate
de aici
exact din punctul acesta sublim
viaţa se scrie fără regret
şi moartea la fel
pumnalul înfipt
pentru a nu ştiu câta oară
devine
clar
o necesitate

poetul nu este ghidul nefericiţilor
prin toate încrengăturile iubirii
şi nici pansament ocazional
poetul are suflet
dacă nu ştiaţi
un suflet care şi-a pierdut demnitatea
în faţa unei singure iubiri

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghi

Bolnav de singurătate poetul
din coliba lui ca o insulă fermecată
de întuneric
vede orbitoarele salturi în noapte
ale pegasului cu nări fremătând
aşteptându-l la fiecare fereastră.

Spre nemărginire l-ar duce
calul alb al văilor domoale,
spre mărginitul de soare orizont
calul murg al câmpiilor plate,
spre înaltul cocorilor
roibul căluţ de munte,
spre adâncimi calul arămiu
de pe străvechi funduri de mare.

Dar poetul trece pe rând
pe la fiecare fereastră a colibei
ciocănind pe dinafară cu degetele
ciudăţenia aceea incandescentă
plină de cai
lăsând în zbor dâre întunecate,
cu nările astupate de fum
fără să aştepte să urce
pe coamele lor, între aripi,
bolnav de atâta lume, poetul.

poezie de Corneliu Vasile (1984)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghiceşte în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopţii, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia curge ca un râu de smoală

din pieptul tău
mă ademeneşte
îmi umple degetele de cuvinte
şi lupt
da
lupt
să te adun în pumnul meu de sare
să te amestec cu tăcerea
şi nu pot
când ea curge din pieptul tău
degetele mele nu se împotrivesc
pentru că stigătul tău este mai puternic
mai clar
şi lupt
da
lupt
să te scot din ochiul meu
să te abandonez
ca pe un bărbat oarecare
dar strigătul tău este atât de puternic
încât orice aş face
nu pot renunţa
iar cuvintele ce mi se aşază pe degete
vin de la tine
şi nu poţi să nu mă strigi
nu poţi să mă abandonezi
ca pe o femeie oarecare
pentru că noi nu suntem din carne şi oase
noi suntem
dintotdeauna
cuvinte

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştile omului sunt o rugină care i se aşază pe inimă şi i-o macină lent, fără pic de păsare.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul
este un ochi al Universului
ce vede dincolo de porţile efemere
ale Timpului;
un fluviu de patimi
ce se revarsă cu putere
în Marea de Vieţi
şi, răscolindu-i adâncurile,
aduce la lumină
diamantele ascunse ale fanteziei.

El ciopleşte, în versuri,
vibraşiile sufletului:
le şlefuieşte,
le dă un chip
si-l aşază pe un soclu,
intr-o carte deschisă.

Poetul are harul Destinului:
nu speră,
nu disperă,
nu se miră...

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vedea, a auzi, a pipăi sunt tot atâtea minuni; fiecare parte, fiecare particulă din făptura mea este o minune.

citat celebru din Walt Whitman
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

se aruncă în lăcomia clipei
ca un buldog
şi sfâşie
răsăritul cuvintelor
fără să întrebe
dacă-n răbdarea zăpezii
încape infinitul
sau măcar
o pată
de adevăr

poetul
mai lacom înghite gloria
nemestecată
şi gloanţele şuieră
în văzduh
ca păsările întoarse
dintr-un vis
programat

poezie de Any Drăgoianu din Setea învingătorilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e în palmele mele calde

îi simt fiecare bătaie
cuvintele cad încet pe covor
să ne aşezăm
dragul meu
cum se aşază toţi oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste

inima ta e aici cu mine
să nu-ţi fie teamă
în lumea asta nouă vei fi cel mai iubit
dintre cei mai iubiţi
să ne aşezăm
dragul meu
să gustăm începutul

inima ta e aici cu mine
ea a ajuns prima
să nu-ţi fie teamă
am învăţat să ne iubim

deci
să ne aşezăm
dragul meu
cum se aşază toţi oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristeţea

se aşază
încet
pe gambe
pe coapse
îşi plimbă neînţelesul cuvintelor
intră în vis
răscoleşte o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt

umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deşteptat în mine
o ieşire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
şi nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat
cu fiecare iluzie
ce s-a cuibărit în sufletul meu

umbra ta
fără vârstă
se aşază
pe gambe
pe coapse
ca o gură flămândă
mestecă încet
primele semne
ale ruperii mele de trecut

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul culege tentaţiile muzei şi le aşază într-un colorat tablou rimat.

aforism de Constantin Enescu (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăbliţe speciale

Observă cum se mişcă fiecare particulă.
Observă cum fiecare tocmai a ajuns aici dintr-o călătorie.
Observă cum fiecare doreşte alt fel de mâncare.
Observă cum stelele dispar când răsare soarele
Şi cum toate pârâurile se îndreaptă spre ocean.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este ca un acrobat... face mai multe salturi mortale în aceeaşi inimă.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolutul morţii eclipsează absolutul iubirii.

citat din Dumitru Micu
Adăugat de Alex
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor şi trăiesc

în pulberi fine aureolat
de un soare adus din infinit
în inima ta cerul
se crăpase în două
în nouă părţi sensibil egale
încă ne mai căutăm
facem lucruri frumoase
ne mai iubim orbi cum suntem
pietre tari care macină timpul
în clipe mai scurte decât frunza
de pelin un dor de tine mă trece
mă petrece o particulă cu zâmbet împlinit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată şi cei îngropaţi de vii

ne mai spun câte-o poveste
cu degete subţiri
mai bat în fereastra timpului
zguduie din temelii adevărul
şi taie cu sabia văzduhul mohorât

câteodată ne pun în faţă toate dezastrele lumii
ca pe nişte biblii
şi noi le adoptăm
le primim binecuvântarea
cei îngropaţi de vii ne conduc orbeşte
prin castele de gheaţă
ne tulbură sângele
cu poveşti de la marginea universului

câteodată se ridică în vârful degetelor
ca semn de revoltă şi ne dau să bem
din amarul nopţilor fiecare picătură
tot răul se dilată
carnea devine moale
vânătă
şi simţim până la ultima particulă de nisip
că viaţa noastră
e cea mai mare iluzie

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare ceva curios în fizica relativistă: renunţă la absolutul spaţiului şi timpului, spre a proclama absolutul vitezii luminii.

Constantin Noica în Jurnal de idei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vântul îi trece

degetele prin păr
degetele se desfac evantai
degetele arată ca nişte şuviţe mai groase, iar
degetele sunt prescurtate şi ele
(?!) – miroase
a degete preţioase: clar
a deget, cu repetiţie, arătător
spre bulevardul gheorghe
lazăr, a coafor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:

Absolutul.

Venele îmi pulsează puternic
la fiecare adiere de vânt
şi la fiecare silabă şoptită statornic:

De dor.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poemul perfect

cum nu există poetul perfect
sau o dimineaţă perfectă
când poetul să se trezească brusc
şi să înceapă să scrie
un poem care să nu aibă legătură cu nimic
dar care să spună totul

de exemplu
poetul
să ia la întâmplare un cuvânt
din miile de cuvinte
să-şi deschidă pieptul
şi să-l îndese acolo
cum ar îndesa un SOS într-o sticlă
apoi să aştepte ore în şir
zile sau chiar luni
până când
de undeva
de la capătul lumii
o inimă
plină de emoţii
să citească şi să-l caute cu disperare
dar cum toate astea nu există
îmi rezerv dreptul să mă înec în tăcere

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!