
Ecoul de forma divinei neauziri
strâmtorează setea pietrei
o ascute
până se face-azvârlitură cu temerare tăișuri.
Nodurile cărei sfori de care atârnă
hamacul boltit cum craniul prăpastiei
sunt țâțele supte
de oarba fulgerare a spaimei?
Au toate desfacerile cerșetoare
la vina rostogolirii
prin semeția mahmurelor astre
care și-au ucis supunerea la tainele cerului.
Fi-le-ar spinările grădini
umbrite de hreanul caniculei date
în patima beției cu miere de usturimi!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

După
beția cu otrăvuri
din crama minciunii de miere,
mințile bărbaților atârnă
în ștreang de căsătorie
cu lumini mahmure.
poezie de Eleodor Dinu din Stele de catran
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii tavanului
prin care îmi treci
slăvile iubirii,
stalagmite de miere stelară.
Sprijină taina
de pe care dorul meu
plonjează
în ecoul peșterii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcinări
Mâna robită de ascunzișuri sfredelind în țâțele abrupte
încalecă pe elipsă pentru acest munte cu grădini
ca o moară de vânt piscul sfârcului macină lumini
și degetele coboară ca măgarii cu samarele supte
poezie clasică de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cânta în strună cuvintelor care scot otravă din gura celui ce le însetează de miere!
aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Hreanul și viermele
Hreanul, cât e el de iute,
Cu virtuți terapeute
Și cu rădăcini tari, ferme,
Și tot face câte-un vierme.
Viermelui, bătu-l-ar vina,
Dulce-i pare rădăcina.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfătuit de psiholog
psihicul unui olog
a plecat la vânătoare de crocodili
în abis.
Încălțat cu strigătele de pustiu
din craniul piramidei Keops.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Impulsuri
În țara mea țâțele vacilor dau numai lapte și miere
și sânii femeilor se lasă sărutate de oricine
în țara mea e apreciat oricare
drumurile sunt presărate în cale
Suntem bogați
din buzunare ne curge numai lapte și miere
potecile, cărările, drumurile sunt pline
de lapte și miere
dar ce folos, ești născut diabetic și mori de foame
degeaba țâțele te îmbie, funcțiile curg
ești dat la o parte dacă nu ești cu cel mare și tare
Ești sufocat de cuvinte, de partide și să fim serioși
în țara mea curge numai lapte și miere
dar pentru alții.
În țara mea... aproape toți au diabet.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea câtor spini
are de-nfruntat poezia,
până să-și facă prieten drumul
care o intersectează cu nimeni!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu
măreției cu priviri de vulpe
mă supun.
Sunt liber să mă las slujit
de bezna sentimentală
din ludice călătorii.
Voi fi curând monah distins
cu steaua vremelniciei
de înduioșata-mi umbră
făcând metanii prin uitare.
Nevrednic sunt de lăcomita miere
a căilor din veac,
înșelătoare.
Mă las îngenuncheat pe sâmburi
de rod putregăios la care
săbii călite-n sânge orb
de zbateri dezgustate
se asmut.
Pe creștetul despotic
al părăginirii,
cununi de spaime încurajatoare.
În bezna smerită
care-mi luminează drumul
aud benchetuind prăpăstii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei contaminați de minciună se pot însănătoși consumând zilnic miere obținută din flori de amar crescute spontan pe stâncile adevărului.
aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sufletele sunt păcătoase, ci coliviile în care au fost închise de păcate.
aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
Treci văi, urci dealuri
până sus,
unde rămâi ecou macerat
de ceața prăpastiei.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
Treci văi, urci dealuri -
până sus,
unde rămâi ecou macerat
de ceața prăpastiei.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
din cele mai neașteptate unghiuri
îmi sfidează sinele
tot felul de nemulțumiri
nimeni în afară de sudoarea imperfecțiunii
nu-mi cere mai răspicat s-o curăț
de cioburile cu care adăp Vărsătorul
din ulcior de cutezanță
ținându-mă de ecoul
prăpasiei în care m-am golit de temeri
mă aplec peste marginile-mi
profund conectate
la trepte care-mi picură pe vise
rouă de curbe vibrând la atingerea
cu setea de noi altitudini
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnița: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pleoapele muțeniei
mi se răsucesc lumânări
din ceara timpului
chefuind
pe amnarul junghiului
setea de rău purpuriu
mi-a-mplântat
în bubele milosteniei
amarul mioapelor amintiri
despre hohotul de foc
al râsului de apoi.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

de blândețea văii în care m-am născut
îmi amintesc boii înjugați la numele mamei
sunt rodul iubirii amare dintre ea
și dealul mierii
care mi-a purtat copilăria pe umeri
gogyohka de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În pielea goală
Când îl citesc, râde lumea în hohote.
E dragoste, e dragoste.
Îmi lipesc pozele lui de trup,
mă astâmpăr.
De jur împrejur sfori din câlți
și morți care ar putea să mi-l dea.
Ridic zidul, îl dau jos.
Dau jos zidul, îl ridic. Nu mă întăresc,
n-avem temelii.
Din uscătură, din nod am să cresc
în cămașa ta.
Dacă nu mă iei în brațe, e strâmtoare.
Dacă nu te aud, surditate
și ucid, și mă las, și...
... cenzură. Doar un ochi
care mi se dilată în sângele tău.
Apoi tot,
mirosul inimii și gustul pierderii.
Da, am săvârșit
o crimă. Am ucis, am ucis, am ucis
până am ajuns la tine.
Aproape că-ți simt podul palmei sub
cerul gurii.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Sforile trase", pentru a se ajuta, între ei, oamenii, au un nume frumos: "solidaritate". Desigur, adeseori, nu sunt "sfori" oneste, dar asta demonstrează faptul că până și acești oameni au simțul omeniei; al datoriei și al rasplății pentru un ajutor primit, la rândul lor, cândva. Cuvintele oamenilor sunt sfori. Voința noastră e Păpușarul care controlează aceste sfori: ajutăm la ridicarea ori contribuim la căderea altor păpuși.
citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate pasiunile și poftele noastre, setea de putere este prin natura ei cea mai aprigă și cea mai antisocială deoarece fala unui singur om cere supunerea întregii mulțimi.
citat celebru din Edward Gibbon
Adăugat de Silvia Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!