De ce plecat-ai oare?! ...
În seri târzii de vară voi răscoli poteci,
Pe urmele-ți pierdute, pe margini de răzor,
Mânat în căutarea-ți de nesfârșitu-mi dor.
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci?!
Pândi-voi orice urmă a pasului când treci,
Cu-n dor tot mai năvalnic și tot mai zvăpăiat,
Ce n-a-ncetat să spere, rostind neîncetat:
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci,
Lăsând nestins ecoul pe lespezile reci?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Primavară, de ce pleci?!
Vezi?
În pomii din livezi,
Umpli ramurile verzi,
Cu flori albe le-nsăilezi.
Faci
Din împletiri, stângaci,
Cuiburi pentru pitpalaci.
Primavară, de ce taci?!
Speri
Ca-n scurtele șederi,
Să ai timp de repilieri
Și te lupți din răsputeri?!
Lași
Sub urmele-ți de pași
Pe unde cutreierași,
Iz suav de toporași?!
Treci
Pe-ngustele poteci,
Scuturi flori de lilieci.
Primavară, de ce pleci?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul veștedelor frunze
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci,
Ți-aud trena rochiei când treci
Și pașii-ți ce lasă nou vad.
În zile senine și reci,
Mă simt un bătrân retrograd,
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci.
Și-mi pare c-ating fund de iad,
Dar nopțile-mi sumbre și seci.
Vor face din mine nomad,
Iubito, de tu vrei să pleci,
Când frunzele veștede cad.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci
Când frunze-n dungă-ncep să cadă
Pe-abia-ntrematele poteci,
Mă simt ca prins în ambuscadă;
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci.
Dând iama-n frunze ruginite,
Un vânt ce șuieră-a pustiu,
Cuvintele-mi răstălmăcite,
Le-mprăștie ca un diliu...
Când norii-și scutură marama,
De stropii grei ai toamnei reci,
Și-n plânsul lor se simte teama
Că-n toamna asta ai să pleci.
Sărmane păsări călătoare
Brăzdează cerul nesfârșit,
Ca escadrile-nșelătoare,
Sperând că nu m-ai părăsit.
Tot frigul mi-a pătruns în oase,
Iar norii-aleargă ca zevzeci.
Suav miros de chiparoase,
Îmi spune că n-ai să mai pleci.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu încerci
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să-mi lași mii nopți să fie reci,
Să mă vrăjească, numai luna,
Să nu-mi găsesc somnul și tihna.
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să te încurci între poteci,
Rămâi cu mine totdeauna,
Și-n soare vom topi furtuna
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să fim doi ninși cu lacrimi seci,
Să fii-ntristat și chiar pierdut,
Iar eu iubind mereu tăcut
Să nu încerci nicicând să pleci,
Căci primăvara mea, tu ești,
Și simt în mine cum lăstari,
Fac flori de dor și-ți dau în dar
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străjerul vieții... luna
De ce să pleci când n-ai habar
Că viața e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viața e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiți când vin la tine.
Chiar dacă sari peste greșeli
Sau treci direct prin ele
Din viața asta făr' de legi
Tu chiar acuma poți să pleci,
Iar luna va rămâne.
Și tot așa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alți-ți vor norocul?
Privește-n sus și stai mai drept
Căci luna e deasupra
Și lupt-acum,
Și stai pe veci
În viața asta fără legi
Și fără de nimic.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa ai și rămas
O umbră albă din izvoare
Se nalță lin, tremurător...
Și-un gând îmi vine-ncet în zbor
Un gând cu lacrimi de iertare.
Și zile mor în ori târzii,
Și zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut așa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!
Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toți vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanțe magice de stea.
Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Și-un gând, răsună-n infinit:
Că frate ești cu Eminescu.
Privesc la cer în seri târzii
Și parc-aș vrea măreț să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Și oare când o să revii!?
Și visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Așa ai și rămas Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranței.
Doar că timpul
nu a ținut cu noi
și a rămas surd și mut.
Aș fi vrut!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pădurii desfrunzite
Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.
E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.
Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai să treci
Prin pădurea desfrunzită.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăbrele de nori
A trecut înc-o vară fierbinte și rea
ce-a lăsat, la plecare, toți norii din ea
să ne-apese pe zile și clipe de vis
ca o palmă pe-o ușă ce nu s-a deschis.
Aș fi vrut s-o închid cu zăbrele de nori
dintr-o roată de timp, să-i provoace fiori,
să o văd între ziduri, pe dalele reci,
zvîrcolindu-se-n toamna când tu ai să pleci.
Dar mai bine o iert. Să se ducă și ea,
să se piardă oriunde, dar tu, vei pleca?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate nu, poate... DA!
Oare, voi învăța,
într-o viață de om,
de la muguri de pom?!
Poate nu, poate... DA!
Viața vie-ncepu
c-un sfârșit creștinesc?!...
Oare mă amăgesc?!...
Poate... DA, poate... NU!
Dacă voi încerca
să zâmbesc, la dureri,
voi afla și plăceri?
Poate nu, poate... DA!
O să-mi uiți zâmbetu',
dacă-n brațele-i reci
ai vrea mâine să pleci?...
Poate da, poate... NU!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este ca atunci când stai pe cimentul moale: chiar dacă pleci, urmele-ți rămân acolo.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea îngerilor
Și se făcea că pleci, dar nu plecai,
Ci doar te-ndepărtai, plutind ușor,
Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai
Și îți era... nu drumul tău de dor,
Nu cel pe care ai fi vrut s-alergi
Era un drum străin, amăgitor,
Dar tu mergeai, continuai să mergi
Prin visul meu, pășind pe amintiri
Și încercând cu pașii să le ștergi.
Nu-ți mai vedeam tăcutele priviri
În visul ce îmi devenea coșmar
Când pașii tăi pluteau spre amăgiri.
Ningea cu stele-n haosul amar,
Cu stele reci, iar tu... tu îmi erai
Aproape de al Raiului hotar
Când se făcea că pleci, dar nu plecai.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi tu
Știi tu oare cât de mult a trecut de ieri
de când ploaia mi-a înămolit pădurea
Oare știi de ce pleci în fiecare vineri
și lunea e un film remember pe trei zile
Bănuiești oare că lumea asta e atât
de strâmta și tăcută fără tine
fără zgomotul străzilor tale
fără drumul, luminișurile tale
Fără telefonul
sunând ocupat uneori,
Oare știi?
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Cine îmi scurmă
Focul nestins
În care am închis
Visul din urmă?
Năvalnic dor,
Vâslind în vânt,
Peste pământ,
Pornește-n zbor!
Părul mi-e nins,
Inima doare,
Dor ne-nvins!
Mă chemi tu, oare,
Spre Paradis,
Stea căzătoare?
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Cine îmi scurmă
Focul nestins,
În care-am închis,
Visul din urmă?
Năvalnic dor,
Vâslind în vânt,
Peste pământ,
Pornește-n zbor!
Părul mi-e nins,
Inima doare,
Dor ne-nvins!
Mă chemi tu, oare,
Spre paradis,
Stea căzătoare?
poezie de Ștefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am dus la New York. Am avut un vis. Am vrut să fiu un star. Nu cunoșteam pe nimeni. Am vrut să dansez. Am vrut să cânt. Am vrut să fac toate astea. Am vrut să îi fac pe oameni fericiți. Am vrut să fiu faimoasă. Am vrut ca toată lumea să mă iubească. Am vrut să fiu un star. Am muncit din greu, iar visul meu a devenit realitate.
citat din Madonna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Merele domnului Peabody" de Madonna este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În memoria bunicului meu
Dac-aș fi știut că pleci departe
Nu, nu aș fi stat deoparte
Te-aș fi strâns cu mare dor
Nu mi-ai fi rămas un gol
Dar e târziu pentru regrete
Suntem ai vieții marionete
Sau am fost, tu nu mai ești
Aș fi vrut să nu îmbătrânești
Vezi tu oare ce zi vine?
Un an s-a dus și fără tine
Speram să fi rămas aici
Dar e târziu, și-am cicatrici...
poezie de Hollo Noemi (10 septembrie 2018)
Adăugat de Hollo Noemi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În taina nopților de vară
În taina nopților târzii de vară
aștepți să-ți curgă viața înainte
și te strecori, tăcut, printre cuvinte,
când gândurile ți-au rămas afară.
Poveri și griji în brațe te luară
și-abia-ți mai amintești de cele sfinte
și n-ai pe nimeni care să îți cânte
când gândurile ți-au rămas afară.
Doar dragostea uitată te-nfioară,
ți-e inima precum un boț de humă,
iar Sfinxul vieții nu te mai adună
când gândurile ți-au rămas afară.
E, oare, viața dulce și mai clară
în taina nopților târzii de vară?
poezie de Liliana Mihaela Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să pleci, iarnă
pleacă iarnă, vreau să pleci,
du-te și dispari în soare
să-ți topească fulgii reci,
în mici picături de ploaie
m-am cam săturat de frigul
plin de geruri colțuroase,
dacă pleci ia-ți și strănutul
ce-l aud prin multe case
pleacă iarnă, vreau să pleci,
unde oi vedea cu ochii,
strânge-ți albii tăi nămeți,
pomii goi să-și pună rochii
vreau s-apară florile
prea de mult ele așteaptă,
să-ndrăznească soarele
să le mângâie pe ceafă
pleacă iarnă, vreau să pleci,
și revino altădată
să te-amuzi cu fulgii reci,
peste-un an c-o nouă toamnă
poate-atunci aș vrea să stai,
să îngheți noroiul toamnei,
plin de frunze fără grai,
ce-au culorile aramei
dar acum doresc să pleci,
vreau să vină hărmălaia
cea sunând din clopoței,
să trezească primăvara
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteci alunecoase
Ești doar o frunză neajutorată
Purtată prin curenții unui râu,
Lovită, zdrențuită, resemnată,
Târâtă în al valului desfrâu.
Tânjești, privind spre mal, spre acalmie,
Să ieși întreagă din acest tumult,
Să intri-n lumea ta, să fii iar vie,
De s-ar putea, cum ai mai fost demult.
Când ai căzut, în vântul cel de toamnă,
Lovindu-te de ramurile reci,
Ai ascultat doar gândul ce te-ndeamnă
Să te salvezi cumva, chiar de-ai să treci
Din lumea ta, în alta, ce nu-nsemnă
Nimic, dar tu ai hotărât să pleci.
Te-ai dus, rostogolindu-te, în lume
Privind, întâi cu teamă, împrejur,
Ți-ai potrivit cuvintele antume
În solul nou, mai umed, mai obscur.
A fost o amânare, o himeră,
Acea alunecare pe poteci;
Tu nu erai o aventurieră,
Dar ai murit atunci. Acum doar treci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!