Mi-ai spus că-n toamna asta pleci
Când frunze-n dungă-ncep să cadă
Pe-abia-ntrematele poteci,
Mă simt ca prins în ambuscadă;
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci.
Dând iama-n frunze ruginite,
Un vânt ce șuieră-a pustiu,
Cuvintele-mi răstălmăcite,
Le-mprăștie ca un diliu...
Când norii-și scutură marama,
De stropii grei ai toamnei reci,
Și-n plânsul lor se simte teama
Că-n toamna asta ai să pleci.
Sărmane păsări călătoare
Brăzdează cerul nesfârșit,
Ca escadrile-nșelătoare,
Sperând că nu m-ai părăsit.
Tot frigul mi-a pătruns în oase,
Iar norii-aleargă ca zevzeci.
Suav miros de chiparoase,
Îmi spune că n-ai să mai pleci.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Să nu încerci
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să-mi lași mii nopți să fie reci,
Să mă vrăjească, numai luna,
Să nu-mi găsesc somnul și tihna.
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să te încurci între poteci,
Rămâi cu mine totdeauna,
Și-n soare vom topi furtuna
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să fim doi ninși cu lacrimi seci,
Să fii-ntristat și chiar pierdut,
Iar eu iubind mereu tăcut
Să nu încerci nicicând să pleci,
Căci primăvara mea, tu ești,
Și simt în mine cum lăstari,
Fac flori de dor și-ți dau în dar
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul veștedelor frunze
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci,
Ți-aud trena rochiei când treci
Și pașii-ți ce lasă nou vad.
În zile senine și reci,
Mă simt un bătrân retrograd,
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci.
Și-mi pare c-ating fund de iad,
Dar nopțile-mi sumbre și seci.
Vor face din mine nomad,
Iubito, de tu vrei să pleci,
Când frunzele veștede cad.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar toamnă...
E toamnă, dar mă viscolești doar tu
Și plouă doar cu lacrimile mele;
Din copacul "NOI" ultima frunză căzu,
Ca ultim semn al amintirii grele.
Se lasă ceața-n gândul despre tine,
Simt cum mi-ngheață inima de bruma ta!
Ca păsări călătoare pleci din mine,
Cuibul iubirii-l lași pustiu în urma ta!
Toamna asta speram să nu mai vină,
Nimic nu mă-ncălzește-n lipsa ta;
Mă simt fără-adăpost, o orfelină,
Nepregătită pentru vreme rea!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să pleci, iarnă
pleacă iarnă, vreau să pleci,
du-te și dispari în soare
să-ți topească fulgii reci,
în mici picături de ploaie
m-am cam săturat de frigul
plin de geruri colțuroase,
dacă pleci ia-ți și strănutul
ce-l aud prin multe case
pleacă iarnă, vreau să pleci,
unde oi vedea cu ochii,
strânge-ți albii tăi nămeți,
pomii goi să-și pună rochii
vreau s-apară florile
prea de mult ele așteaptă,
să-ndrăznească soarele
să le mângâie pe ceafă
pleacă iarnă, vreau să pleci,
și revino altădată
să te-amuzi cu fulgii reci,
peste-un an c-o nouă toamnă
poate-atunci aș vrea să stai,
să îngheți noroiul toamnei,
plin de frunze fără grai,
ce-au culorile aramei
dar acum doresc să pleci,
vreau să vină hărmălaia
cea sunând din clopoței,
să trezească primăvara
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plecat-ai oare?! ...
În seri târzii de vară voi răscoli poteci,
Pe urmele-ți pierdute, pe margini de răzor,
Mânat în căutarea-ți de nesfârșitu-mi dor.
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci?!
Pândi-voi orice urmă a pasului când treci,
Cu-n dor tot mai năvalnic și tot mai zvăpăiat,
Ce n-a-ncetat să spere, rostind neîncetat:
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci,
Lăsând nestins ecoul pe lespezile reci?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu tine
Toamna se-apropie-ncet prin livezi,
galbene frunze-mi cad la picioare,
strigă la poartă un glas cunoscut
și apoi pleacă: se pierde-n zare!
Se uită vântul, lung, după el
spulberă-n urmă-i tăcerea mea,
mă bate gândul s-alerg spre tine,
dar știu c-o umbră e toamna ta!
Nori argintii plâng la fereastră,
florile-n palmă strâng stropii reci,
aș fi vrut, iarăși, să ne iubim
și-n noaptea toamnei: să nu mai pleci!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavară, de ce pleci?!
Vezi?
În pomii din livezi,
Umpli ramurile verzi,
Cu flori albe le-nsăilezi.
Faci
Din împletiri, stângaci,
Cuiburi pentru pitpalaci.
Primavară, de ce taci?!
Speri
Ca-n scurtele șederi,
Să ai timp de repilieri
Și te lupți din răsputeri?!
Lași
Sub urmele-ți de pași
Pe unde cutreierași,
Iz suav de toporași?!
Treci
Pe-ngustele poteci,
Scuturi flori de lilieci.
Primavară, de ce pleci?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea păpădiei
Tu cine ești, de unde vii?
Ai frunze galbene-aramii
Și un miros de toamna.
Ce colt de lume te-a chemat?
Ce ganduri te-au indepartat?
De cine ți-a fost teama?
Sunt păpădia auritaț
Cu praf de stele poleita
Îmbratisez ades poteci....
Dorintele sapate-n piatra
Le-am mostenit in sat cu vatra
Și nu te las sa pleci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te plânge toamna
Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii își pierd poboaba,
Frunzele-s uscate, seci.
Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă, suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna, doar iubind.
Eu și acum o străbat,
Cu pași grei, cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.
E numai tristețe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât să le las să de ducă.
Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunțat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt, să iubesc pentru amândoi.
Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul, înapoi nu îl pot da,
Să te întorc, dacă te-am rugat să pleci.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Andreea Văduva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străjerul vieții... luna
De ce să pleci când n-ai habar
Că viața e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viața e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiți când vin la tine.
Chiar dacă sari peste greșeli
Sau treci direct prin ele
Din viața asta făr' de legi
Tu chiar acuma poți să pleci,
Iar luna va rămâne.
Și tot așa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alți-ți vor norocul?
Privește-n sus și stai mai drept
Căci luna e deasupra
Și lupt-acum,
Și stai pe veci
În viața asta fără legi
Și fără de nimic.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă bine ce-ți spun!
să nu pleci niciodată
de lângă mine
și din toamna asta absurdă
in care ne plâng gutuile necoapte
în geam
să nu pleci!
iti spun ca ultimă dorință
număr cinci pene de înger
din aripa lăsată să curgă
peste calvarul de frunze,
potopul de lacrimi,
hrana oricui
tu să rămâi
și să îmi fii
a șasea pană nesmulsă
din zborul aleatoriu
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna o să vină cu frunze ruginite...
Când toamna o să vină cu frunze ruginite,
Ce-n stoluri au să cadă pe-al morii eleșteu,
Când vântul o să bată prin porțile-nvechite
Și-acolo unde roata se-nvârtea mereu,
Am să m-așez aproape de zidul cel batrân
Cu iederă, sub care se spulberă nisipul,
Și-acolo cu privirea pierdută-o să rămân,
Când soarelui și mie ni se va stinge chipul.
poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud vuind al toamnei vânt
Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.
Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.
În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt de toamnă ...
De sub geam, de sub pervaz,
Nu știu cine, de necaz,
Mi-a luat frunzele din geam,
Când nostalgic le priveam.
Zi și noapte-am pus pândar,
Să mi-l prindă pe ștrengar.
Hoț de frunze ruginii,
Cine ești?! De unde vii?!
Nu ai milă, nici habar,
Vii și pleci ca un corsar.
De te prind iar în frunziș
Ca pe urs la urdiniș,
Să știi ca te fac afiș!
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Tu pleci când stai
Și fugi când te apropii,
Și te mai miri că-n mine ochii
Își vând din vise
Când genele umbresc
Din rai...
Tu pierzi când dai
Și te ascunzi când ieși,
Și mă mai cerți că-n mine, șterși,
Copii ai dorului se sting
Când flăcările fug:
Alai...
Tu râzi când plângi
Și îmi vorbești când taci,
Și te mai plângi că-n mine zaci,
Ca-n plânset sarea, caldă,
Când pleoapele se scurg:
Adânci...
poezie de Gabriela Chișcari (6 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de primăvară
Noaptea ușor se lasă
Și tu tot misterioasă mi-apari,
O stea obosită urcă...
Tu pleci, eu vin!
Este liniște, cald și miros de primăvară,
Orașul e de farmec plin,
Pe sub copacii care-abia-nfloresc...
Tu pleci, eu vin!
În suavele gânduri,
Iubire sau ură o fi,
Oriunde-ai fi în lume
Tu pleci, eu vin!
Stelele deasupra noastră
Vor cânta un imn al iubirii,
Ah, ce clară e noaptea aceasta!
Dar e un vis, nu-i așa?
Tu pleci, eu vin!
poezie de Bogdan Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne ajută
E plin de flori și de culoare pe câmpuri și în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri și puțin verde, câteodată.
Eu ce să-ți fac? Tu ai ales să îl iubești pe el. Îți place.
Ți-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ți vezi de drum, să îi dai pace.
Nu înțelegi că-n viața asta, nu toți sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îți trebuie și ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.
Va trebui s-asculți ce-ți spune, să renunți.
Tu vrei să muți din loc un lucru, dar sunt munți.
Nu e nici deal și nici câmpie, n-ai cum să reușești.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubești?
Atunci să-ți dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deși îți spune să m-asculți, inima nu.
Și tu cu sufletul trăiești mai mult, gândești puțin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutură iar trandafirii
se scutură iar trandafirii
în dimineți lipsite de noroc
se-așterne vălul amintirii
peste cenușa arsului foc
ofrande pe altarul toamnei
petalele ning sângeriu
se cerne nisipul clepsidrei
risipind anii în târziu
m-apasă toamna care vine
și-apusul ce se-aprinde-n zare
aș vrea să pleci să uiți de mine
să mai amâni a mea plecare
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un ins...
Sunt un ins ce ți-am ieșit în cale
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
N-ai să ajungi nicicând iubirea s-o-nțelegi.
Tu dragostea ți-o dai pe doi arginți,
Bărbații din mulțime ți-i alegi,
Făcând orice ca să îi scoți din minți.
Acum când pleci ce rost mai are
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
Și câte nopți n-am adormit
Gândindu-mă la tine!
Dar pentru tine-i ceva obișnuit,
Când unul pleacă, altul vine.
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Acum când pleci ce rost mai are,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
Și cântecul pe care zici
Făcut-ai pentru mine,
E-un cântec pe care-l dedici
Cu aceleași vorbe la oricine.
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale,
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Acum când pleci, ce rost mai are.
Privește-n jur și vei vedea,
Ce-nsemnă mâine frumusețea ta!
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!