Mă-amăgesc precum poeții...
Mă-amăgesc precum poetii,-
Dulcele sărut al vieții
Sorb.
Pe al tău trup luciferic,
Rătăcesc prin întuneric
Orb.
Sărutări redeșteptate,
De pe buzele-ți uscate,
Sorb.
Gura mea pe al tău sân,
Nu te-mbună și dau în
Morb.
Chiar în clipa învierii,
Cupa plină a durerii
Sorb.
Zburând lin, peste himere,
Se strecoară în tăcere
Corb.
poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sorb
sorb din izvorul
primaverii
te sorb din priviri
si te inghesui in
inima mea
care bate si iar bate
ca o toba lovita
de iubire
prabusita sub greutatea
emotiei
sorb din izvorul
primaverii
te strang intre bratele
gandului
si te invat sa zbori
peste amurgul rosiatic
ca o hemoragie.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taifas...
tăcut sorb cupa simplității tale
și ultimile picături pe fund le las
să se mai bucure de legi fundamentale
prelinse pe crâmpee de taifas
a fost un tot întreg și clipa care trece
și ornamentul cupei de argint
dar altor spații vinul ăsta rece
va insufla o boare de alint
și sufletul învolburat în nor pezis
și sângele pornit să fiarbă-n vine
sunt universul sentimentului concis
în inocența scurgerii divine
și umplu cupa iar cu vin ales
și-i sorb la nebunie cavitatea
din alte picături, uitate, țes
crâmpee, la taifac cu simplitatea...
poezie de Iurie Osoianu (18 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai urci din când în când...
Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.
Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!
Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții
din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!
poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egalii cu zero
O arteră,
un aerian bulevard.
Și la nr. 52
sorb din cupa vieții și eu,
necruțat de ani, de spate adus,
sorb rar și visez
și sunt altundeva,
la polul opus.
Și visez Utopia
și alte himerice.
Și parcă prind grai
pereții smintiți,
vedenii colerice.
Și, pierdut în oglindă,
mă înfioară
ochii pe care-i zăresc:
egalii cu zero,
altădată albaștri,
se făcură pe dată ca iadul.
Și văd creieri de munte
și urcușul e greu,
sunt un trist alpinist,
Sisif sunt, al moliilor.
Și cad și recad,
un munte suind.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angoasă
cu clondirul plin de lichid străveziu
în care plutesc petale de trandafir
cana umplută cu veselie
sorb noaptea luminoasă
fericirea se strecoară încet
încet beau stropii
văd pentru prima oară
bluza ta mulată
mă holbez ne
rușinat sorb din ul
cică rubiniu e bun
ochii tăi au stră
luciri de diamant
ridic clondirul plin cu mâna tremu
rând de pahare s-ar umple
văd buzele umede și aș trece prin budoarul tău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fluturelui hoinar...
Mi-aș face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar,
Ca să le-arăt că sunt berbant
Și nu doar bun de insectar.
Promit să fiu un bun amant,
Că am trofee-n inventar.
Mi-aș face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar.
Ca să le-arăt că sunt galant,
O să mai las ceva-n pahar.
Deși plec mâine în neant,
Doar pentru-o zi din calendar,
Mi-aș face viză de flotant.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împătimit de sfârcuri și himere
Rememorând atingeri și păcate,
În dimineața... frunzelor de nuc,
Sărut dulceața buzelor și poate,
La pieptul tău păcatele-mi usuc.
S-or împlini soroacele sfințite
Și-n hora-mbrățișărilor firești,
Amestec îndrăznețele cuvinte,
Cu-acei fiori nebuni, împărătești.
Și parcă înflorește depărtarea,
Când te adun, înțelegând risipa
Ce pune-n tine fluturii și marea,
Redecorând... eternității... clipa.
Apoi te sorb... bețiilor trucate,
Împătimit de sfârcuri și himere
Care-au trezit... acea... imensitate
De catifea încinsă... și plăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi
Iubita, când din ochi o sorb,
Eu nu știu sigur dacă-s corb
Ori vultur, papagal sau cuc
Chiar dacă par un guguștiuc.
epigramă de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea...
a fost odată și eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viață
bătrini ca iarna și față -n față...
te-am întâlnit într-un departe
călcand pre moarte cu-aceiași moarte
- am renăscut cum El renaște
În sorocitul crâmpei de Paște...
și sorb privire și sorb retină
și sorb Marie și Magdalină
și sorb sărutul mereu iubire
de Dumnezee-n Dumnezeire...
a fost odată și eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viață
bătrini ca iarna și față -n față...
poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina cuvintelor
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină
tăcerile se pierd printre abecedare
melancolia sîngelui pătrunde-n albumină.
pe clape de pian pășește-o înserare
și fluturi se îmbată cu rouă din stamină
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
pe aripi de iubire trasalt cu fremătare
mă simt nimfa nopții cu stele în mână
vorbesc cu luceferi sublimă consolare
energia cuvintelor moartea o amână.
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te sorb
seara până la jumătatea
cealaltă jumătate o sărut
o oră cu folos
te zbați în ochii mei
luna pe pat de revarsă
mai mult pe sâni tăi
ne privim noapte de noapte
suntem din aceeași dragoste
inima ta se zbate în tâmpla mea
seara sunt tot al tău
ziua mă împart cu tine
poemul meu e ayahuasca
zâmbetul dăruit după sărut
e ketamină și nu mă doare
mă ofer să mă fumezi
până la ultimul os
toată noaptea ne scăldăm în rouă
și scriu poeme pe pielea ta
cu buzele muiate în sărutul tău
te sorb cu flori de gheață
mă sorbi până zorile se revarsă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii-i sunt azurul ...
Ochii-i sunt azurul, pletele copt lan,
Care se revarsă pe al ei divan.
M-a strigat: Iubite, vino pe-ai mei sâni
Și-ți așterne capul, pân' n-om fi bătrâni!
I-am răspuns: Iubito, am să vin să sorb
Fraga gurii tale, ca un hulpav corb!
Și deși-am sorbit-o, buzele mi-s arse.
De clepsidra vremii clipa-ncet se sparse.
Istovit de freamăt, în târziul ceas,
Am plecat, iubito... De ce n-am rămas?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu mă deschid ...
Eu mă deschid sub tandra ta privire,
Ca fragedul boboc ce a-nflorit,
Sperând că merge către nemurire,
Sub blânda rază care l-a trezit.
Eu mă deschid sub șoapte de iubire.
De pe-ale tale buze sorb nectar,
Ce-mi va rămâne viu în amintire,
Știind că nu trăit-am în zadar.
Eu mă deschid sub un sărut molatec,
Ce mă-nfioară, doru-mi răvășind.
Simțirile-mi se-nvolbură sălbatec.
Eu, fără tine, nu trăiesc iubind...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut ...
O pecetluire
Sfântă de iubire
Zefir ce adie
Puf de păpădie
Inimi în simțire
Din vis tresărire
Petale de roze
Candori de mimoze
Zbatere de fluturi
Zbor înalt de vulturi
Perle mici de rouă
Strop de lună nouă
Aripi moi de înger
Lucire de fulger
Raze blânde-n soare
Plinul de savoare
Pe nouri plutire
Tandră contopire
Buze-mpreunate
Pe nerăsuflate
Sorb polenul florii
Deșteptând fiorii
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politicianism
Nu-s cuprins de-al urii morb,
Dându-mi punctul de vedere:
Pe Băsescu nu-l prea sorb,
Ilici are gust de fiere.
epigramă de Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
O căsnicie ideală
Cu ochii el n-o urmărește,
Cu vorba ea nu-l plictisește,
Și cupa "dragostei" o sorb...
E mută ea și el e orb!
epigramă de Ion Ionescu-Quintus din Palatul de Justiție (aprilie 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nervi de primăvară
În curte pomii înfloresc,
Albine sorb din cupa florii,
Pe ramuri păsări ciripesc...
Și din aresturi turnătorii!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vară-am strâns ...
Atâta vară-am strâns în suflet
Și-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.
Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.
Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îți dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...
Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aștept să prindă glas,
Ori să țâșnească din retine,
În al solstițiului ceas.
poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb cerul din priviri
Noaptea se așază pe un scaun de lemn
citește un poem al luminii
și subliniază cu negru.
Luna privește de curiozitate din mijlocul cerului,
stelele nu văd nimic
și pleacă la plimbare prin galaxie.
Mă prinde somnul și ca să nu adorm
mă înviorez cu două pahare cu vin alb,
sorb cerul din priviri,
carul mare a luat-o la sănătoasa.
Caii dimineții pasc pe pajiște,
muntele tace și mișcă din sprâncene,
pe semne apele
îl sapă la rădăcini.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!