Plantaţie de ore

mă tem să nu-mi frâng dimineaţa asta crudă
mă aplec uşor peste linişte să nu o trezesc
e plăcut să asculţi cum creşte acest minut
făcându-se oră
întreaga plantaţie de ore devenind câmpul de lavandă
în care nu mişcă decât imaginaţia mea
la limita cerului înfometat de soare
un trandafir îşi spală în rouă petală cu petală
de parcă ar fi obosit întreaga noapte iubind

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petală cu petală

Petală cu petală se scutură din viaţă
şi moartea dă năvală pe câmpul cu verdeaţă.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Priveşte cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sepală, o petală şi un spin

Ca o părere, un freamăt de ramuri
Peste zorii de vară - blând alizeu -
O sepală, o petală şi un spin -
Un licăr de Rouă - O Albină ori două
Şi floarea asta - sunt Eu!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de dragoste

dimineaţa picioarele-mi sunt leneşe de parcă
deşertul tot doar în sandale l-ar fi răscolit
apoi nerăbdătoare se trezesc de parcă
n-ar fi fost întreaga noapte sărutate

părul umed încâlcit miroase-a vară
fusta mea albastră desfoiată ca un trandafir
lângă tine s-a aşezat
să te asculte

oglindească-mi-se ochii azi şi-ntotdeauna
în apa vie-a sufletului tău
văd fiecare gând pe care-am vrut să ţi-l trimit
şi l-am oprit
pe fruntea ta şi pe obraz uşor e de citit

cei câţiva centimetri cubi de aer dintre noi
pe care mâna mea nu i-a străpuns la timp
sunt mai fierbinţi acum decât nisipul plajei la amiază
nu, n-am să uit amiezile în care răsuflarea ta m-a desfoiat
ca pe un mac aprins şi m-ai învins
şi te-am urât şi te-am iubit din nou şi te-am învins

poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, dimineaţa

Eu, dimineaţa, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineaţa, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineaţa, mă trezesc cu mine în patul meu,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că sunt un om ca toţi oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bob de rouă

"Întreaga noapte, un bob de rouă
A oglindit într-însul cerul."
Flamarion

Întreaga noapte-un bob de rouă, pe sânul rozei adormite,
A oglindit în apa-i cerul. În limpedele diamant
A răsărit şi-apus de-a rândul, cu noaptea fără de limite,
Enormii sori cu-al lor cortegiu şi-al nebuloaselor neant.

Spre zori, s-a şters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întârziată,
Şi roşul cerului şi-al florii, în infinitu-i, a creat
O-ncântătoare dimineaţă cu care roua-mparfumată
Pe aurul întâiei raze în soare a alunecat.

O noapte-ntreagă-un bob de rouă, picat pe-această dragă floare,
A fost imens ca şi un suflet, senin şi trecător în care
Vizibil numai sie însuşi e Universu-ntreg gândit.

Şi astfel când fatalul oare, al celor dincolo de viaţă,
Răsare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceaţă,
Ca roua sufletul s-absoarbe, cu-ntreg stelatu-i infinit.

poezie de Gabriel Donna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţi-am adus

o petală de trandafir roşu
în buze am strâns-o delicat
să nu o strivesc
ţi-am adus şi ieri o petală
te-ai supărat că am strâns-o prea tare
fără să vreau mi-am încleştat buzele
simţeam o durere în inimă
de la iubire
până la urmă m-ai sărutat
încă păstrează voluptatea trandafirului
dacă aş avea o daltă l-aş sculpta
să rămână veşnic roşu
buzele noastre se unesc
petala trece de pe buzele mele
pe buzele tale
sărutul e uşor şi rapid
petala seamănă cu o rană
de îndrăgostit fericit
întins pe nisip
petala de trandafir este mângâiată
uşor de briza mării

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea stă pitită în cele mai banale lucruri care ne înconjoară: o masă, un scaun, o carte dintre ale cărei pagini iese un semn, o petală de trandafir care cade, o lumină care freamătă când în jur e linişte...

citat din Virginia Woolf
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele petală

ce simfonie poate să le-nvinga
a lor culoare şi parfum de mir?
sunt îngeri prinşi în ramuri, parcă strigă
să bem licori din pumnul lor, caşmir.

ce rugăciuni se-nsira pe lăstarii frăgezi,
şi cine mai genunche-n faţa lor?
îşi picură s-aline, parfum pe ochii umezi
din buzele petală, zâmbind în alb, uşor.

şi câtă eleganţă, şi cât mister ascund!..
în catifeaua strampta, corset ispititor,
lăsându-şi glezna goală şi-un decolteu profund
ademenesc fecioare în pragul zorilor..

jobene, felinare, în triste nopţi se-ascund
să fure elixirul iubirilor în ploi.
şi bântuie naluce, răcorile alung
prinzând şirag de perle perechilor în doi.

se-alintă până-n noapte, izvor de miruire
veşmântul lor sobor cântând necontenit
ninsori plecând din rouă cu-atâta dăruire
în arii fără capăt în anotimp grăbit.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O glumiţă

Despuind migdalu-n floare, petală cu petală,
Farmacistul isteţ, în dibăcii deloc sărac,
Doar un singur strop de licoare letală
Reţine din dulceaţa întregului copac;

Din amăreala împachetată în eflorescenţă
Şi otrava-i ucigătoare peste măsură
Poetul extrage translucida florilor esenţă,
Decât orice strop de mied mai pură.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-au făcut un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporaşi, iar plapuma era o petală de trandafir. Aici şedea noaptea, dar ziua se juca pe masă. Femeia pusese o farfurie plină de apă şi de jur împrejur, pe marginea farfuriei, aşezase flori cu lujere în apă. Pe apă plutea o petală mare de lalea pe care şedea Degeţica şi umbla de la o margine la alta a farfuriei; avea drept vâsle două fire de păr de cal. Era o plăcere s-o vezi. Ştia şi să cânte şi cânta aşa de subţirel şi de dulce, cum nimeni n-a mai cântat vreodată. Într-o noapte, pe când şedea frumuşel în pătucul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască. Broasca era urâtă, mare şi jilavă. A sărit drept pe masă, acolo unde şedea Degeţica şi dormea acoperită cu petale roşii de trandafir.

Hans Christian Andersen în Degeţica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

sunt crizantema
cea deschisă
în ceas târziu
de toamnă....
sunt crizantema
pe care bruma
în dimineaţă
o ingheaţă
şi-i destramă
in vânt
petală cu petală.

sunt crizantema
care speră
să ia....
cu ultima suflare
un răsărit de soare!

este toamnă
si brumează
o crizantemă
credincioasă
rămasă în grădină
în ploaie, frig şi ceaţă...

poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eldorado

Amurg pe-o mare de topaz...
Porneşte nava-n joc de spume,
Iar cei plecaţi spre-o altă lume
Stau înlemniţi ca-ntr-un extaz.

Adio!... o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.

Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalţă adieri bolnave.

Un marinar uitat în port
Priveşte urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.

poezie de Dumitru Iacobescu din Quasi (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia, o floare

Aleasă floare-i, când o iei,
Şi chiar te bagă-n boală,
Când cad, discret, toate-ale ei,
Petală cu petală!

definiţie epigramatică de Mihai Cosma din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de mir

Cade frunza sub petală
De cireş şi un trandafir,
Adunând lumea năvală
Parcă ar fi un ochii,.. de mir.

Si un vânt fad de Golgotă
Il suflă, răsfirând gloata!
Ca pe o frunză uscată
Ce nu ştie, care-i soarta..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub trupul tău gol

Sub trupul tău cald simt cum mă pătrunzi până în suflet,
Acorduri de chitară se revarsă în mine din al tău cântec.
Leagănul tău mă face să acordez tot trupul,
Nu ieşi afară. Te rog, vino înăuntru!
Împinge notă cea mai clară în micul acord de chitară,
Împinge sensul notru-n doi, să ne iubim o viaţă amândoi.
Împinge notă de diafragmă în notele virgine,
Pe clape de pian dansează arcuşu-n mine.
Şi ce divină e durerea acordurilor dezacordate,
Buciumul zbate inima mea
Intrând cu totul pan' la ea.
Ce sentiment vinovat în al nevinovăţiei timp...
Eu nu am vrut, tu nu ai vrut, dar ne-am trezit iubind...
Iubind acorduri de chitară,
Iubind arcuşul de vioară,
Iubind leagănul tandru,
Iubindu-ne unul pe altul.
Tresar valuri adânci în marea mea din mine,
Atingerile mele te fac să uiţi de ţine.
Nu vreau un alt destin cu altcineva să împletesc,
Ci numai unul singur pentru că doar pe ţine te iubesc.
Te vreau! Te strig! Şi cant uşor,
În rază lunii trupul mi. e gol...
Şi urlă după al tău trup...
Şi buzele mele după un sărut.
Vulcanul se încinge şi simt cum erupe,
Cu fiecare adâncitură petală se tot rupe.
Străpunge-mi lumea şi tot interiorul,
Când tânjesc să simt din nou fiorul
Un contremur plăcut simt şi arcuşul iar pătrunde,
În tainele întunecate ce-ţi sunt acum parcă de-un veac ştiute.
Cutremurul de gradul 9, mă sfarmă, mă erupe.
Pe trupul tău zăresc doar rouă, petală mea de tot se rupem.
Că un leopard ce stă la pândă, mă face să cad pradă.
Mă uit în ochii tăi şi văd... dorinţa reincepe grav să ardă!
Ca un centaur duci o luptă... între a vrea şi a nu mai vrea... în timp ce eu sunt frântă.
Din întuneric scoţi torţa arzătoare,
O stingi din nou în al meu corp...
Acum nu mă mai doare.
Lava încinsă se revarsă,
Zâmbeste acum cât poţi!
Apoi te rog mă lasă...
Căci ostenită sunt şi nu mai pot,
Deşi dorinţa-i mare,
Tu m-ai iubi de tot, de tot,
Dar eu te rog să ai răbdare.

poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de fereastra...

Doamne, e un cer albastru, nou-născut
dincolo de fereastră...
Iar eu am rupt petala zilei de azi,
am strîns-o în pumn
ca pe un răvaş citit pănă la alb
şi am aruncat-o în coş...

Era totuşi petală şi nu răvaş...

Am aruncat-o ca pe cea de ieri
cu acelaşi gînd...

Doamne, am obosit
să mă rotesc odată cu Pămîntul,
să joc aceeaşi scenă
mereu de la-nceput cu fiece
petală ruptă-n palmă...

Mă mir cum de-am văzut
cerul printre jaluzele?

Ce păcat că iarba
nu poate încolţi la geam...
Căci dacă mâine ale mele degete mecanizat
ar face din petalele pe moarte o corolă,
i-aş păstra sămînţa
zdrelită şi orfană,
şi-aş semăna-o pe acest cer...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mariei

Cum vezi în creangă roza în haina-i veşnic nouă,
În tinereţea lumii de Mai, prin alte flori,
Şi cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;

Corola-i poartă gingaş iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci şi moi:
Dar sub arşiţa dură, sub grindină şi ploi,
Tânjeşte-ncet şi moare, petală cu petală,

Tot astfel în avântu-ţi de-ntâia tinereţe,
Când lut şi cer cinstitu-au suava-ţi frumuseţe,
Ţi-a fost tăiat de parcă al vieţii fraged fir.

La groapa ta primeşte-mi a lacrimii ardoare,
Şi vasul plin cu lapte, şi-acest belşug de floare,
Ca trupul tău să fie şi mort un tandafir.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sup trupul tău cald

Sub trupul tău cald simt cum mă pătrunzi până în suflet,
Acorduri de chitară se revarsă în mine din al tău cântec.
Leagănul tău mă face să acordez tot trupul,
Nu ieşi afară. Te rog, vino înăuntru!
Împinge notă cea mai clară în micul acord de chitară,
Împinge sensul notru-n doi, să ne iubim o viaţă amândoi.
Împinge notă de diafragmă în notele virgine,
Pe clape de pian dansează arcuşu-n mine.
Şi ce divină e durerea acordurilor dezacordate,
Buciumul zbate inima mea
Intrând cu totul pan' la ea.
Ce sentiment vinovat în al nevinovăţiei timp...
Eu nu am vrut, tu nu ai vrut, dar ne-am trezit iubind...
Iubind acorduri de chitară,
Iubind arcuşul de vioară,
Iubind leagănul tandru,
Iubindu-ne unul pe altul.
Tresar valuri adânci în marea mea din mine,
Atingerile mele te fac să uiţi de ţine.
Nu vreau un alt destin cu altcineva să împletesc,
Ci numai unul singur pentru că doar pe ţine te iubesc.
Te vreau! Te strig! Şi cant uşor,
În rază lunii trupul mi. e gol...
Şi urlă după al tău trup...
Şi buzele mele după un sărut.
Vulcanul se încinge şi simt cum erupe,
Cu fiecare adâncitură petală se tot rupe.
Străpunge-mi lumea şi tot interiorul,
Când tânjesc să simt din nou fiorul
Un contremur plăcut simt şi arcuşul iar pătrunde,
În tainele întunecate ce-ţi sunt acum parcă de-un veac ştiute.
Cutremurul de gradul 9, mă sfarmă, mă erupe.
Pe trupul tău zăresc doar rouă, petală mea de tot se rupe.
Că un leopard ce stă la pândă, mă face să cad pradă.
Mă uit în ochii tăi şi văd... dorinţa reincepe grav să ardă!
Ca un centaur duci o luptă... între a vrea şi a nu mai vrea... în timp ce eu sunt frântă.
Din întuneric scoţi torţa arzătoare,
O stingi din nou în al meu corp...
Acum nu mă mai doare.
Lava încinsă se revarsă,
Zâmbeste acum cât poţi!
Apoi te rog mă lasă...
Căci ostenită sunt şi nu mai pot,
Deşi dorinţa-i mare,
Tu m-ai iubi de tot, de tot,
Dar eu te rog să ai răbdare.

poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În câmp de lavandă

îmi trezesc extazul cu seminţe de mac
şi mă rostogolesc în câmp de lavandă
leagăn de visare un albastru hamac
orizont deschis în ritm de sarabandă.

sorb cu sete mare cafeaua cu caimac
mici bucurii alunecă pe-o bandă
îmi trezesc extazul cu seminţe de mac
şi mă rostogolesc în parfum de lavandă.

nu cred în trăinicia gândului buimac
şi toate sentimentele revin dintr-o legendă
demonului negru am să-i vin de hac
doar fericiri să transcriu în agendă.

îmi trezesc extazul cu seminţe de mac
şi mă rostogolesc în câmp de lavandă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veche anecdotă irlandeză

Urme de bere rămăseseră ici-colo pe podea
La-închiderea crâşmei, galbene ca nişte petunii.
Din gaura lui s-a strecurat un şoricel cenuşiu
Şi-a rămas un minut, neclintintit, în lumina lunii.

Prudent, a lins cu grijă spuma prelinsă pe duşumea;
Apoi, prăvălit într-o rână, lovit parcă de deochi,
S-a pus pe urlete întreaga noapte: "Aduceţi încoa'
Nenorocitul de motan să-i trag o labă peste ochi!"

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!