Plantație de ore
mă tem să nu-mi frâng dimineața asta crudă
mă aplec ușor peste liniște să nu o trezesc
e plăcut să asculți cum crește acest minut
făcându-se oră
întreaga plantație de ore devenind câmpul de lavandă
în care nu mișcă decât imaginația mea
la limita cerului înfometat de soare
un trandafir își spală în rouă petală cu petală
de parcă ar fi obosit întreaga noapte iubind
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.