Cuminţenia muntelui

Spre gol alpin îşi duc domol
Turme de oi străvechiul port.
Sunt scorobeţi pe Sohodol,
Sunt scorobeţi şi pe Gilort.

În soare, râul muscăreşte,
Sclipind pe pietre solzii reci;
Moşdreanu-ar prinde şi el peşte,
Iar tisa magică-n poteci.

Te înfăşoară cu-o hlamidă
De murmur vânăt, de Parâng;
Ca faraonu-n piramidă,
Întâi se zbate ochiul stâng.

Şi hieroglifele-ţi din sânge
Deodată le pricepi, mirat
Şi, fericită, bolta plânge
Ca o gravidă:"A mişcat!".

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul îşi plecă în jos capul; în fund, în noaptea deschizăturii adânci, tăiată ca de pala unui zmeu, şerpuia, sclipind ca argintul, izvorul. Şi i se făcu dor de răcoarea dulce a undei şerpuitoare. Săltă şi se repezi în fund; se lăsă în voie să cadă în apă; stropii reci îl acoperiră deodată, ca nişte pietre scumpe, şi, întinzând gâtul gol, bău îndelung, însetat. Apoi îşi luă iarăşi zborul până pe stâncă, sus, se lăsă pe o coastă, întinse aripile la soare, şi închise ochii. Aţipi... Adieri de vânt îl înfăşoară în vălul lor. Aproape se trezeşte; prin pleoapa închisă încă parcă zăreşte un foc grozav, a cărui flacără încinge tot cuprinsul zării. Se ridică. Departe, în nori de sânge, soarele apune. Munţii parcă-s aprinşi, cerul arde. Îşi ia zborul, grăbind spre cuib.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge şi os de român

Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru, Doamne, că-s român,
În oase port romani şi daci,
În sânge cântecele dragi.

Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalţ pe munţii plini de soare,
Înot pe valurile din mare.

Sunt spuma crezului şi-a vieţii
Pe orizontul dimineţii,
Sunt un simbol de libertate,
Dorinţă veşnic de dreptate.

Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când ţara-i zid făcut din noi.

Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morţi, pentru cei vii
Că Doamne-am crezu-nalt şi bun
Că-s sânge şi os de român!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Primele îndrumări misionare
Le-am primit de la soare;
Odihnind pe prispa proaspăt sclivisită cu lut,
Mă-nţepasem cu-o vrabie
Ce-şi înfipsese zborul în ochiul meu stâng.
În necaz îmi făcea, când râzând, când zburând,
Îşi răsucea, fără milă, zborul, în ochiul meu stâng.
Profeticul zbor
Al cerului meu trecător,
Catastrofă, bizarerie,
Libertatea, minunata mea colivie,
Mi-a vorbit atunci pentru întâia dată
Şi pentru întâia dată lumea a stat gata să cadă
Deodată cu mine
Şi-atunci, în miezul suflului de pustiire,
Primele îndrumări misionare
Le-am primit de la soare:
"Crede, Lumina nu moare!"

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia apei

Departe de lumina din care m-am născut,
Străbat o lume nouă, mă scurg spre neştiut,
Mai lin sau mai năvalnic, privind spre locuri noi
Ce ştiu că vor rămâne departe, înapoi.

Sunt locuri ce mă-mbie şi-atunci încerc să stau
Cât pot de mult în ele, să hotărăsc ce vreau,
În limpezimi să caut sfârşituri de poteci
Şi-apoi, c-o nouă forţă şi simţurile reci,

Să îmi urmez făgaşul, săpându-mi maluri noi
Spre văile cu soare în luturile moi,
Rostogolind în cale şi stânci şi pietre tari,
Ducând cu mine viaţa şi-ai undei băjenari.

Spre ce şi către cine? – nu ştiu, şi chiar de-aş şti,
Ar fi doar pentru mine, căci n-aş putea vorbi,
Iar legile naturii nu sunt un amănunt:
Sunt magice şi-mi pare că eu... doar apă sunt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi inegale

Plânge veşnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
şi plâng...
Se întinde braţul
stâng
să apuce braţul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mişcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...
Mă împart în două
şi tresar
jumătăţi cu care plâng
nu rar!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praguri

În susul apei, într-un spasm de os
Şi peştii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind câte-o scânteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.

Striviţi de pietre, carnea le tresaltă,
Se încordează şi îşi iau avânt:
Mai trece-un prag împuţinatul cârd,
Spre un izvor din lumea cealălaltă.

Ajung câţiva şi mor dup-o secundă,
Lăsându-şi icrele-n fecunda undă.
Alt roi de peştişori o ia la vale,
Ca mâine să refacă aspra cale,

Sfinţind cu moarte crudul adevăr:
Mereu cum curge valul - şi-n răspăr.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge la mormântul meu

Nu plânge la mormântul meu
Nu sunt aici, nu dorm mereu
Cu vânturile m-am unit
Un diamant am devenit.
Sunt soarele ce coace grâul
Sunt ploaia care umflă râul.
Când te trezeşti de dimineaţă
Sunt briza care te răsfaţă
Sunt păsările-n al lor zbor
Sunt strălucirea stelelor.
Nu plânge acuma la mormânt
Nu am murit, nu-s în pământ.

poezie de Mary Elizabeth Frye, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de vară

Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Şi din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros şi uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, –
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiere
De zefir în frunze piere
Şi rămâne doar un glas
Care umple valea-ngustă.
Ia te uită, o lăcustă
Mi-a sărit tocmai pe nas!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A prins o umbră

de peşte în râul suspect de umed
apoi altă umbră de peşte cu solzii
care ieşeau uneori din apă să se zvânte
la vânticelul ce făcea fente printre arinii
şi salciile pletoase cum erau rockerii
când erau ei la modă şi îndopaţi
cu toate tipurile de droguri luate
în căutarea fericirii din visul făcut scrum
nici nu-şi aminteşte câtă umbră de peşte
a prins în locul acela amorţit de plute
cârlige şi ancore cu femei păianjen
femeile curăţau umbrele de peşte
şi despărţeau cu ajutorul unui satâr
umbra de peşte atât de precis încât
puteai să juri că nu era real ce vedeai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as sti

Dacă aş şti că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aş şti că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;

Dacă aş şti că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aş şti că-n fiecare zori de ziuă
Că viaţa nu-i pentru noi doi.

Pământul eu l-aş părăsi
M-aş îndrepta spre soare
Dacă aş şti că tu nu ştii
Când nu te văd mă doare.

Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieţii zace
Ar fi mult mai uşor de răscolit
Dacă aş sti că nu m-ai părăsit.

În fine, dacă-aş şti că-n lume
O alta nu va exista,
Voi şti că toate sunt pe bune
Că doar tu eşti aleasa mea.

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND ZEUL RA INTRAT E-N MAREA PIRAMIDĂ(Rubaiat)
Când zeul Ra intrat e-n marea piramidă
Cu raza lui impunătoare, dar timidă,
Dispare-ntunecimea, vede faraonul
Aşi pune sarcofagul şi a sa hlamidă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... în niciunde

Melodii intoxicate,
Sânge izvorând în noapte,
Ochi opriţi în aţintire
Trec pe-ascuns în cimitire.

Lacrimi, ţipete, dureri
În fuior de fumuri pier,
Aripi frânte de lumină
Cad în cuiburi de retină.

Mâine muşcă valea dealul,
Nefiinţa idealul,-
Unde iarba-n toamna crudă
Trandafirii vrea s-ascundă.

Doare starea în tristeţe,
Are mii şi mii de feţe,
Paşii duc din stâng în stângă.
Viaţă de ce treci pe lângă?

Melodii pe buze reci
Fac sub cer negre poteci,
Lumânările s-aprind.
Cruce cum să te cuprind?

Murmure intoxicate
De-artificiile spurcate
Pornesc paşii-n umbre crude
Din distracţii în niciunde!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi ninge pentru tine!

Divinul se frange in cercuri amare
Si bolta dispare sub norii cei reci
Si soarele astazi e parca-un alt Soare
Iar pasii-mi alearga pe aspre poteci.

Tanjesc dupa mica mea raza de Soare
Astept sa se-ntoarca natura la viata;
Reduc departarea ce-i si asa mare!
Si-n loc de o noapte-mi aleg dimineata.

Iubire-i cer astazi zapezii ce cade
Din bolta stinghera de-un alb prea divin
Speranta-mi sclipeste cu mii de fatade
Si joc pelerinul din albul sublim.

Si daca din frig se va naste furtuna
In suflet e cald si inca e bine;
Iar tot ce-i frumos va sti sa ramana,
Si azi daca ninge, e doar pentru tine!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

Cocoşul, junghiat, mânji cu sânge
Drumeţl ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.

De-o parte capul, pleoapele ce-şi strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-şi frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoşul său.

Şi treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ţii, fâr' să vrei, decapitarea.
Dar jalea ţi-o bruiază o maşină.

Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ţi ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge chitara

păşesc prin colţuri de lume
orb în lumină
în mână port o chitară
uitat în uitare
cânt şi cânt
sunt chitara ce plânge pe mare
sunt valul ce sparge chitara
sunt omul ce plânge pe val
sunt flacăra ce arde în lacrima crudă
sunt ultimul cânt al chitarei
sunt forma pierdută prin colţuri de rai
sunt tăcerea ce piere în cuvânt
pe ţărm a rămas
un om şi o chitară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima stinsă

Cine râde, cine plânge
Clipele ce au rămas
Zidite-n pietre de sânge
Pe lumina din obraz?

Cine plânge, cine râde
De trăsnesc norii în casă
Şi se învârt paparude
La colacii puşi pe masă?

E o lumânare-aprinsă
Sub icoană şi mă-nchin
Inima să-mi fie stinsă
Cu o candelă de vin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă şi subţire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Şi mândră, o femeie trecu prin faţa mea.

Cu sprinten mers şi zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o şi beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide şi vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veşnicie te voi vedea de-acum?

În alte părţi, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoşti cărarea, nu ştiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care ştiai!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steag

Stau în înalt, bătut, spânzurat de-o roşie cravată... pionier,
Nu dogme, simt mătasea roşie de sânge, al meu, ai mei
Şi vreau să stau aşa, ca un pilon, un obelisc, să sprijin bleu de cer,
Iar palme-ntind să ar brazde galbene, la grâu, la păsări mei.

Mă zbat în vânt, nu ştiu nimic de ger, sunt un torid,
Căci port pe piept din galbenul exploziei de soare,
Mă înmuind doar lacrima adunată de la neam, albastru avid
Să fiu, de reavăn, să mă torn medalii când erou în roşu sânge-mi moare.

Sunt pânza în fir de aur, ce-au ţesut-o ochi cu ochi femeile-mi, în milenii,
Cu ochii plânşi pentru bunici, copii, taţi... roşii îndreptaţi spre astru
Din bolta albastră, oglindind pământ, ce l-au iubit, ţărâna de vedenii,
Ce-o acoperă, sfinţită în curcubeu, de vise în roşu, galben şi albastru.

Şi, mort singur de-oi fi, din os rămas o să-mi port sus pe boltă steagul, în sihastru...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu, Marin

Marin Sorescu: Un Don Quijote, oltean până-n măduva vântului.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoaie-mă Tu!

Îndoaie-mă Tu
simetric cu mine
să-mi pot privi ochiul drept cu cel
din care plâng
să-mi aşez obrazul nedrept peste cel
care-i stâng
şi inima peste sânge...
Îndoaie-mă Tu
şi rupe-mă-n două
un sine
ce râde când plânge
mai bine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!