Cocoșul
Cocoșul, junghiat, mânji cu sânge
Drumețl ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.
De-o parte capul, pleoapele ce-și strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-și frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoșul său.
Și treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ții, fâr' să vrei, decapitarea.
Dar jalea ți-o bruiază o mașină.
Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ți ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.