CÂND ZEUL RA INTRAT E-N MAREA PIRAMIDĂ(Rubaiat)
Când zeul Ra intrat e-n marea piramidă
Cu raza lui impunătoare, dar timidă,
Dispare-ntunecimea, vede faraonul
Aşi pune sarcofagul şi a sa hlamidă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piramidă de grâu

s-a adunat pe câmpuri
tot grâul galben
căzut în întregime din clepsidra
luceferilor explodaţi în univers
în marea lui
masivă piramidă
aş vrea să mă îngrop de viu
cu calul meu
şi cu iubita
şi cu pocalele de bronz
din care toată vara am băut
căderea albă de zăpadă
pe noi tărâmuri când va bate
să ies din cuibu-ameţitor de cald
cu fire verzi de grâu
în picie încolţite

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, "Bună ziua, fratele meu".
Zeul cel Rău n-a răspuns.

Şi Zeul cel Bun a spus, "Azi nu prea eşti în apele tale."
"Da," a spus Zeul cel Rău,
"Iar asta pentru că cineva m-a confundat cu tine,
m-a invocat folosind numele tău
şi s-a comportat de parcă vorbea cu tine;
bineînţeles, chestia asta mi-a displăcut."

Şi-a spus Zeul cel Bun,
"Şi eu am fost confundat cu tine şi invocat cu numele tău."

Zeul cel Rău s-a îndepărtat blestemând prostia omenească.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul Faraonului

Cine genele-mi închise
Cu balsam de vină grea
Şi-mi ascunse sarcofagul
În căuş de mână rea?

Hieroglifa să-mi citească
Ce-am săpat în cărămidă
Şi-un mileniu de uitare
Să-nnopteze-n Piramidă!...

Poate astfel va-nţelege
Pentru care legământ
Am clădit o Piramidă
De slăvire pe pământ...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

MII DE UMBRELE ÎN CULOI DE CURCUBEU(Rubaiat)
Mii de umbrele în culori de curcubeu
S-ar vrea deschise sub un soare-n apogeu,
Atunci când marea ne invită sub un val,
Un vis frumos, pe care îl visez şi eu!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei poete

Aflăm că ai intrat şi tu
În templul lui Apollo,
Iar zeul, ca să-ţi facă loc,
Cică-a fugit de-acolo.

epigramă de Tudor Certo-Blaj din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CAL BUIAC VOI PRINDE LA TRĂSURĂ(rubaiat)
Un cal buiac voi prinde la trăsură
Şi voi pleca în marea aventură,
Curajul însă pare că-mi lipseşte,
De nu mai sunt în stare de bravură.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce-ai rămas din flăcări?

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut ‘nainte; şi-acuma ce mai ai?

Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi ce mai ai?

Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
Nimic n-aveai ‘nainte şi azi nimic nu ai!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti zeul meu...

Te-ai înălţat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-eşti zeul meu şi inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu eşti trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii şi poţi deschide porţi închise.

Eşti zeul mării nins de noapte şi eşti potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar eşti şi zeul meu iubit şi focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi aşa cum tu o ştii de bine.

Şi când se lasă seara-n vis şi tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăţi cu scoici in păr şi îmi zâmbeşti admirativ,
Eu te privesc şi te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in braţe şi mă săruţi conspirativ.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN VÂRFUL DEALULUI LA NUC (Rubaiat)
În vârful dealului, la nuc
M-aşteaptă ieie să mă duc
La un dans sub raza lunii,
Să nu cânt singur ca un cuc.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria este plină de ironii. Se spune, de exemplu, că trupul lui Keops, căruia i se hărăzise cea mai impunătoare piramidă din istoria milenară a omenirii, a fost sfârtecat de sclavii revoltaţi şi risipit prin deşert.

Vasile Ghica în Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare

Am fost până- acum o vestală
În rochie albă de gală
De astăzi m-am încoronat
Regină-n Egipt venerat.

Aş vrea să-mi zidesc piramidă,
Azi timpul se-ncurcă-n hlamidă;
Nu cred în măriri şi căderi,
Doar piscuri în munţii severi.

Urcuşu-i abrupt, nu-i uşor,
În jos ameţeşti la izvor,
Dar vine o vreme când poţi
În lacul de munte să-înoţi.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul nopţii

Zeul nopţii umblă pe stradă.
E foarte afemeiat şi beţivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Şi-l ţin felinarele să nu cadă.

L-am întâlnit în grădina oraşului
Zăpăcit, cocoşat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Şi semăna groază ca ochii ocnaşului.

Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiţii aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toţi vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală şi faimă.

Zeul nopţii m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morţii.
Am mers alături până la pervazul porţii
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.

După el stăruia ceva ca o dojană paternă.
Strigoii, liliecii erau singura-i zestre
Şi după ce-a îmbrăţişat o mulţime de ferestre
A intrat în prima tavernă.

Punctual până la rang de model
Seară de seară face la fel.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva aude că s-a furat un lucru neînsemnat din casa vecinului, el pune o pază în locuinţa sa proprie; aşa se obişnuieşte. Dar de ce nu se teme lumea de zeul morţii, care zilnic răpeşte oameni când dintr-o casă când din alta?

citat din Cilhana
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se codeşte atunci când are de făcut o treabă ce trebuie îndeplinită iute, pe acela se mânie zeul şi-i pune piedici la înfăptuirea ei.

în Panchatantra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se codeşte atunci când are de făcut o treabă ce trebuie îndeplinită iute, pe acela se mânie zeul şi-i pune piedici la înfăptuirea ei.

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principii geometrice

În nimeni nu mai pot să cred
Nici în slogane fel de fel,
Mai bine în paralelipiped
Ori în triunghiul isoscel

Am renunţat să mai încerc
Cu noi speranţe atmosfera,
Mai bine aleg virtutea unui cerc
Sau să mă asociez cu sfera

Când faptele de bonton,
Formează o mulţime vidă,
Mai bine să adopt un con
Şi aleg marea piramidă

Nu iau rebuturi cu aplomb,
Nu adopt concepţii de rahat,
Mai bine să prefer un romb
Şi să ridic onoarea la pătrat.

poezie de David Boia (28 aprilie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca zeul

Poetul ca zeul
Rămâne-n picioare
Şi după ce moare.
Cuvintele lui
Oracol de dor
Şopot de izvoar
Prin timp călător.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zamolxis (zeul suprem al dacilor)

Precum grecii şi romanii,
Îşi imitau contemporanii,
Viteaz şi respectat popor,
Zamolxis a fost zeul lor!

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare mai contează cine pune moţul pe o piramidă condamnată la fleşcăiala absolută?!...

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,
Dar poate că-i mai bine blestemată,
Dar poate că la marea judecată
În zdrenţe, eu voi fi

Cu aurul curat asemănată
Sau cu o za de cavaleri purtată
În sfinte bătălii.

Pe sârmă acrobatul când se-arată
El trebuie să uite că odată
N-a fost imensul hău

Deschis sub talpa lui înaripată!
Profetul nu se plânge niciodată,
Slujind pe zeul său.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (17 mai 1920), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!