Să nu mai calci pe versuri!

Te răsuceşti prin mine, insomniac notoriu-
Ţi-am pus hamac de versuri să-ţi fie somnul dulce,
Dar tu te-mbeţi cu sânge, sugând aleatoriu
Din orice poezie ce-n lacrimă se frânge.

Puteai să-ţi laşi la uşă, bocancii plini de ţinte-
Mărşăluieşti prin mine, soldat la datorie.
Eu îţi deschid fereastra spre inimă, cuminte,
Dar, nu călca pe suflet, că nu-i butaforie!

Ţinteşti de după atrii, şuvoaiele de viaţă-
Călău ce ţine moartea în braţe ca pe-o divă.
În straie de-ntuneric, tic-tac-urile-ngheaţă,
Când îţi reverşi în mine, pornirea primitivă.

Opreşte-te din fugă, mă doare-un vers de vară!
Dar, cum să vezi tu vara, în echipaj de luptă?
Te-aştept la o ţigare, pe prispa dinspre seară,
Când, un amurg de tine, din mine se înfruptă.

Am să-ţi arăt o hartă a drumurilor toate,
Să nu mai calci pe versuri, (eu sunt o poezie).
Şi unde-aşteaptă muza, să te târăşti pe coate,
Căci de striveşti o muză,-mi striveşti sufletul, mie.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme de nea...

Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ţi cauţi o poveste, să-ţi sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îţi aşezi pe rană,
Să-ţi mângâie tristeţea şi lacrimi şi durerea!

Eu am rămas acasă şi te aştept cuminte,
Doar gândul e cu tine şi parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în braţe
Şi scâncetul albastru nu pot să ţi-l ascult.

Să ningi frumos acolo, în luna vieţii mele,
Aşa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,

Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.

Voi da noroc cu cerul, voi aştepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ţi rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!

poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu cum să fiu cuminte?

Trece-un zvon de primăvară pe sub streaşina tăcerii
Cu un scâncet de vioară ce înviorează merii.
Firul ierbii se dezbracă de veşmintele greoaie
Şi prind razele de soare printre picături de ploaie...

Mugurii plesnesc de sevă, amiroase a trezie,
Flori cu straie de lumină se alintă-n poezie...
Şi prin mine, cai zănatici, în galop, prin linişti sterpe
Tropăie în cavalcadă printre muze... Euterpe

Îşi dezvăluie în versuri gândurile prizoniere,
Ce neliniştesc poeţii, aşteptând la frontiere
Iarna să îşi ia bagajul şi să plece spre neunde,
Când în vamă, stau lăstunii adormiţi printre secunde...

E o linişte albastră, c-un vibrato fantomatic,
Ce pătrunde prin toţi porii într-un tempo acrobatic...
Şi eu cum să fiu cuminte, când zvâcnesc dorinţe-n mine
Şi cum să n-aduc, iubite, primăvara asta-n tine?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de viaţă

Stăteam aşa, smeriţi,
dezbrăcăţi de cuvinte,
privind în gol, înmărmuriţi,
dincolo de cele sfinte.

Ce frumos şi ce aproape
te-ai petrecut în mine!
eu dans, tu melodie
tu dor, eu poezie.

Ce frumos şi ce departe
m-am petrecut în ţine!
văzuţi de toţi, în toate
şi nevăzuţi de nimeni.

M-agăţ de ţine, ca de moarte!
Mă-mpingi spre soare, tenebros.
Mă vezi cum ard şi arzi în mine!
nebun şi rece, lunecos...

Să-ţi fiu călău ai vrut şi te-am ales
în pântec să te zămislesc, spre răstignire
în braţe să te strâng mai des
când sânu-mi te adapă cu iubire.

Te-nvălui iar, într-o poveste
Şi-apoi ne pierdem în nefire
Căci noaptea noastră iarăşi este
Purtată lin, spre nemurire.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine...

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Păşeşte încet pe orele vieţii,
Adormi uşor în urmele nopţii,
Cu gândul departe de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Nu-l scoate o viaţă şi-o moarte,
E mort. A alunecat într-o parte;
Lasă-ţi trupul să uite de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Să-noate prin plasmă şi sânge,
S-adoarmă sufletul ce-ţi plânge
O vorbă rostită pe buzele-ţi fine.

Lasă-ţi trupul să cadă în mine,
E adormit de-o moarte eternă,
Iubito,oare vorba ta iarnă
Aduce-n trupul ce cade în mine?

poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti de mine

Să-ţi aminteşti de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ţinut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aş fi vrut.
Să-ţi aminteşti de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ţi aminteşti că e sfârşit de drum
Şi nu mai este timp de rugăciuni şi frici.

Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Şi-apoi îţi vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tie

Astăzi, respir prin tine
ca şi cum nu aş mai fi făcut-o.
Am să-ţi iau palmele
şi am să ţi le cuprind în ale mele,
pentru că suntem unul.
Am să-ţi sărut fiinţa acum,
doar în adâncul sufletului meu,
iar mâine, o vom face nemăsurat.
Am să-ţi recit versuri
pe colţul lunii, care în seara asta
este atât de caldă
pentru noi doi.
Am să-ţi culeg stele
şi le voi aşeza în partea dreaptă
a sufletului tău,
alături de... mine.
Am să-ţi şoptesc vise
ce până ieri le-am avut,
iar astăzi sunt... realitate.
Am să-ţi sărut inima...
deoarece face parte din mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu jinduiesc la stele

Pe fruntea mea stau ploile să cadă
Şi nori s-au adunat pe trupul meu,
Iar îngerii sunt oameni de zăpadă,
Ce-aruncă iarnă chiar şi-n Dumnezeu.

În suflet, creşte un poem de jale-
Un muribund în atrii de oţel.
Au împietrit în mine madrigale
Şi urlă lupii sfâşiind un miel.

Nu mai am loc de-atâtea răni deschise,
Să mai aşez o lacrimă şi-aş vrea,
Să-ncui ferestrele spre măşti. Şi mi se
Mai zbate-un ochi de prevestire rea.

Închide, Doamne, poarta dinspre mine!
Nu vreau nimic din toate câte sunt.
Dar, poezia n-o lăsa-n ruine,
Cu Tine-n vers nu vreau să mă confrunt.

Eu am un loc al meu şi nu cer altul,
Nu jinduiesc la stele şi oricui,
Eu îi cedez coroana şi înaltul
Şi nu cer osanale nimănui.

Şi dacă nu-s pe plac cuiva anume
Nu-i nicio dramă-n asta şi-i firesc
Bârfele să le-nlocuim cu glume
Şi să nu spunem, oricum, ''te iubesc.''

Sunt om normal cu bune şi cu rele
Dar, viaţa mea. să ştiţi, e doar a mea.
Mi-e sufletul strivit şi în atele,
Când vă bagaţi bocancii grei în ea.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru 16

Mi-eşti lanţul prins de gleznă, ce mă ţine
Să nu mai fug în noaptea nunţii noastre,
Rănindu-mi inocenţa cu ruşine
Când îmi striveşti poemele albastre.

Şi muşti din versul ce îl port ca salbă,
Când goală mă arăt, să guşti din mine.
A mai rămas un pliu din rochia albă
Şi un buchet de roşii balsamine.

De mă atingi eu mă deschid ca cerul,
Tot mai albastră în adânc de floare
Şi te primesc, iubite, în ungherul
Plin de iubirea tămăduitoare.

A germinat în Lilith şi în Eve,
Marame de oceane-nlăcrimate
Le-au fost şi strai şi nesecate seve
În nopţi şi zile reci şi zbuciumate.

Legată voi rămâne pe vecie!
Mă răzvrătesc dar este-n legea firii,
Să-mi fii bărbat şi eu să-ţi fiu soţie,
Chiar dacă-mi plâng, pe umeri, trandafirii.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te nasc în mine rază de-nceput

Iarna-n frunză verde se dezgheaţă
Când ne-mbrăţişăm de dimineaţă.
Ne salutăm cu ochii larg deschişi,
De frumuseţea lor suntem cuprinşi,
Tu îi porţi, eu ştiu că-mi aparţin,
Dăruiţi îmi sunt de sfânt destin!

Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi aşa, în suflet să te am,
În inimă să-ţi port poza ta vie,
Să îmi fii cânt de aripă târzie.
Te-mbrăţişez, frumoasa mea de vis,
Te răpesc din largul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ţi fiu aproape,
Peste-ncercări, peste adânc de ape.

Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut,
Amestecată-n sânge cu tărie
Pe treapta vieţii, rod de poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste

1. E mica distanţa-ntre mine şi tine,
Măsoar-o cu-n deget şi vezi că-ţi ajunge...
Şi totuşi, de cauţi s-ajungi pân' la mine,
E greu să prinzi paşii... şi dorul s-ar duce...

2. E-n mine privirea-ţi ciudat de aprinsă;
Închisă în suflet... Am rupt-o din tine!
De-o vrei înapoi, de uri neatinsă,
Cu-armură încins, te luptă cu mine!

3. E cald când aprindem cu torţe iubirea,
Uităm de-ntuneric, veghem până-n zori,
De vrei s-o alungi când se-aprinde lumina,
Învine-n speranţă, se-alege-n culori...

4. E vesel şi jocu-ntre mine şi tine,
Subtil pe alocuri, vădit când zâmbeşti...
Îmbracă-te-n straie de prinţ pentru mine
Şi-n joacă-aminteşte-ţi ce mult mă iubeşti!...

poezie de Gabriela Chişcari (2006)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sufletul meu tu te-ai topit

Ţie am să-ţi fac o poezie,
Să-ţi ţină de cald când e frig,
Te voi aştepta o veşnicie,
Dar vreau să m-auzi când strig.

Eşti în al meu suflet şi în buzunar,
Port încă sărutul tău, pasional,
Iar când în braţe de m-ai strânge doar,
Chiar de-aş fi foc, tu ai fi al mării val.

Cred că-n sufletul meu tu te-ai topit
Şi vreau să fii cu mine şi în alte vieţi,
Stau lângă tine şi am aţipit,
Atâtea seri şi-atâtea dimineţi.

Atunci când te simt aş vrea să taci,
Că la tine e mare cuvântul
Ş-apoi să zbori pe sus dibaci,
Dar tot mai bine-i jos s-atingi pământul.

Tu vrei să zbori cu mine către lună,
Ca să lăsăm această lume sumbră,
Dar tu eşti vânt, iar eu frunzele ce sună,
Când vom zbura vom fi aceiaşi umbră.

poezie de Eugenia Calancea (12 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe trupul meu doar poezie

În ochii mei e-atâta poezie, că fiecare geană e un vers
Şi freamătă un val pe-o mare vie, ca ploile ce cântă-n univers.
Pe frunte un sonet baudelaire-ian îşi caută concluzia firească,
Pe-o uvertură-n stil wagnerian, cu o Izoldă şi-un Tristan cu mască.

Obrajii în rondele înfloresc, în simfonia sevelor astrale,
Pe gură se mai naşte o idilă, cu buze sub săruturile tale.
Alunecă pe umeri elegii, cu lacrima tăcerilor durerii,
Vin braţe pline de melancolii, poveri s-alunge în amurgul serii.

Romanţe răscolesc o amintire şi timpul mai pictează înc-un rid,
În meditaţie stau braţele, spre tine, un colţ de cer aş vrea să mai deschid.
Genunchii cântă psalmi pe lutul rece, pe talpa goală mai răsare-un zeu,
Un vis închide pleoapa şi petrece un pas timid în drum spre Empireu.

Un imn de pace cântă-n mine, Doamne, când poezia-şi face cuib de zeu
În ceru-albastru unde nu adoarme, nicicând o muză la hotarul meu.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm, I (de sinceritate)

Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când ştiu că totul Ţie-Ţi aparţine!

Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet şi de nume!

Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orişice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină şi de desfătare!

Mi-e greu să-mi ţin toate rănile-n mine
Şi să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ţi spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"

Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ţi mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă şi iertare
Şi azi mai ai răbdare, mai ai multă şi dulce răbdare...

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pădure şi câmpie şi grădină...

Cresc în mine, azi, păduri, ca-ntr-o oază din deşert
Şi nu-mi pasă dacă-mi furi, un poem cu ploi. Te iert.
Lasă-mi versul de-nceput, când gemea de-atâta verde-
Un lăstar necunoscut, nebunia să-mi dezmierde!

Cresc în mine, azi, câmpii, flori de maci, pe buze dulci
Şi devreme, de-ai să vii, să nu uiţi să te aduci,
Să-ţi arăt cum râd scaieţi, la o margine de vară,
Când i-atinge luna-ncet, şi-i sărută-n strai de seară.

Cresc în mine, azi, grădini cu zorele şi trifoi,
Tu, să mă adăpi cum ştii şi duios să mă desfoi,
Să-mi laşi trupul să respire şi-n miros de busuioc
Să gustăm din mere coapte. Şi la cină te provoc,

Să mă guşti din cupa vie-a unui roşu trandafir,
Unde te aştept, iubite, ca pe-un tainic musafir.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt înger şi femeie...

Sunt liră fără nume, albastră şi străină,
Ce bea din ceruri stele, împrăştiind lumină.
În trup mi se ascunde şerpoaica cea din rai,
În braţe să te-nlănţui... hai, cântă-mă din nai!

Prin vene-mi curge lavă, incandescenţă vie,
Pe gene-mi zboară fluturi în prag de cununie.
Pe buze-mi curge mierea şi macii plâng de dor,
Când fredonez cantate pe-o margine de nor.

Deşi mi-e trupul fraged, port munţi şi mare-n mine,
Miros a pâine caldă, am lacrimi pentru tine.
Te bântui şi în vise şi-n dimineţi mă ai,
Să-ţi potolesc şi setea şi foamea de-al meu grai.

Cum ţi-am pătruns în carne, am să-ţi răspund îndat':
Sunt înger şi femeie, nevină şi păcat...

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin suflet

Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ţi rostesc simţirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ţi ating în gând o sărutare?
Cum să-ţi arăt că gura mea nu minte?

Cum să-ţi întorc privirile în palmă?
Cum să-ţi cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...

Suntem uniţi de-aceeaşi întrebare,
Dar despărţiţi de multe drumuri reci...
Şi paşii noştri merg spre o chemare
În care tu doar vii... şi nu mai pleci.

poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar versul meu

Şi tu ţi-ai ridicat un zid de ceaţă,
Să nu te mai găsesc, să-ţi cer un munte.
Ştii, mi-ai promis, cândva, o dimineaţă
Cu norii aşezându-se pe frunte.

Nu mai ajung la cer, că cer nu este-
L-ai confiscat cu lună şi cu stele.
Eu cum să mai ajung acum pe creste,
Când aripile-mi plâng între atele?

Şi creşte-n mine un deşert de moarte,
Îmi mor poemele de-atâta sete,
Morgane-şi scriu delirul pe pancarte
Şi mă îmbie-n haine violete.

Şi eu alerg nebună printre dune
Şi strig, ecoul să te regăsească,
Dintre tăceri, în mine, să te-adune
Şi cu iubirea mea să te lovească.

Să te trezeşti şi să alergi prin mine!
Prin vene nu mai curge nicio vară
Şi primăvara geme în ruine
Şi orice anotimp e o povară.

Nu te mai chem, am obosit, iubite
Doar versul meu, o toamnă-o să-ţi recite.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concedo...

Un plânset am oprit
Pe veci
De-atunci când ai vibrat în mine,
Un râs prostesc
Am îngropat
De-atunci când eu zâmbesc la tine...
În schimb şi tu-ai făcut ceva
Cu timpul...
Timpului i-ai pus capac
O, tu, copil gingaş, frumos...
Ce florile-ţi parfumă calea,
Iar soarele,
Cât e el de soare
Întoarce raza după tine...
Şi luna,
Luna îţi ia lumina
Să o răsfire-n jur...
Fluture m-aş face
Să-ţi umblu din floare-n floare...
Florile,
Pe care le faci atunci când vorbeşti,
Când atingi,
Când respiri...
Şi m-aş face o adiere de vânt
Să te port pe braţe lin
Acolo unde voieşti
Să îţi pot şopti
Lucruri nemaiauzite,
Să-ţi arăt
Lucruri nemaiîntâlnite
Dar...
Ca-ntotdeauna este-un dar,
La fel pot fi un univers
Să poţi cotrobăi prin el,
Prin toate colţurile
Doar de-ai da de mine,
Iubirea pe care ţi-o port...
Şi-atunci
Universul meu
Va fi universul tău
Sau invers...
Copil frumos şi suav,
Eu am oprit, ce am oprit
Dar tu-ai dezlegat un suflet,
Un suflet iubitor
De tine!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu striveşti din flori...

Să nu striveşti din flori... e un păcat,
Niciuna nu vei merita, să le admiri,
Dacă ai călcâiul bătătorit, flatat,
Şi nu te dor frumoşii trandafiri.

Să calci pe un pământ, ce te-a cerut,
Ar fi mai greu( cunosc ce-i trecător),
Să nu afunzi piciorul... Că nu există lut,
Să nu presimtă zbucium şi fior...

Iar dacă te încumeţi să răneşti,
Şi calci, pe unde alţii au aripi cu flori,
Te faci a nu întelege, că-s poveşti
Atâtea rătăciri, prin fluturi şi răzor...

Să calci măcar o floare e păcat.
Aşa se estima, pe când eram copil-
În urmă, laşi un suflet întristat,
Şi tu nu simţi pământul, că-i febril.

Vin... nouri negri, spuse în deşert,
Şi doare sufletul, ce florile-nsămânţă,
Să nu striveşti, că ai avea picior, fie şi drept,
Nicio tulpină.... nici cu rea-voinţă...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!