Concedo...
Un plânset am oprit
Pe veci
De-atunci când ai vibrat în mine,
Un râs prostesc
Am îngropat
De-atunci când eu zâmbesc la tine...
În schimb și tu-ai făcut ceva
Cu timpul...
Timpului i-ai pus capac
O, tu, copil gingaș, frumos...
Ce florile-ți parfumă calea,
Iar soarele,
Cât e el de soare
Întoarce raza după tine...
Și luna,
Luna îți ia lumina
Să o răsfire-n jur...
Fluture m-aș face
Să-ți umblu din floare-n floare...
Florile,
Pe care le faci atunci când vorbești,
Când atingi,
Când respiri...
Și m-aș face o adiere de vânt
Să te port pe brațe lin
Acolo unde voiești
Să îți pot șopti
Lucruri nemaiauzite,
Să-ți arăt
Lucruri nemaiîntâlnite
Dar...
Ca-ntotdeauna este-un dar,
La fel pot fi un univers
Să poți cotrobăi prin el,
Prin toate colțurile
Doar de-ai da de mine,
Iubirea pe care ți-o port...
Și-atunci
Universul meu
Va fi universul tău
Sau invers...
Copil frumos și suav,
Eu am oprit, ce am oprit
Dar tu-ai dezlegat un suflet,
Un suflet iubitor
De tine!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.