Tu, cuibărită în palma mea
Când toate venele te dor și toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrățișează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc povești
Pe zi ce trece ești mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopții
Îmi las privirea să plutească la colțul porții
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezești, visând.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noaptea stelelor din serai
Trimite-mi noaptea să colinde!
Prin glasul tău de pasăre, în liniște și dor
Să mi se facă cald în miezul iernii
Așează-mi-te-n brațe ca un ulcior.
Când eu te voi privi cu gândul apei curate
Dincolo de porțile de rai și sărutarea mea
Vântul să perturbe steaua luminată din serai
Și dimineață-n zori să mă trezești
În ochii tăi să dăinuie lumina
Să-ți cer, zâmbind să mă iubești
În palma mea să te trezești,
Plutind ca fulgul de zăpadă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul s-ar sfârși!
Lumina dragostei e una
Seamănă cu lumina din cer
Păsările sunt nepieritoare în zborul lor
E viață tot ce nu vezi se amestecă
Cu soarele cu ochii nostri
de cireș nu trece o sclipire printr-o clipă
Bogați am fi, săraci bogăției fără iubire
Totul s-ar sfârși!
Comete ceruri, veșnicie și lumea ar tembeliza
Aplauze și frigul s-ar topi în asfințit
Ierni și primăveri ar fi talaze
O ploaie a verii fără răsărit
P. S. Am scris aceste poezii cu inima.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul s-a șters!
Totul s-a șters!
A curs cum marea are valuri nepereche
Un somn adânc va pribegi pe ape
Doar soarele râmâne nemișcat,
înnobilind iubirea cu silabe
Și de vei vrea o toamnă
și o vară în testament
Se vor ascunde macii.
Citiți cu inima îmbrătișată
În palma ta în focul dintre spații
Și parcă azi mă trece înserarea
Acelor clipe de cobzar bătrân,
Când pe cosițele de păr greierii
Și licuricii cântau, mirosind a fân.
Un ochi demonic, moarte și iubire
Încetinind a îngerilor aripi
Se nasc din lumină,
Când în stele împarte demiurgul
Tot ce-i vânt și seară înserare de albastru.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lorin Cimponeriu așteptând primăvara
Ce soare răsărind prin umbrele mișcări!
Ce iarnă fumegând și nu mai sunt povești
Ninge în duh! E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala și câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creștine și cozonaci de post
Și inima o poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranțelor de post
E paștele și iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut își cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al așteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantilena
Iubita mea e moartă
Și-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.
Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.
Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă și un viu!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele inimii mele
Toamnă!
Sunt albi la față mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu știu unde șade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlnește cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ți vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naște zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopții
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Și pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanța luminii așezate ca niște trepte de piatră Nemișcate așteptând, oare ce va zice?
Tot așteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă și ruginie.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara și lumina mea - fiicei mele
Curată-i ca lumina, ca primăvara
Petală de prun cu trupul ca un alb vesmânt, de înger
Te întreabă când privește cu ochii,
Iscodind o limpezime albă de lumină, din clarul de poveste
E bulgăre de aur, topită din iubire.
E poezie sacră, zbor de fluturi colorați
Inimă ce împarte vin și odihnă
Tu, micuța mea, ești sufletul tatii peste ani și pasărea ce crește
Cu ochii bogați de atâta blândețe
Limpezimea ochilor tăi de rouă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustă dragostea cu același amurg
Gustă dragostea cu același amurg!
Cu care vechii zei au ascuns lâna de aur!
Azi în Olimp nu mai e nimeni
Nu se petrece cu vin
Fecioarele au devenit sterpe
Calendarul se citește altfel
E toamnă, putrezind în legende
Scrisorile trimise pe lună
Și inima mea e un semn că e toamnă
Din vechi calendare trece prin mine prea repede,
un vânt al ochilor tăi.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare a nopții
E timpul ce-l făr' de lumină
Moare, se stinge ca o zidire,
Topindu-se la soare cu mâna
Privire ce în rouă se trezește
Așa e timpul, fără tine ca miezul nopții
Ce coboară luna în ape
Tot se coboară pe obraji ca o lacrimă
Lumina curge, îl oprește are pământ și cer
Și e cuprins de dragoste timpul
Iubirea seamănă cu un pește alb ce zboară,
În aripile lui stă poezia și Dumnezeu plângindu-i pe oameni
Așa e timpul când îl răsucești în palme,
Ca pe o lumină a libertății.
Noaptea e liniște!
Ziua fântinile orașului se tot mută în umbre de lumină,
Răsărind în fiecare culoare a curcubeului
În raze, purtând un înger.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar în ochii ei mă limpezesc
Iubirea nu se poate ține în lanțuri
Ce vrei, femeie, fără temei să ardă ca tu să înțelegi ce e iubirea?
Sunt ochii ei ce-mi limpezesc privirea
Cum primăverile albesc grădina cu florile de tei
Si de m-aș mai naște încă o dată tot aș începe s-o iubesc chiar dincolo de poartă
Doar în ochii ei mă limpezesc
Și poți să crezi că dragostea se-nvinge?
La miezul nopții luna iar răsare
Inima mea am dăruit-o în palme pentru ea, doar Ilenei Nana
Și pulsul bate iar ochii îmi sclipesc
Când se întâlnesc cu ochii ei în zare
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos ninge!
Ce frumos ninge!
Copacii se îmbracă în galerie de alb
Fulgi se opresc în azimuturi
Zăpada e albă și timpul e cald
În brațe ținem statui pe genunchii
În cercul pasări spun ce frumos ninge
În înțelesul ninsorii cuvântul divin,
Contur va prinde
Ziua în vrajă povești alb și negru
Culorile zodiilor zăpada o crește
Și în pavaza lor luna și melcii
Vor trece apa iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea, treaz
Odată cu aerul răcoros strecurat prin bambuși în dormitor,
Lumina lunii umple fiecare colț al grădinii noastre.
Stropi grei de rouă atârnă sau se preling pe frunze.
Stele apar de nicăieri, sclipesc, apoi dispar.
Licurici fulgeră prin umbrele nopții. Trezite din somn,
Păsări de apă încep să strige, căutându-se.
Toate lucrurile sunt prinse între sabie și pavăză,
Toate regretele ușurate trece o noapte clară.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,
Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...
Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.
Liniștea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.
Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.
Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se așează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.
Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină strălucește
De uimire deschid mâna
El in palma mea pășește.
- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Ești vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.
Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis și nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.
Trece un fior prin mine
Si tresar mă uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.
Noaptea neagră țese vise
Din cuvinte și din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...
poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Tu-mi ești inspirație divină!
Vers, ritm, măsură, rimă!
Punct și virgulă, exclamație!
Tu-mi ești cruce de mormânt,
Eu pământ, pământ,
Timp încremenit!
Tu-mi ești lacrimă-ntre gene!
Eu ochiul plâns de vreme,
Unde timpul trece, trece!
Tu-mi ești spin din trandafir!
Eu inimă sângerândă,
Dintr-un trup din cimitir!
Tu-mi ești dorul din pustiu!
Eu urlet de lup flămând,
Urlând noaptea la Lună!
Tu-mi ești tremurul din suflet!
Eu hoinarul nepereche,
Rătăcit în doruri grele!
Tu-mi ești primul sărut!
Eu sunt tot pierdut, pierdut,
Dincolo de cuvânt!
Tu-mi ești ceva sfânt,
Eu vrajă, descânt,
Cununii pierdute-n vânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fulgii acestei ierni să te bucure
Lla mulți ani fericiți soarele să iți fie dimineață
inima un fluture ochii o pasăre zburând lacrima un zâmbet
O mare de inimi să te îmbrățișeze copilasi cu zimbetul lor și când te trezești să fii fericită
inundată de iubire si de soare
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Inima mea te caută în culoare
Singurătatea fară tine înseamnă mult,
doi si cu doi sint infinit
merg de la răsărit pana la apus si scriu cu mâna prin cenușă
macii afară scot capetele
luna tremură printre copaci
timpul se contopește-n palme
si tu te asezi cu trupul pe nisip, visind să dormi
cum ai iubi o floare si mâna mea te caută in culoare,
topindu-ți sărutarea, in gura mea cu foc
tu mă trezești noaptea
coboară intro depărtare de fluturi verzi!
lumină nepereche si doare somnul fără tine.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb, alb imaculat
Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Și trece el, trece
prin frunzele nopții lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopții,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Și acel fermecat
stă îngenunchiat.
Și spune ceva,
murmură ceva,
foarte grav ceva,
despre el, despre lucruri,
o cumplită spovedanie:
Lucrurilor, senzitivelor,
moartelor, mireselor,
el nu v-a iubit,
el, zăpăcindu-vă,
s-a zăpăcit.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă albastră
N-am ajuns să cunosc iubirea.
Nici nu cred că există...
Ce ești tu, poartă albastră?
Și cât de ninse sunt tâmplele mele,
Acum e miezul nopții
Sunt clipele ce ard,
Dar nu se mai ridică la lumină.
Rămân ancorate, într-un stindard,
Care-și apleacă pânza.
Vei înțelege cum, peste ani lumina va pătrunde
Ca o singurătate dintr-un cireș înflorit
Nu vei vedea că ninge
Și se ascund ochii tăi în ochii mei,
În umbra de oglindă
Și atunci ca niciodată
Într-un poem te voi zidi,
Mă vei zidi, îmbrăcând-ți trupul în flori de vișin.
Ca pentru totdeauna să știi că te-am iubit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul dintr-o gară
Poetul moare într-o gară
De dragul unei depărtări
E drumul lung și-i seară
Și din privirea ta culeg un răsărit de păsări
Era să mor, dar pavăză iubirii
Din ochii tăi m-ndepărtat de frig
Și ninge-n codru,
Paștele iubirii cu florile caisului pribeag.
Mă duc departe și te tot aproprii
Ca Steaua Carului din Ursa Mare
Stropii de ploaie curg pe cer, utopic
Ca primăvara ce pluteste-n aer.
P. S. Puteai să nu mă mai vezi.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!