Noaptea, treaz

Odată cu aerul răcoros strecurat prin bambuşi în dormitor,
Lumina lunii umple fiecare colţ al grădinii noastre.
Stropi grei de rouă atârnă sau se preling pe frunze.
Stele apar de nicăieri, sclipesc, apoi dispar.

Licurici fulgeră prin umbrele nopţii. Trezite din somn,
Păsări de apă încep să strige, căutându-se.
Toate lucrurile sunt prinse între sabie şi pavăză,
Toate regretele uşurate – trece o noapte clară.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecţii de raze şi umbre
Punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea nopţii,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri...

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătorul de cuvânt

În regatul de lumini şi umbre al universului,
noaptea este un trup viu.
Afrodiziacul globular a aselenizat.
Ca un sân de fecioară în straie brodate,
ţesute-n vraja serii,
se oferă privirii în toată splendoarea.
Prin foşnetul de ramuri,
spintecat de umbra liliecilor poleiţi,
acoperă pământul ca un stat de brumă.
Pus pe pilotul automat al multimilenarei obişnuinţe,
Carul Mare aleargă nestingherit
fluturându-şi coviltirul de stele.
Dincolo de tocatul luminii,
frica muşcă pe neaşteptate;
cruciada ei poate opri timpul în loc.
În pijamalele nopţii,
toate lucrurile sunt prinse între hanger şi pavăză;
multe dintre ele s-ar dori fiinţe.
Libertatea zborului se cuibăreşte-n coliviile pădurii.
Gândurile încep să se strige căutându-se.
În regimul nocturn al spiritului,
cu senzaţia că poate înfrunta universul,
foamea de aripi ţine loc de disperare;
autoconfesiunile primejduiesc statutul galaxiei.
Din alţi ochi,
îndrăgostiţii aprind cel mai sfânt dintre altare...
Uneori,
nimic din trăirile anterioare nu mai contează.
Cu pasărea înţelepciunii pe post de povăţuitor,
"luna este purtătorul de cuvânt al nopţii." ;
s-a stabilit la congresul intergalactic al umbrelor.
Sunt întru totul pentru viaţa de noapte;
pot trece pe curat... nopţile albe.
Idila dintre zori şi ardoarea selenară
obligă viaţa să meargă înainte;
indiferent ce va duce viitorul.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

'ţi-adun în minte

surâsurile prin noapte
strâng lacrimi din vreji de nori
stai la marginea lunii
ochii sclipesc ca doi licurici ver
zi şi noapte albastru-i valul
cartea din poala ta s-a în
cins de somn
dinţii sclipesc în palida mea părere
la marginea patului vin
să te îmbrăţişez cu toată gura mea
genele noastre strâng lacrimi de zahăr vanilat
îmi eşti aproape şi-mi vine
să te sărut acolo
în patul larg des
făcut pentru pândă
şi seducţie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate lucrurile apar şi dispar datorită întâmplării simultane a cauzelor şi condiţiilor. Nimic nu există vreodată de sine stătător. toate sunt legate între ele.

citat din Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea dorinţelor tale, păstrată cu credinţă şi hotărâre, este preluată de Materia fără Formă şi, prin ea, dorinţa ta penetrează la mari distanţe - prin tot universul, din câte cunosc eu. Pe măsură ce această imprimare se propagă, toate lucrurile sunt puse în mişcare pentru realizarea dorinţei tale; orice fiinţă sau lucru, toate cele încă necreate, toate sunt direcţionate pentru a crea ceea ce tu doreşti. Toate forţele încep să fie exercitate în acea direcţie; toate lucrurile încep să se mişte către tine.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânători şi căruţaşi, mârţoage şi dulăi, culcaţi toţi la pământ, dorm acum duşi, la târlă!... Singure, stelele nopţii se uită de pe cer la dânşii; ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, ţiuind, scârţâind, fluierând, şuierând şi toate acele mii de glasuri senalţă cu răsunet potolit în tăria nopţii, se limpezesc în aerul ei răcoros şi leagănă în somnie auzul lor aromit. Când însă vreunul se deşteaptă şi clipeşte ochii, câmpia i se înfăţişează luminată de scânteiele strălucitoare ale licuricilor; uneori cerul se încinge pe alocurea, în depărtare, de o vâlvoare roşatică, provenită din pârjol, şi un stol întunecos de păsări se strecoară prin noapte...

Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, I (1874)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte târzie

Noapte târzie!
Cer acoperit cu nori grei.
Undeva, în univers, atârnă o lumină.
Este ascunsă în ceţuri.
Apoi se transformă într-o formă eliptică
Şi... dispare.
Mă tem! Motiv pentru care
Emit pretenţia de comunicare.
Dar telefonul se întrerupe
Când gândurile noastre alunecă spre paranormal.
20 e apeluri,
Dar la capătul adevărului
Răspunde tăcere.
Irelevant!
Cu toate astea insistenţa dă roade.
03 şi 25 de minute –
Lumina e mai aproape!
Se aprinde, se stinge!
Nelinişte şi somn agitat...
Nu caut răspunsuri, nici semne! Ajunge!
Am constatat! Extratereştrii există!
Iar inteligenţa lor este mai presus de a noastră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra de frunze

În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suviţe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopţii.
Pe rând se aprind luminiţele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ţi-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conform planului naturii, toate lucrurile şi toate fiinţele sunt legate între ele. Când apar ghioceii, ştim că primăvara este aproape. Când păsările încep să migreze, ştim că vine toamna.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e o substanţă...

poezia e o substanţă în toate stările de agregare
uneori intru în ţinutul ei de piatră
atât de profund
ca într-un somn adânc
alteori îmi vorbeşte în limba mării
şi am gustul sărat
trec prin alb şi mă înec în polen de silabe
când iubirea mă-mbată în forme fierbinţi
se aude glas de psalmi când trec prin codri verzi
sunt flăcări vii şi freamăte-n astral
fragment de poezie e-n creanga de copac
şi multe muze apar şi apoi dispar pe ape şi în vânt
pe aripă de cânt
şi-n gol de cuvinte respir poezie
între cer şi pământ

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Constantin Noica

În Păltinişul paşnic, răcoros,
Când nopţile erau cu stele,
Din cabana lui cu pragul ros,
Noica privea cerul prin zăbrele.

Filozoful gândea la toate cele
Şi-ntorcea idei pe faţă şi pe dos,
În Păltinişul paşnic, răcoros,
Când nopţile erau cu stele.

Avea ideile-n ceaiul din ulcele,
Fiind Om blajin şi credincios
Tot mereu îşi amintea de ele,
Că vor fi lumii noastre de folos.

În Păltinişul paşnic, răcoros.

rondel de Ioan Friciu (30 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cuibărită în palma mea

Când toate venele te dor şi toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrăţişează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc poveşti
Pe zi ce trece eşti mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopţii
Îmi las privirea să plutească la colţul porţii
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezeşti, visând.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor oameni le este frică de viitor pentru că ei văd toate aparatele astea şi toate dispozitivele şi invenţiile care tot apar şi ei cred că sunt prea bătrâni să înveţe toate lucrurile astea noi. Dar într-un final ei încep să realizeze "Hei! unele dintre lucruile astea sunt utile!"

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.

Un greier ţârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.

Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.

Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.

O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN CERUL NOPŢII PICURĂ LUMINA PALĂ-Rubaiat
Din cerul nopţii picură lumina pală
A lunii pline care trece triumfală
Şi umbrele pădurii le-alungă din poteci,
Croindu-şi drum pe bolta rece siderală.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică în miez de noapte

Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele şi prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Şi te las să-mi scotoceşti chiar prin gândurile toate, ştii că-n toate doar tu eşti, nimeni nu te poate scoate...
Şi mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe şi te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter şi-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îţi las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Şi când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul vântului sălbatic

Ai strâns noduri de-ntuneric într-o-ncrâncenată plasă
De frustrări înghesuite printre ochiuri disperate
Să rămână-n miezul nopţii, în lumina ce se lasă
Pe sub razele de lună, libere şi goale, toate,

Să pătrundă şi să treacă vântul rece printre ele,
Să n-atingă-n zbor strânsura ce le-nchide-n colţ de lacrimi
Înroşite de rugina picăturilor de stele,
Toate - moarte şi căzute, toate - prefăcute patimi.

Trece-ntr-o vâltoare vântul, într-un şuier de blesteme,
Printre nodurile tale, plasă vrednică de milă,
Înnodată în tăcere, chinuită de dileme,
Verde-n mucegaiul nopţii, neagră sub a Lunii silă,

Rupe-a sârmelor strânsoare şi la calcă în picioare
Într-un dans nebun, sălbatic, ca în nopţile acele
Când se-arată prin poiene, goale şi atrăgătoare,
Dintr-o lume-ntunecată, nălucirile de iele.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfat

În geam răsare luna plină,
Sufletul îmi este golit de lumină,
Acum se întâmplă o bucurie,
Crăiasa nopţii îmi vorbeşte doar mie.

Ascult tăceri, poveşti inedite,
Cu luna la sfat îmi par infinite.
În tâmple îmi bat ciocane de dor
Aş vrea sa te strig, dar glasul mi-e gol.

Doar tainele nopţii sunt simple şi grele
De vrei să înţelegi, vorbeşte cu ele,
Aşa cum odată, copilă fiind
Priveam la fereastră copaci adiind.

Şi greierii cântă prin ierburi de vară
A lor armonie răsună în seară,
Prin toată peluza sclipesc licurici,
O, tu, lună plină, mai stai pe aici!

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt stele cari apar de-odată aproape pe bolta cerească şi ajung să întreacă în strălucire pe toate celelalte stele. Nu toate pot să ajungă această strălucire, însă cele mai multe abia ajung să fie văzute, ca steluţe umile şi apoi, şi cele prea luminoase, ca şi cele umile, după ce au ajuns la un maximum de strălucire, încep să descrească, până ce abia se mai văd.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!