Poetul dintr-o gară
Poetul moare într-o gară
De dragul unei depărtări
E drumul lung și-i seară
Și din privirea ta culeg un răsărit de păsări
Era să mor, dar pavăză iubirii
Din ochii tăi m-ndepărtat de frig
Și ninge-n codru,
Paștele iubirii cu florile caisului pribeag.
Mă duc departe și te tot aproprii
Ca Steaua Carului din Ursa Mare
Stropii de ploaie curg pe cer, utopic
Ca primăvara ce pluteste-n aer.
P. S. Puteai să nu mă mai vezi.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.