Tu, cuibărită în palma mea
Când toate venele te dor și toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrățișează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc povești
Pe zi ce trece ești mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopții
Îmi las privirea să plutească la colțul porții
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezești, visând.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.