Curgeau în mine două stele

mă doare o mână din lună

desfacem o inimă-n două

dar vouă
pământul vă spune smerit
că îngerul care-a dormit
în tihna poveştii de seară
coboară
cu inima-afară

lungile temeri de-o zi
le trecem pe două hârtii

să fii
în copii
şi-apoi să revii
în casa ciobită de fum

ferestrele sparte pe drum
mă calcă sub talpă

acum

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caligrafia demenţei

s-au uscat întrebările-n punctul
final
umezirea urechii
o noapte de greaţă
de viaţă
de tine, de mine
copil idiot

când se-aude-nserarea
mută în grabă
strada pe care
ne calcă o frunză
care mă-ntreabă
cum se curbează
gâtul amurgului rece

pământul ne spune
aproape tot timpul
ce se petrece

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toţi trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfinţită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiţii
şi vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătuşa mea
care te blagosloveşte în bibliile satanice
pe care nu le mai înţeleg
de la o vreme

acum ce rost are
să pui cărămida sub capul nopţii?

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar

Marea de ape
Să mă îngroape
În palma ta

O lună pe cer,
Un gând efemer,
Încă o stea.

Doar două miimi
Sau două treimi
De întrebări...

Noi suntem mai vii,
Noapte şi zi,
Fără urmări.

Cu zorii mă nasc,
Când zorii mă pasc
De pe nisip,

Mai şterge-mi din nopţi,
Doar dacă mai poţi,
Luna din chip.

Când trece în zbor
Cocor sub cocor,
Am amuţit.

Azi toate au fost
Cumva fără rost.
Poate-am murit...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi cu bine

În liniştea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.

Mai trece o egretă, când şi când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streşine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.

"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puţine,
Pe casa ei cea nouă de granit,

Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

se lungesc paşii
când tragi de drum

cu dinţii fum
şi palme albe

târziu era
eram şi eu

şi tu, şi frunza
umbra ei

copii mureau
muream şi eu
şi tu, şi frunza
şi-umbra ei

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare de ninsoare

În noaptea nopţii-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinţii de Saturn
Şi-apoi, ca orice taciturn,
Aştept o dimineaţă lină.

În ziua zilelor mai vechi
Ţineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.

Şi în secunda cea mai mare,
Care apare şi dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol şi ninsoare.

Şi-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
Îmi voi găsi un loc firesc,
Nici pământesc şi nici ceresc
Şi-apoi voi fi ori nu voi fi...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

din limba mea ascuţită
veninul aspru şi dulce
mângâie creştetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai trişti ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci

orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci

şi cântecul verde se-aude
în papura nopţii subţire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
şi luna adoarme-n privire
cămaşa ţi-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
ţăranii îşi caută oi
şi tu...

tu cauţi cu limbă de moarte
veninul meu dulce din vorbă

să pui răsăritul deoparte
să pui două lemne pe foc
din razele soarelui sparte
în iadul meu vino fă-ţi loc

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neatinsă nicăieri

te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală

o-ndeşi la sânul tău
ca pe o coţofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
şi-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă

tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

cât preţ
pun eu pe bătaia
din aripi
se vede-n ferestrele sparte
de unda de şoc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Film

Nu, spune Eugen Ionescu, Da, spune Tristan Tzara,
Ce ştiu eu? Intreb. Nimic, spui tu.
Mult mai de preţ e iubirea. Plus fort que la mort.
Rosteşti, te sărut, rosteşti, te sărut.
Leşinăm, ne despuiem. Valery se uită printre degete.
Oftezi, gemi, eşti un geniu. Mă-mbrac, plec,
Mă face piftie un camion. Rostesc – te iubesc.
Tu trăieşti, faci mulţi copii. El – spaima Bărăţiei, Talpă.
Ce nu e urgisit, ce salbă? Plâng pruncii când îl văd,
Minciună, e vorba de mireasa de sub lună.
O fi herculean fârtatul?
Un Hector însoţit de dracul.
Ori un pitic crescut în două zile.
El face pasul câte zece mile.
Contesa se mira, iar Talpă spuse,
Crăiasă tu vei fi la curţi sus-puse.
Până atunci o vom iubi cu toţi, pe rând,
Amice pune arma sub oblânc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două clipe

trebuie să înţelegeţi
şi să acceptaţi

toată această contemporaneitate
ne împuţinează aşteptările
schilodeşte amintirea

şi prin forfecarea celor sfinţi
o clipă ajunge la noi

şi alta

nicăieri

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 144

Două iubiri m-alină şi m-apăsă
Ca două duhuri ce-mi vor firea toată:
Un înger de bărbat cu fire-aleasă
Şi-un demon de femeie întunecată.
Iar dracul de femeie-l ispiteşte
Pe îngerul cel bun, s-ajung în Gheenă,
Şi să-l transforme-n diavol îşi doreşte,
Deşi e pur, momindu-l fără jenă.
Iar dacă demon îngerul devine
Deşi voi bănui, nu îi voi spune;
Ei sunt prieteni, însă fug de mine,
Dar cred că vieţuiesc în urâciune.

Ce s-a întâmplat mintea o să-mi priceapă
Numai când îngerul de demon scapă.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Velur

Când tu revii se face în miezul zilei noapte
şi îmi aduc sobolii prin galerie lapte
ridichi de lună nouă şi ştevii de sobol
alimentarul bol
când tu revii sar blănile de nurci
pe patul meu de fier în care urci
ca o cascadă veche de parfum
vin călăreţii obosiţi de drum
începe casa liniştit să ardă
din beciul rece până la mansardă
cum arde rapiţa pe câmp în lanuri

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Blănurile oceanelor şi alte poeme (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o noapte

mă-nţeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

şi ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit şi neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

mă-nţeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăşte pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur şi pasul amar

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

mă-nţeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus

şi ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit şi neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt

mă-nţeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăşte pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur şi pasul amar

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

se şterge pământul de ochii mei
şi se-aşază la masă

îşi taie liniştit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei şi murmură un fel de rugăciune

apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocneşte

el doar aşa primeşte
istoria nefericiţilor îngropaţi cu scandal
după o noapte şi-o zi la spital

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era încă aici, dar era pe drum încoace; se apropia din minut în minut. Când povesteşti una ca asta, oamenii spun că aşa ceva nu poţi să simţi, e doar o închipuire. Nici nu poţi dovedi, dar, cu toate astea, eu ştiam. Simţeam cum venea pe drum şi se gândea: Acum mai sunt numai trei ore, şi ajung. Acum au mai rămas două ore şi trei sferturi. Acum numai două ore jumătate! Ah, ce încet merge. De-ar merge totuşi ceva mai repede. Încă două ore, şi un sfert, şi voi fi acolo. Voi fi la ea.

Hans Erich Nossack în Cel mai târziu în noiembrie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă lucrez, am două braţe, două picioare, doi copii minunaţi, o soţie frumoasă. Cu cincisprezece ani în urmă, eram un om fără adăpost... Deci, pot spune că sunt norocos.

citat din Ian Hart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!